Alin.3 al art. mai sus menţionat stipulează că în cazul în care comunicarea cererilor sau actelor de procedură nu se poate face din oficiu, prin agenţi sau salariaţi proprii, aceasta se va face prin poştă, prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului, şi confirmarea primirii acestuia.
Alin.3 al art. mai sus menţionat stipulează că în cazul în care comunicarea cererilor sau actelor de procedură nu se poate face din oficiu, prin agenţi sau salariaţi proprii, aceasta se va face prin poştă, prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului, şi confirmarea primirii acestuia.
În speţă, întreaga motivare a soluţiei de respingere a contestaţiei împotriva dispoziţiei nr.3538/A/11.12.2003. s-a axat pe aprecierea tardivităţii formulării contestaţiei.
În speţă, întreaga motivare a soluţiei de respingere a contestaţiei împotriva dispoziţiei nr.3538/A/11.12.2003. s-a axat pe aprecierea tardivităţii formulării contestaţiei.
Această concluzie este însă eronată, întrucât intimata pârâtă nu a făcut dovada comunicării dispoziţiei nr. 3539/A/11.12.2003, cu confirmare de primire, borderourile de corespondenţă depuse în dosarul de apel la fila 48 neputând constitui probă în acest sens, căci nu atestă primirea corespondenţei de către destinatar.
Această concluzie este însă eronată, întrucât intimata pârâtă nu a făcut dovada comunicării dispoziţiei nr. 3539/A/11.12.2003, cu confirmare de primire, borderourile de corespondenţă depuse în dosarul de apel la fila 48 neputând constitui probă în acest sens, căci nu atestă primirea corespondenţei de către destinatar.
Reclamanţii C.V., C.V. au solicitat anularea actelor administrative emise de Universitatea din Craiova prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului de 1320 m.p.
În esenţă, a arătat că anul 1969, prin Hotărâre a Partidului Comunist le-a fost preluată o suprafaţă de 177 m.p., construind un gard prin grădinile proprietarilor.
Terenul a fost cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.5697/1967, însă nu există act de preluare abuzivă, astfel că, deşi au plătit impozit pentru întreaga suprafaţă, inclusiv pentru cei 177 m.p., Universitatea din Craiova nu a dat curs solicitărilor de restituire în natură.
Intimata Universitatea din Craiova a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei, motivând aspecte ce ţin de fondul cauzei şi imposibilitatea restituirii în natură, fiind vorba de un bun ce aparţine domeniului public al localităţii.
Din oficiu, instanţa a solicitat pârâtei Universitatea din Craiova, dovezile de comunicare a dispoziţiei nr.3539/A/2003, înaintate la dosar la filele 47-48.
Prin sentinţa civilă nr.254 din 22 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr.14838/63/2009, s-a respins contestaţia formulată de reclamanţii C.V. şi C.V., în contradictoriu cu pârâta UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA.
S-a reţinut că, potrivit art. 26 alin.3 din Legea nr.10/2001, modificată şi republicată, decizia sau după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Astfel, dispoziţia nr.3539/A/11.12 2003 emisă de Universitatea din Craiova a fost comunicată contestatorilor recomandat la data de 11 12 2003, dată în raport de care se aplică art.26. De altfel contestatorii nu contestă împrejurarea că nu au avut cunoştinţă de conţinutul actelor administrativ – jurisdicţionale emise, ci invocă netemeinicia acestor dispoziţii în raport de măsurile de reparaţie adoptate sub forma despăgubirilor şi în special faţă de neîndeplinirea de către Universitatea din Craiova si Prefectura Dolj a obligaţiilor legale, de a înainta dosarul cu documentaţia aferentă Comisiei centrale de Acordare a Despăgubirilor, aspecte ce rezultă din adresa nr.4031/16.03.2010 a Prefecturi Dolj, aflată la fila nr.53 in dosar.
Termenul de 30 de zile pentru contestarea deciziei sau dispoziţiei administrative este unul de decădere ca şi natura juridica, depăşit de către reclamanţi prin formularea contestaţiei la data de 23 12 2009, data înregistrării pe rolul Tribunalului Dolj.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.137 Cod pr. civilă.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii, C.V. şi C.V., solicitând admiterea apelului întrucât, solicitarea lor este pentru suprafaţa de 177 mp. şi nu pentru 1320 mp. cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.
Suprafaţa de 177 mp reprezintă diferenţa dintre suprafaţa prevăzută în contactul de vânzare cumpărare de 1320 mp. şi cea rezultată din planul cadastral de amplasament de 1143 mp, întocmit de expertul cadastral al Municipiului Craiova.
Acest imobil preluat ilegal, abuziv, fără acte, nu face parte din domeniul public al Grădinii Botanice şi s-a constatat de către o Comisie a Universităţii Craiova că este plin de mărăcini, ierburi agăţătoare şi urzici, conform actelor aflate la dosare.
De asemenea, nu poate face cadastrul imobilului proprietatea sa întrucât există diferenţă între terenul din actul de proprietate de 1320 mp şi terenul deţinut în realitate de petenţi de 1143 mp, diferenţa de 177 mp. fiind deţinută de Grădina Botanică fără acte, luaţi abuziv în urmă cu 41 ani.
Prin întâmpinarea formulată, Universitatea din Craiova a solicitat respingerea apelului, întrucât, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, plângerea reclamanţilor este tardivă, fiind formulată după un termen îndelungat de 6 ani, iar motivele de apel nu se referă la excepţie.
Apelul este fondat.
La termenul de azi, care coincide cu prima zi de înfăţişare, apelanţii reclamanţi au menţionat că în mod corect a fost redirecţionată notificarea de către Primăria Craiova la Universitatea Craiova, iar dispoziţia emisă de Universitatea Craiova nu le-a fost practic comunicată, luând cunoştinţă de aceasta verbal de la reprezentantul acesteia, iar cea de la dosar depusă cu plângerea nefiindu-le niciodată înmânată.
În apel, apelanţii critică în primul paragraf, faptul că în mod greşit a fost respinsă ca tardivă contestaţia, făcând referire la această excepţie, în baza căreia a soluţionat instanţa de fond şi au arătat parcursul notificării care, au susţinut apelanţii, nu a fost soluţionată de către Universitatea Craiova.
Prin urmare, apelanţii reclamanţi au criticat în apel considerentele pentru care s-a respins acţiunea introductivă, aspecte completate în detaliu la prima zi de înfăţişare.
Instanţa reţine că ambii reclamanţi apelanţi au adresat notificare Primăriei Municipiului Craiova pentru restituirea în natură a suprafeţei de 203 mp., ocupaţi în prezent de Grădina Botanică.
Prin dispoziţia nr.7715/2003 Primăria Municipiului Craiova a înaintat spre competentă soluţionare notificarea către intimata pârâta Universitatea Craiova, care a emis decizia nr.3539/A din 11.12.2003 de respingere a cererii de restituire în natură a terenului, întrucât terenul solicitat este ocupat în totalitate de plantaţie de arbori şi arbuşti şi vegetaţie specifică unui parc public, reprezentând atât o zonă de agrement pentru locuitorii Municipiului Craiova cât şi o bază de cercetare ştiinţifică pentru cadrele didactice şi studenţii Facultăţilor de Agricultură şi Horticultură.
S-a înaintat cererea petentei şi documentaţia aferentă Prefecturii Dolj şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii la valoarea estimată de petentă pentru terenul în suprafaţă de 203 mp, situat în Grădina Botanică Craiova, care nu se restituie în natură.
Este adevărat că din borderoul cu scrisori recomandate, expediate în data de 11.12.2003 de către Universitatea Craiova, figurează reclamanta apelantă cu nr.3539 A, dar acesta este un act efectuat doar pe circuitul intern, nu există confirmare de predare la Oficiul poştal sau de expediere efectivă către reclamanţii apelanţi.
De semnalat că notificarea este semnată de către ambii apelanţi, iar borderoul Universităţii Craiova (fila 48) se referă doar la reclamanta C.V. nu şi la reclamant, şi chiar şi în această situaţie se reţine că acesta nu figurează în borderoul privind expedierea.
Prin urmare, această comunicare nu îl privea şi pe celălalt reclamant notificator, ceea ce profită ambelor părţi, bunul notificat fiind bun comun, şi ca atare reclamantul care nu figurează în borderoul de expediţie este oricum în drept şi în termen de a contesta dispoziţia.
Că, într-adevăr, reclamanţilor nu le-a fost comunicată dispoziţia contestată şi nu au avut cunoştinţă de aceasta reiese din scrisorile (filele 13,14 dosar fond) adresate de reclamanţi către Universitatea Craiova în anul 2009, prin care solicită în urma discuţiilor cu aceasta din urmă restituirea în natură a terenului, şi un răspuns oficial de notificare.
Totodată, prin adresa nr.20249/22.03.2010, Primăria Craiova le răspunde reclamanţilor cu privire la soluţionarea notificării, că aceasta a fost înmânată prin dispoziţia nr.7715/2003 Universităţii Craiova spre competentă soluţionare, şi în acest caz soluţionarea revine Universităţii, motiv pentru care au fost îndrumaţi să se adreseze acestei instituţii.
Aceasta dovedeşte fără echivoc faptul că reclamanţilor nu le-a fost comunicată efectiv şi în mod real dispoziţia contestată, emisă de Universitatea Craiova, pentru a avea cunoştinţă de aceasta, generând astfel, aşa cum reiese din actele dosarului, demersuri ale reclamanţilor în sensul obţinerii unui răspuns de la Universitatea Craiova, în privinţa soluţionării notificări lor, întrucât nu au avut cunoştinţă de faptul că se soluţionase şi de modul de soluţionare.
Acest aspect este de asemenea confirmat şi de procesul ce a format obiectul dosarului nr.3047/215/2008 – ce viza tot terenul în litigiu dar cu alt obiect, ca urmare a necunoaşterii răspunsului Universităţii Craiova la notificare de către reclamanţi.
Din cuprinsul acestui proces nu rezultă că în cauză reclamanţii aveau cunoştinţă de existenţa acestei dispoziţii emisă de Universitatea Craiova, sub nr.3539/A/11.12.2003.
Conform art. 26, alin.3 din Legea 10/2001, termenul de 30 zile în care persoana îndreptăţită poate ataca dispoziţia motivată de respingere a notificării curge de la comunicare.
Deşi textul de lege nu prevede expres, dovada comunicării trebuie să fie certă, şi nu dedusă din înscrisuri care atestă doar purtarea unei corespondenţe între părţi.
Cum legea specială nu cuprinde dispoziţii derogatorii, înseamnă că sunt pe deplin aplicabile prevederile cu caracter general din materia comunicării actelor de procedură, conţinute în art. 86 Cod pr. civ.
Cum comunicarea dispoziţiei nr. 3539/2003 nu s-a făcut în forma prescrisă de lege, termenul de contestare prevăzut de art.26, alin.3 din legea 10/2001 nu a început să curgă, şi în consecinţă, actul administrativ jurisdicţional nu a devenit irevocabil, partea interesată aflându-se în termenul de contestare.
Prima instanţă a soluţionat cererea în mod greşit în temeiul excepţiei tardivităţii, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 297, alin.1 Cod pr. civ., care atrag admiterea apelului reclamanţilor, desfiinţarea s.c. şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
În rejudecare, prima instanţă va avea în vedere toate criticile părţilor, inclusiv cele din apel care privesc fondul cauzei şi va stabili cadrul procesual corect în privinţa obiectului şi în raport de voinţa reclamanţilor circumscrisă principiului disponibilităţii, în condiţiile în care aceştia susţin că obiectul cauzei îl formează terenul în suprafaţă de 177 mp.
