Includerea în fişa locativă a apartamentului închiriat a ginerelui, mamei şi nepoatei titularului contractului de închiriere, ulterior restituirii imobilului către foştii prin hotărâre judecătorească, nu este legală, întrucât aceste persoane nu făceau parte din categoria membrilor de familie, conform art. 15 alin. 2 din Legea nr. 5/1973 şi art. 17 din Legea nr. 114/1996, republicată, şi ca atare nu puteau dobândi drepturi locative. Dispoziţiile art. 321 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, articol introdus prin Legea nr. 241/2001, care le sunt favorabile, nu retroactivează.
(Decizia nr. 1383 din 5 iunie 2003 – Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 1775 din 1.04.2002, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale civile de folosinţă a SC “R.” SRL şi, pe cale de consecinţă, s-a respins cererea de chemare în judecată restrânsă formulată de reclamanţii B.B. şi B.N. împotriva unei persoane fără capacitate procesuală civilă de folosinţă; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâţilor-reclamanţi S.H.S., S.A.I. şi R.S. şi, pe cale de consecinţă, s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi împotriva reclamanţilor-pârâţi B.B. şi B.N. ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei-reclamante S.M.A.; s-a admis în parte cererea de chemare în judecată restrânsă formulată de reclamanţii B.B. şi B.N. împotriva pârâţilor-reclamanţi R.P., R.A., R.M.F., S.H.S., S.A.I. şi R.S. şi a pârâtei SC “R.” SRL; s-a constatat că pârâţii-reclamanţi R.P., R.A., R.M.F. şi S.M.A. nu beneficiază de prelungirea de drept a Contractului de închiriere nr. 443 din 10.03.1995 privind imobilul situat în Bucureşti, sector 5; s-a constatat că pârâţii-reclamanţi S.H.S., S.A.I. şi R.S. nu au dobândit drepturi locative proprii cu privire la imobilul sus-menţionat.
S-a constatat că pârâta SC “R.” SRL nu are titlu locativ cu privire la imobilul sus-menţionat; s-a dispus evacuarea pârâţilor-reclamanţi şi a pârâtei din imobil pentru lipsa titlului locativ; s-a respins ca neîntemeiat capătul 3 al cererii de chemare în judecată restrânsă; s-a respins ca inadmisibil capătul 1 al cererii reconvenţionale formulate de pârâţii-reclamanţi R.P., R.A., R.M.F. şi S.M.A. împotriva reclamanţilor-pârâţi.
Instanţa a respins ca neîntemeiat capătul 2 al cererii reconvenţionale formulate de pârâţii-reclamanţi R.P., R.A., R.M.F. şi S.M.A. împotriva reclamanţilor-pârâţi; s-a luat act că reclamanţii-pârâţi nu solicită cheltuieli de judecată; s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâţilor-reclamanţi privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 525 A din 12.03.2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii-pârâţi-reclamanţi R.P., R.A., R.M.F., R.S., S.H.S., S.M.A. şi S.A.I. împotriva Sentinţei civile nr. 1775 din 1.04.2002, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi-pârâţi B.B. şi B.N. şi intimata-pârâtă SC “R.” SRL; s-a respins ca neîntemeiată cererea intimaţilor privitoare la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut că este întemeiată în parte acţiunea principală formulată de reclamanţi, în sensul că pârâţii nu beneficiază de prelungirea contractului de închiriere, întrucât au stabilit în acel imobil sediul a două (toţi pârâţii fiind implicaţi în activitatea societăţii comerciale), iar în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 13 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999.
în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi pârâţi (S.H.S., S.A.I. şi R.S.), tot corect s-a reţinut că nu au dobândit drepturi locative proprii cu privire la imobilul sus-menţionat, aceştia fiind nora, ginerele şi nepoata titularului de contract (deci alte categorii de persoane decât cele considerate ca făcând parte din familie, potrivit reglementărilor în vigoare la acea dată). în plus, de vreme ce statul pierduse calitatea de proprietar al imobilului ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de restituire, SC “C.” SA nu mai avea calitatea să procedeze ulterior la înscrierea acestor persoane în fişa locativă.
împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs pârâţii, criticând-o pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. Pentru pârâţii R.S., S.H. şi S.A.I., greşit s-a considerat că nu au dobândit drepturi locative proprii ca ginere, nepoată şi noră a titularului, neîncadrându-se în prevederile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 5/1973 şi art. 17 din Legea nr. 114/1996, republicată, şi că prevederile art. 321 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, articol introdus prin Legea nr. 241/2001, care le sunt favorabile nu retroactivează. Astfel, s-au folosit instituţii juridice în mod formal, fiind evacuată şi o minoră în vârstă de 5 ani, deşi Legea nr. 241/2001 confirmă drepturile locative. Recursul este nefondat.
Prin Sentinţa civilă nr. 714 din 3.02.1995, s-a dispus restituirea imobilului către proprietari (imobil preluat nelegal în baza Decretului nr. 223/1974).
Cu toate acestea, ulterior, în mod nelegal SC “C.” SA i-a înscris în fişa locativă şi pe pârâţii S.H.S., S.A.I. şi R.S., întrucât pe de o parte SC “C.” SA a fost pârâtă în litigiul de revendicare şi cunoştea situaţia juridică a imobilului şi deci nu mai putea include noi persoane în fişa locativă, iar pe de altă parte aceşti pârâţi nu făceau parte din categoria membrilor de familie, potrivit normelor legale în vigoare la acea dată (art. 15 din Legea nr. 5/1973 şi ulterior Legea nr. 114/1996), Legea nr. 241/2001 neretroactivând în condiţiile de mai sus.
în consecinţă, nefiind îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
