Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Motru, sub nr. 470/263/2009, reclamantii G.V. si G.D. au chemat în judecata pârâtii Agentia Nationala de Resurse Minerale si Ministerul Economiei solicitând instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa fie obligate cele doua pârâte sa refaca suprafata de teren de 1058 mp, situata în Mun. Motru, jud. Gorj, pe care sunt amplasate constructii si plantatie de vie, suprafata ce a fost degradata din cauza unor exploatari miniere, mine ce au fost închise si sunt administrate în prezent de pârâtele mai sus mentionate. Au mai solicitat reclamantii ca, în cazul în care pârâtele nu vor putea executa aceste lucrari, sa fie obligate la plata de despagubiri civile, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, s-a aratat ca reclamantul G.V. are titlu de proprietate pentru suprafata de 1058 mp, pe teren având construita o casa înainte de anul 1990, cu autorizatie de construire si o plantatie de vie în suprafata de 163 mp, iar în apropierea acestei suprafete de teren, pârâtele au început sa execute lucrari miniere de excavatie si haldare înca dinainte de Revolutie si dupa aceea. Lucrarile au dus la formarea unor gropi imense în care s-au acumulat ape pluviale ce au dat nastere unor lacuri mari situate chiar în vârful dealului, în care apa stagneaza tot timpul anului.
Pârâtul Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri a formulat întâmpinare prin care a solicitat sa se respinga actiunea, invocând exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri.
Prin sentinta civila nr.983 din data de 21 aprilie 2010, pronuntata de Judecatoria Motru, în dosarul nr.470/263/2009, a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, a fost admisa în parte actiunea formulata de reclamantii G.V. si G.D., în contradictoriu cu pârâtii Agentia Nationala de Resurse Minerale Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri.
Au fost obligati pârâtii la plata sumei de 189.516 lei reprezentând c/val degradarilor aduse imobilului casa de locuit situata în Mun. Motru, jud. Gorj.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut, asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, ca aceasta este nefondata.
S-a retinut ca în zona terenului afectat de lucrarile miniere si a carui proprietate o detin reclamantii, au fost efectuate lucrari de excavatie de catre Mina Plostina, obiectiv care si-a încetat activitatea la data de 01.01.1998, conform anexei la HG 720/02.09.1999 si ca, potrivit dispozitiilor art.52, al. 3 din Legea 85/2003, refacerea mediului în cazul minelor închise anterior aparitiei Legii 85/2003, revine în sarcina ministerului de resort, prin directiile de specialitate.
Cu privire la fondul cauzei, s-a retinut ca au fost dovedite conditiile privind raspunderea civila delictuala a pârâtelor, din probele administrate rezultând ca degradarile aduse imobilelor reclamantilor s-au produs ca o consecinta directa a lipsei de diligenta a pârâtelor, care, dupa oprirea lucrarilor de exploatare, nu si-au îndeplinit obligatia de a reface mediul si de a asigura reconstructia ecologica pe suprafetele afectate.
Referitor la cuantumul prejudiciului, instanta a avut în vedere evaluarile din raportul de expertiza, dar a retinut ca despagubirile se cuvin numai pentru imobilul casa de locuit, reclamantii nefacând dovada detinerii si a anexelor mentionate în actiune.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii G.V., G.D. si recurenta pârâta Agentia Nationala de Resurse Minerale si Ministerul Economiei Comertului si Mediului de Afaceri, criticând-o ca netemeinica si nelegala.
În sedinta din 27.10.2010, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecata si valoarea pretentiilor de peste 100.000 lei, tribunalul, având în vedere disp. art. 282 C.pr.civ si ale art. 99 alin.3 din Regulamentul de Ordine Interioara, a recalificat calea de atac, ca fiind apelul.
Prin apelul declarat de intimata Agentia Nationala de Resurse Minerale s-a criticat sentinta pe motiv ca, în mod gresit, aceasta intimata a fost obligata la despagubiri, desi nu are calitate procesuala pasiva în prezenta cauza; în mod gresit a fost admisa actiunea formulata de reclamantul G.V., desi acesta nu mai are calitate procesuala activa la data introducerii actiunii, ca urmare a înstrainarii imobilului catre reclamantul G.D., prin contractul de întretinere întocmit în anul 2007; pronuntarea hotarârii s-a facut în conditiile în care dreptul la actiune este prescris.
În apelul declarat de intimatul Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, s-a criticat sentinta, pe motiv ca în mod gresit a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestui intimat, în urma unei interpretari trunchiate a disp. art. 52 din Legea nr. 85/2003.
Prin apelul declarat de reclamantii G.D. si G.V. s-a criticat sentinta pe motiv ca în mod gresit instanta a admis în parte cererea pentru despagubiri, retinând ca nu s-a facut dovada detinerii de catre acestia si a anexelor gospodaresti.
Prin decizia civila nr.435 din 03 noiembrie 2010, pronuntata în dosar nr.470/263/2009, Tribunalul Gorj a admis apelurile declarate de reclamantul G.D. si de pârâta Agentia Nationala de Resurse Minerale împotriva sentintei civile nr. 983 din data de 21 aprilie 2010, pronuntata de Judecatoria Motru, în dosarul nr. 470/263/2009, a schimbat sentinta în sensul ca a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului G.V. si a respins actiunea acestuia; a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Agentiei Nationale de Resurse Minerale si a respins actiunea fata de aceasta pârâta, pârâtul Ministerul Economiei fiind obligat la despagubiri civile catre reclamantul G.D., în cuantum de 274.403 lei.
S-a respins apelul declarat de reclamantul G.V. si de pârâtul Ministerul Economiei Comertului si Mediului de Afaceri împotriva aceleiasi sentinte.
A fost obligat apelantul Ministerul Economiei Comertului si Mediului de Afaceri la 3427 lei cheltuieli de judecata catre apelantul G.D.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut ca este fondata critica apelantei Agentia Nationala de Resurse Minerale privind lipsa calitatii procesuale pasive, retinându-se ca, din probele administrate în cauza, a rezultat ca imobilele ce formeaza gospodaria reclamantilor, respectiv casa de locuit si anexele gospodaresti, sunt situate în perimetrul de exploatare a Microcarierei Porcasa si ca exista o legatura de cauzalitate directa între degradarile imobilelor si lucrarile de exploatare, în sensul ca dupa sistarea activitatii de exploatare, nu s-au efectuat lucrari de refacere a mediului si de reconstructie ecologica a suprafetelor afectate.
În aceasta situatie, calitatea procesuala pasiva este a persoanei careia, prin efectul legii, îi revine obligatia de a închide minele sau carierele si de a reface mediul afectat de acestea.
În speta, activitatea miniera a Microcarierei Porcasa a încetat în anul 1989, deci înainte de înfiintarea Agentiei, iar din probele de la dosar, nu rezulta ca Ministerul de Resort ar fi solicitat Agentiei aprobarea vreunei documentatii în vederea închiderii minei si a refacerii mediului.
Retinând ca aceasta pârâta nu are atributii directe si efective în activitatea de refacere a mediului, dupa încetarea exploatarii miniere, tribunalul a constatat ca nu are calitate procesuala pasiva în cauza dedusa judecatii, nefiind îndeplinite conditiile legale pentru antrenarea raspunderii civile delictuale.
Critica apelantei, referitoare la retinerea gresita a calitatii procesuale active a reclamantului G.V. este de asemenea întemeiata, deoarece la data introducerii actiunii, 11.02.2009, acest reclamant nu mai avea legitimitate procesuala, întrucât prin contractul de întretinere, autentificat sub nr. 4029/15.11.2007, a înstrainat reclamantului G.D. imobilele proprietatea sa, compuse din 1058 mp teren curti constructii si arabil, casa de locuit si anexe gospodaresti, situate în municipiul Motru, sat Dealul Pomilor. Nemaifiind proprietarul acestor imobile, reclamantul nu mai poate pretinde despagubiri pentru degradarile suferite ca urmare a nerefacerii lucrarilor de amenajare a solului de catre pârâte.
În ceea ce priveste critica referitoare la prescriptia dreptului la actiune, s-a constatat ca este nefondata, deoarece din concluziile expertizei întocmite în cauza, a rezultat ca, chiar daca exploatarea miniera a fost sistata în cursul anului 1989, degradarile s-au produs în mod continuu, fenomenul de alunecare a terenurilor aferente imobilelor afectate, continuând si în prezent.
Apelul pârâtului Ministerul Economiei Comertului si Mediului de Afaceri a fost respins ca nefondat, deoarece în speta nu sunt aplicabile prevederile dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 2, fiind vorba de o mina a carei activitate a încetat înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, astfel ca sunt aplicabile dispozitiile alin.3. Potrivit acestora, închiderea minelor si refacerea mediului se vor face cu acordul autoritatii competente de catre ministerul de resort, prin directiile de specialitate.
Asadar, legiuitorul a prevazut expres ca, în cazul minelor închise înainte de intrarea în vigoare a legii si care nu fac obiectul unei licente, raspunderea pentru închiderea acestora revine ministerului de resort, respectiv MECMA (care avea obligatia sa obtina si acordul autoritatii competente) si care are în structura sa Directia Generala Resurse Minerale- Serviciul pentru Închideri Mine, Conservare si Ecologizare, având ca obiect principal de activitate conservare si închidere mine precum si lucrari pentru exploatarea si refacere mediului.
Apelul reclamantului G.D. a fost considerat întemeiat, deoarece din probele administrate a rezultat ca anexele (bucatarie de vara, magazie, patul, cotete si împrejmuiri garduri) exista în posesia reclamantilor, fiind identificate si evaluate. De asemenea, ele au fost transmise reclamantului G.D. prin contractul de întretinere si sunt mentionate si în schita cadastrala a imobilelor sub numere de cod C2, C3, C4.
În termen legal, împotriva ambelor hotarâri a declarat recurs pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI, COMERTULUI SI MEDIULUI DE AFACERI, criticându-le pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., deoarece nu s-a facut o aplicare corecta a dispoz. art. 52 alin.3 din Lg. 85/2003 – Legea minelor, neretinându-se ca nu s-a solicitat acordul autoritatii competente pentru închiderea minelor si refacerea mediului, iar masurile ce se impuneau a fi luate pentru reducerea degradarii suprafetelor de teren din perimetru Microcarierei Plostina Sus Porcasa reveneau Combinatului Minier Motru, sub tutela caruia se afla; Combinatul Minier Motru nu si-a îndeplinit obligatia de a înainta o cerere însotita de un plan de încetare a activitatii miniere catre autoritatea competenta si Ministerul de resort, iar ministerul neavând atributii de refacere a zonei miniere, în mod nelegal s-a refuzat introducerea în cauza a SNLO; nelegalitatea hotarârii este afectata si de aplicarea gresita a dispoz. art. 998-999 Cod civil, având în vedere ca raspunderea civila delictuala presupune existenta corelativa a unor elemente cumulative obligatorii, respectiv prejudiciul, fapta ilicita, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, precum si culpa sau vinovatia autorului faptei ilicite, ceea ce în cauza nu exista atât timp cât raspunderea civila a ministerului nu poate fi angajata, deoarece nu exista vinovatie, alunecarile de teren survenind dupa anul 2005, datorita aportului de apa cauzat din infiltratiile din precipitatii si neasigurarea drenarii si curgerii apei; instanta de fond a fost investita cu solutionarea unei obligatii alternative, respectiv o obligatie de refacere a suprafetei de teren de 1058mp, situata în Motru, sat Plostina si în subsidiar la plata despagubirilor, solutionata în mod gresit prin alegerea obligatiei privind plata despagubirilor.
Criticile formulate nu sunt întemeiate, având în vedere urmatoarele considerente:
Microcariera Plostina Sus Porcasa a functionat în perioada 1978-1989, sub tutela Combinatului Minier Motru, iar activitatea acesteia a fost sistata în anul 1989, ca urmare a epuizarii rezervelor de lignit, la încetarea activitatii nerealizându-se lucrari de închidere si ecologizare a microîntreprinderii. Aceasta situatie a rezultat din raportul întocmit la 25.09.2008, de catre comisia formata din reprezentantii ministerului, raport care nu a fost contestat de niciuna din parti si care este însusit de catre recurenta.
Asa cum rezulta din cele expuse mai sus, Microcariera Plostina Sus Porcasa face parte din categoria minelor a caror activitate a încetat în anul 1989, deci înainte de data intrarii în vigoare a Legii nr. 85/2003 – Legea minelor, situatie în care în mod temeinic si legal s-a facut aplicarea art. 52 alin.3 din aceasta lege, potrivit carora, închiderea minelor si refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, a lucrarilor de explorare oprite înainte de intrarea în vigoare a acestei legi si care nu fac obiectul unei licente se vor face cu acordul autoritatii competente de catre ministerul de resort, prin directiile de specialitate, cu fonduri bugetare.
Instantele nu au efectuat o interpretate trunchiata a dispoz. art. 52 din lege, asa cum se sustine de recurenta, deoarece atât alin.1 cât si alin.2 al acestui text de lege se refera la initiativa de încetare a activitatii unei mine, precum si la finalizarea încetarii activitatii miniere, dupa intrarea în vigoare a Legii minelor, alin.3 al textului de lege constituind o dispozitie speciala fata de celelalte doua aliniate si referindu-se în mod expres la minele a caror activitate a încetat înainte de intrarea în vigoare a legii.
În ceea ce priveste obligatiile care revin ministerului de resort, prin art. 56 lit.”k” (cuprinsa în Cap. IX al legii privitor la responsabilitatile ministerului de resort) se stabileste în mod expres ca prin directiile de specialitate acest minister angajeaza executarea lucrarilor de conservare/închidere a minelor sau a carierelor apartinând companiilor societatilor nationale miniere, precum si a minelor sau a carierelor, a lucrarilor de explorare oprite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi si care nu fac obiectul unei licente si asigura monitorizarea factorilor de mediu postînchidere.
Legea prevede în mod expres cui revine obligatia de a lucrarilor de conservare/închidere a minelor sau a carierelor oprite înainte de intrarea în vigoare a legii, respectiv ministerului de resort, prin urmare, nu se impunea în cauza introducerea SNLO, asa cum sustine recurenta, aceasta societate neavând nicio obligatie potrivit legii pentru executarea lucrarilor în ceea ce priveste minele a caror activitate a încetat înainte de intrarea în vigoare a legii.
Fata de aceasta dispozitie a legii, se constata ca obligatia de executare a lucrarilor ce fac obiectul prezentei actiuni îsi are izvorul în lege, fiind expres prevazuta de aceasta.
De altfel, aceasta norma se coroboreaza cu OUG 195/2005, cu modificarile ulterioare privind protectia mediului, având în vedere ca prin art. 94 alinb.2 lit. a se prevede în mod expres ca, persoanele fizice sau juridice care prospecteaza, exploreaza ori exploateaza resursele solului si subsolului au obligatia de a efectua remedierea zonelor în care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate. Prin art. 95 al Ordonantei, se prevede ca raspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpa.
Prin urmare, raportat la dispoz. art. 998-999 Cod civil, se constata ca în mod legal a fost retinuta de instante raspunderea civila delictuala a recurentului, ca minister de resort.
Raspunderea civila delictuala constituie o forma a raspunderii civile care intervine atunci când prin fapta pagubitoare se încalca o obligatie instituita prin lege, subiect pasiv al acestei raspunderi putând fi atât o persoana fizica cât si o persoana juridica, iar în unele cazuri statul.
Tinând cont de dispozitiile legale expuse mai sus, se constata ca raspunderea civila delictuala în aceasta situatie, chiar daca este o raspundere pentru fapta proprie, este o raspundere obiectiva, întemeindu-se pe o prezumtie legala de cauzalitate, care nu poate fi rasturnata, în temeiul careia cel pagubit prin fapta persoanei la care fac referire normele legale, poate obtine repararea prejudiciului încercat. În aceasta situatie, raspunderea pentru repararea prejudiciului este angajata fara ca cel pagubit sa dovedeasca vreo culpa a faptuitorului, fiind deci independenta de vinovatie.
Prin actiunea introductiva s-a solicitat refacerea suprafetei de 1058mp, situata în Mun. Motru, sat Plostina, iar în situatia în care lucrarile de refacere nu vor putea fi executate s-au cerut despagubiri civile.
Pentru stabilirea prejudiciului încercat de catre reclamanti, s-a efectuat expertiza tehnica de catre ing. O.A., prin care s-a concluzionat ca în situatia actuala de degradare a terenului si a constructiei reclamantilor, eventuale lucrari de nivelare si consolidare a terenului din jur si de fundare de sub constructii cât si de reparare a acestora nu mai sunt oportune, deoarece planul pe care s-a produs alunecarea depaseste adâncimea de fundare, fenomenul fiind înca activ, astfel încât nu s-ar obtine rezultatul scontat.
Concluziile acestei expertize nu au fost combatute si nici contestate de recurent, astfel încât instanta a concluzionat, având în vedere si celelalte probe din dosar, ca repararea prejudiciului încercat de reclamant nu se poate face decât prin acordarea despagubirilor banesti.
De altfel, situatia aratata nu se încadreaza în dispoz. art. 1026 Cod civil, referitor la obligatiile alternative, potrivit caruia, debitorul unei obligatii alternative este liberat prin predarea unuia din doua lucruri ce erau cuprinse în obligatie, situatie în care, asa cum prevede art. 1027 Cod civil, alegerea executarii o are debitorul, daca nu s-a acordat expres creditorului.
Obligatia constituie un raport juridic civil în temeiul caruia una dintre parti – creditor este îndreptatita sa solicite celeilalte parti-debitor savârsirea unei prestatii determinate de a da, de a face sau de a nu face.
În speta de fata, obligatia s-a stabilit prin hotarârea judecatoreasca care a constatat existenta raportului de cauzalitate între fapta recurentei si prejudiciul reclamantilor, situatie în care nu sunt aplicabile dispozitiile art. 1027 Cod civil, obligatia devenind numai dupa stabilirea acesteia în mod irevocabil prin hotarârea judecatoreasca.
Concluzionând, se constata ca nu se poate retine în cauza incidenta dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., hotarârile pronuntate fiind întemeiate legal prin aplicarea corecta a legii, astfel încât aplicând art. 312 alin.1 Cod pr. civ., se va respinge recursul, luându-se act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
