În motivare reclamanta a arătat că potrivit certificatului de încadrare în grad de nr.7588/23.05.2001 emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, este nevăzătoare din naştere, anterior perioadei de cotizare, cu diagnostic: glaucom congenital. Ca urmare a recalculării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, pârâta a stabilit greşit punctajul mediu anual cu luarea în calcul a unui stagiu de cotizare complet de 10 ani şi nu un stagiu complet de cotizare de 8 ani şi 4 luni conform art.47 al.2 din Legea nr.19/2000.
Mai arată reclamanta că în carnetul de muncă se reţine că încă de la încadrare a fost persoană cu handicap iar din meseria pentru care a fost calificată rezultă clar că numai persoanele nevăzătoare pot fi calificate la şcoli speciale pentru meseria de cartonagist.
În drept reclamanta şi-a întemeiază acţiunea pe dispoziţiile OUG nr. 4/2005, Legea nr.19/2000, HG nr.1550/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată cu motivarea că drepturile de pensie au fost corect stabilite cu aplicarea prevederilor art. 2 alin.1 şi 4 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1.04.2001 – anexa HG nr.1550/2004. Consideră că reclamantei nu îi sunt aplicabile prevederile art.47 alin.2 din Legea nr.19/2000 întrucât la data apariţiei acestei legi, reclamanta avea deja calitatea de pensionar iar înscrierea la pensie se realizase în temeiul Hotărârii nr. 610/1990.
În drept pârâta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile HG nr. 610/1990, HG nr.1550/2004 şi normele de aplicare, Legea nr.19/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 1171 din 24 iunie 2010 Tribunalul Suceava a admis acţiunea reclamantei, a obligat intimata să emită o nouă decizie de recalculare, conform OUG 4/2005, urmând ca la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei, să se utilizeze un stagiu complet de cotizare de 8 ani şi 4 luni, începând cu data de 30 iunie 2005.
De asemenea a obligat pârâta să plătească reclamantei, diferenţa dintre drepturile de pensie încasate şi cele cuvenite prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 8 ani şi 4 luni, începând cu data de 30 iunie 2005 zi, cu dobânda legală aferentă, calculată la data plăţii efective, precum şi suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele :
Din certificatul nr. 7588 din 23 mai 2001 rezultă că reclamanta are o deficienţă funcţională gravă – handicap grav, dobândită încă din copilărie. Astfel, reclamanta este nevăzătoare, suferind de glaucom congenital.
Din cuprinsul deciziei 2789/8 februarie 1993 rezultă că aceeaşi contestatoare a realizat o vechime totală în muncă de 26 de ani şi 5 luni, desfăşurându-şi activitatea în grupa a III-a de muncă, împrejurări care rezultă, de altfel, şi din copia carnetului de muncă de la filele 7 – 15 dosar fond.
Reclamanta a fost pensionată începând cu data de 1 ianuarie 1993, în conformitate cu Legea 3/1977. În baza OUG 4/2005, s-a procedat la recalcularea pensiei reclamantei, intimata reţinând un stagiu complet de cotizare de 10 ani, cu motivarea că drepturile de pensie au fost corect stabilite cu aplicarea prevederilor art.2 alin.1 şi 4 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1.04.2001.
Aceste susţineri sunt neîntemeiate, deoarece recalcularea drepturilor de pensie, potrivit OUG 4/2005, se face cu respectarea prevederilor Legii 19/2000, aşa cum rezultă din prevederile art. 2 din actul normativ menţionat.
Din cuprinsul deciziei de încadrare în grad de handicap, rezultă fără îndoială, că reclamanta este încadrată în grad de handicap I cu invaliditate, boala fiind congenitală.
În atare situaţie, în cauză au devenit aplicabile prevederile art. 47 alin. 1 lit. b şi art. 47 alin. 2 din Legea 19/2000, potrivit cărora persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare, respectiv cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin 2/3 din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat; cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.
Potrivit art. 47 alin. 2 din Legea 19/2000, asiguraţii nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător, cel puţin 1/3 din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.
Ori, stagiul complet de cotizare a reclamantei, normal, era de 25 de ani.
În atare situaţie, tribunalul apreciind că acţiunea reclamantei este întemeiată, a admis-o, iar intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de recalculare, conform OUG 4/2005, urmând ca la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei, să se utilizeze un stagiu complet de cotizare de 8 ani şi 4 luni, începând cu data de 30 iunie 2005.
De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei, diferenţa dintre drepturile de pensie încasate şi cele cuvenite prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 8 ani şi 4 luni, începând cu data de 30 iunie 2005 zi, cu dobânda legală aferentă, calculată la data plăţii efective.
Acordarea dobânzii legale aferentă, calculată la data plăţii efective, se justifică prin aceea că astfel, se asigură o reparare a prejudiciului suferit de reclamantă, şi care nu poate fi acoperită decât tocmai prin acordarea acestei dobânzi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.P. Suceava invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a reiterat excepţia dreptului material la acţiune cu privire la cererea reclamantei vizând plata diferenţelor de pensie pentru perioada 03 mai 2005 – 03 mai 2007, cu motivarea că în lipsa unei dispoziţii exprese în acest sens în Legea nr.19/2000 devin incidente dispoziţiile dreptului comun în materie, respectiv Decretul nr.167/1958.
Pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit legea atunci când a apreciat că la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei trebuie luat în considerare un stagiu de cotizare de 8 ani şi 4 luni.
Recurenta a apreciat că pensia reclamantei trebuie recalculată prin raportarea la stagiul complet de cotizare de 10 ani prevăzut de hotărârea nr.610/1990.
Recurenta a arătat că temeiul legal al înscrierii la pensie a reclamantei a fost hotărârea nr.610/1990 privind acordarea unor drepturi nevăzătorilor şi că la recalcularea drepturilor de pensie în conformitate cu dispoziţiile OUG nr.4/2005 se are în vedere pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiţii prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare reprezentat de vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative, potrivit dispoziţiilor art.2 alin.4 din H.G. nr.1550/2004.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriul administrat şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea a constatat că este întemeiat.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei în ce priveşte obligarea pârâtei C. P. Suceava la plata diferenţei drepturilor de pensie pentru perioada 01.09.2005 – 29.04.2007, Curtea a apreciat că este întemeiată.
Legea nr.19/2000 nu conţine dispoziţii exprese în ceea ce priveşte termenul în care se pot solicita diferenţele de pensie restante, situaţie în care devin incidente în cauză dispoziţiile dreptului comun în materie, respectiv Decretul nr.167/1958.
Potrivit dispoziţiilor art.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Totodată, potrivit art.3 din actul normativ precizat anterior, termenul prescripţiei este de 3 ani.
Faţă de motivele arătate anterior, în ce priveşte perioada 01.09.2005 – 29.04.2007, Curtea a reţinut că se află în afara termenului de prescripţie de 3 ani calculaţi retroactiv de la data formulării contestaţiei, respectiv 30.04.2007, astfel încât excepţia prescripţiei este întemeiată urmând a fi admisă în consecinţă.
Cât priveşte cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 8 ani şi 4 luni, Curtea apreciat că este nefondată având în vedere următoarele considerente:
Reclamanta a fost pensionată începând cu data de 1 ianuarie 1993 în conformitate cu Legea nr.3/1977 şi H.G. nr.610/1990 privind acordarea unor drepturi nevăzătorilor.
În baza O.U.G.nr.4/2005 s-a procedat la recalcularea pensiei reclamantei, recurenta reţinând un stagiu complet de cotizare de 10 ani.
Curtea a apreciat că recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei este corectă prin raportarea la acest stagiu de cotizare.
Astfel, potrivit art.4 din O.U.G.nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor H.G. nr.1550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
Conform art.2 alin.4 din anexa 1 la H.G. nr.1550/2004 „pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiţii prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative”.
În normele tehnice de aplicare a H.G. nr.1550/2004, cu nr.5388/2004, la punctul A 4.2 se menţionează: „ În situaţia pensiilor stabilite pentru nevăzători (în legislaţia anterioară, conform Legii nr.3/1977) stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 10 ani pentru femei şi 15 ani pentru bărbaţi.
Cât priveşte art.47 din Legea nr. 19/2000, acesta se aplică asiguraţilor nevăzători ale căror drepturi de pensie s-au deschis după intrarea în vigoare a acestui act normativ, în cazul celor pensionaţi anterior recalcularea efectuându-se conform H.G. nr.1550/2004.
Aşa fiind, Curtea a admis recursul şi a modificat sentinţa recurată în sensul celor arătate, şi a respins ca nefondată, contestaţia reclamantei îndreptată împotriva deciziei de recalculare a drepturilor de pensie precum şi cererea accesorie acesteia privind restituirea diferenţelor de pensie ulterioare datei de 30.04.2007.
De asemenea a înlăturat din sentinţa recurată dispoziţia privind obligarea recurentei C.P. Suceava la plata cheltuielilor de judecată, acestea nemaifiind datorate faţă de soluţia pronunţată de instanţa de recurs.
