Legea nr. 84/1998, art.35
Cod Civil, art.998, art.999
În ceea ce priveste îndeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale în materia actiunii în contrafacere, legiuitorul prezuma existenta vinovatiei autorului, prin derogare de la regulile de drept comun prevazute de art. 998, 999 Cod Civil, în considerarea statului de comerciant, în exercitiul caruia a fost savârsita fapta, astfel ca titularul marcii încalcate este scutit de obligatia dovedirii culpei în savârsirea faptei ilicite.
De asemenea, tot în considerarea statului de comerciant al persoanei în sarcina careia este retinuta savârsirea faptei ilicite de a introduce în circuitul comercial de marfuri contrafacute, în materia raspunderii civile delictuale comerciantul raspunde pentru culpa levis in abstracto, ce acopera si modul defectuos de derulare a activitatii comerciale cu marfuri a caror provenienta nu este verificata, fiind lipsita de relevanta lipsa intentiei de prejudiciere a titularului marcii sau necunoasterea faptului ca marfurile sunt contrafacute. În calitate de comerciant avea obligatia de a se interesa daca produsele care constituie obiectul prestarii de servicii sunt contrafacute sau nu.
În ceea ce priveste existenta prejudiciului, acesta consta în scaderea profitului, scop al activitatii oricarei comerciant, ca urmare a contrafacerii produselor sale.
De altfel, din dispozitiile art.35 alin.1 din Legea nr. 84/1998, în forma de la data formularii actiunii, care este aplicabil în cauza, rezulta ca în aceasta materie legiuitorul prezuma si existenta prejudiciului, singurele probe pe care trebuie sa le administreze reclamantul pentru a fi îndeplinita ipoteza legii constând în faptul ca este titularul unei marci si ca aceasta marca a fost utilizata în modurile prevazute la lit.a-c ale alin.1, fara consimtamântul sau. De altfel, reclamantul trebuie doar sa pretinda utilizarea marcii al carei titular este, fara consimtamântul sau, neputând fi obligat sa faca dovada unui fapt negativ, sarcina probei în acest sens revenindu-i persoanei care pretinde existenta consimtamântului.
În ceea ce priveste legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, s-a dovedit în cauza îndeplinirea si a acestei conditii, fapta ilicita constând în introducerea în circuitul comercial de marfuri cu caracter contrafacut inscriptionate cu semnul ce reprezinta obiectul marcii al carei titular este reclamanta, si anume marfurile ambalate cu semnul ce reprezinta marca reclamantei determina scaderea profitului titularului marcii. (Decizia civila nr. 218A din data de 07 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea înregistrata la data de 23.12.2008 pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila, reclamanta S.C. R. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. M.P. S.R.L. si SC G.A.S. SRL, sa se dispuna:
1) obligarea paratelor sa înceteze si sa se abtina în viitor de la orice utilizare a unor semne identice sau similare cu marca FISHERS nr. 058516 pentru produse identice sau similare cu cele pentru care marca FISHERS este înregistrata pentru orice fel de activitati, inclusiv importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea inclusiv prin intermediul Internet-ului;
2) obligarea pârâtelor sa furnizeze toate informatiile pe care le detin în legatura cu cantitatile de produse comercializate sub marca FISHERS;
3) publicarea dispozitivului hotarârii ce se va pronunta în doua cotidiene de circulatie nationala timp de 3 zile consecutiv pe cheltuiala pârâtelor;
4) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca este titulara unui portofoliu de marci înregistrate atât pe plan national la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, cat si la nivelul Uniunii Europene, înregistrate la Oficiul pentru Armonizarea Pietei Interne – OHIM si, în cadrul acestui portofoliu, detine si marca FISHERS, înregistrata sub nr. 058516 la data de 23.11.2003, pentru produse si servicii din cadrul claselor: 29, 35 si 39 potrivit Clasificarii Internationale de la Nisa.
A aratat ca marca FISHERS este o marca combinata, constând din denumirea FISHERS si un element figurativ – o pictograma care reprezinta imaginea unui pescar batrân, cu barba, o pipa în coltul gurii si o palarie.
Reclamanta a invocat prevederile art. 35 al Legii nr. 84/1998.
A mai aratat ca are ca principal obiect de activitate importul, ambalarea, transarea, distribuirea si vânzarea produselor refrigerate si congelate de peste, carne, vânat, etc. Reclamanta mentioneaza ca pârâta M., care are acelasi obiect de activitate ca si reclamanta si are birourile la aceeasi adresa, adica în str. FISHERS nr…, sector 2 Bucuresti, utilizând împreuna cu parata SC G.A.S. SRL în activitatea comerciala, pe ambalajele produselor, un semn identic cu marca reclamantei, fara sa existe o licenta sau un acord în acest sens, de la titulara marcii FISHERS. Din analiza semnelor utilizate fara drept de catre parate cu marca înregistrata FISHERS apreciaza ca rezulta fara putinta de tagada identitatea atât a elementelor verbale, cat si a elementelor figurative, neexistând practic nici un element de diferentiere, ceea ce conduce la un risc de confuzie iminent si de neînlaturat în rândul consumatorilor si a partenerilor de afaceri.
Asa fiind, considera ca fapta savârsita de catre cele doua parate, constând în reproducerea fara consimtamântul reclamantei a marcii FISHERS, reprezinta o încalcare flagranta a drepturilor exclusive conferite de lege asupra marcii FISHERS.
În drept, cererea se întemeiaza pe dispozitiile art.35 al Legii nr.84/1998, O.U.G. nr.100/2005, Acordul Trips precum si orice act normativ intern si international incident în prezenta cauza.
Prin întâmpinarea formulata, pârâta SC G.A.S. SRL a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, fata de faptul ca nu are si nu a avut niciodata vreun raport juridic cu reclamanta, aratând ca, asa cum rezulta din doctrina si din practica judiciara, pentru a avea calitate procesuala pasiva, este necesara existenta unei identitati între persoana pârâtei si cel obligat în acelasi raport juridic, respectiv titularul obligatiei în cauza.
În ceea ce priveste utilizarea de catre pârâta a unor semne identice sau similare cu marca FISHERS, arata ca nu a facut altceva decât sa onoreze o comanda de împachetare venita din partea celeilalte pârâte, iar folia utilizata i-a fost pusa la dispozitie de catre S.C. M.P. S.R.L.
Arata si ca nu exista nici un text de lege din care sa rezulte obligatia pârâtei de a verifica daca o persoana care îi solicita ambalarea unor produse foloseste cu drept sau fara drept o marca, iar cealalta pârâta nu i-a oferit nici o explicatie cu privire la folia pe care i-a predat-o pentru a o folosi la ambalarea produselor sale.
În aceste conditii, având în vedere situatia de fapt existenta, considera ca întemeiata exceptia invocata, solicitând admiterea ei în consecinta.
De asemenea, si pe fond, considera cererea de chemare în judecata ca fiind neîntemeiata. Astfel, pârâta arata ca a fost doar persoana care a executat comanda oferita de catre S.C. M.P. S.R.L. si, desi nu a avut un contract propriu-zis încheiat cu aceasta, poate dovedi ca ambalajele au fost puse la dispozitie de catre aceasta, iar din discutiile purtate a rezultat ca acestea îi apartineau si ca are dreptul sa le foloseasca.
Mai mult decât atât, sustine ca cererea reclamantei nu poate fi admisa, întrucât în cauza nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.998 si urmatoarele C.civil, fiind necesara existenta concomitenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între prejudiciu si fapta ilicita, precum si a vinovatiei.
În acest context, pârâta formuleaza cerere de chemare în garantie a pârâtei S.C. M.P. S.R.L. (cerere precizata la fila 90), având în vedere ca aceasta era proprietara ambalajelor puse la dispozitie, fara sa îi ofere detalii asupra eventualelor drepturi de a le folosi sau nu, iar noi nefiind delegati sa verificam acest aspect. Considera ca nu a savârsit niciun fel de fapt ilicit, iar, daca ar fi savârsit, acesta nu a fost cu vinovatie.
De asemenea, arata si ca nu a folosit si nici nu foloseste în activitatea comerciala marca reclamantei, asa cum mentioneaza prevederile art.35 din Legea nr. 84/1998, având propria sa marca pe care o aplica în situatia în care ambaleaza produse proprii pe care le comercializeaza în magazinele proprii.
Pentru aceste motive, solicita respingerea cererii de chemare în judecata, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 115 si urmatoarele Cod Proc.Civ.
La data de 13.03.2007, pârâta SC G.A.S. SRL. a depus cererea de chemare în garantie a S.C. M.P. S.R.L.., invocând aceleasi motive.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 60 si urmatoarele Cod Proc.Civ.
Pârâta S.C. M.P. S.R.L., desi legal citata, nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 5.03.2009, fata de dispozitiile art.137 al.2 Cod Proc.Civ., instanta a dispus unirea cu fondul a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de pârâta SC G.A.S. SRL, apreciind ca este necesara administrarea probatoriului pentru analiza exceptiei.
De asemenea, la termenul de judecata din 2.04.2009, reclamanta a precizat ca marca sa se numeste FISHERS, si nu FISHERS, cum din eroare a mentionat în actiune.
La termenul de judecata din 7.05.2009, pentru motivele aratate în încheierea de la acea data, instanta a admis exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare în garantie.
Prin sentinta civila nr. 1390 de la 03.12.2009 Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de pârâta SC G.A.S. SRL, ca neîntemeiata, a fost admisa actiunea, au fost obligate pârâtele sa înceteze si sa se abtina în viitor de la utilizarea unor semne identice si similare cu marca FISHERS nr. 058516, apartinând reclamantei, pentru produse identice ori similare cu cele pentru care marca FISHERS este înregistrata si pentru orice fel de activitati, inclusiv importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea de astfel de produse, incluzând si vânzarea prin intermediul Internet-ului, au fost obligate pârâtele sa furnizeze toate informatiile pe care le detin în legatura cu produsele comercializate sub marca FISHERS, s-a dispus publicarea dispozitivului prezentei sentinte în doua cotidiene de circulatie nationala, timp de 3 zile consecutiv, pe cheltuiala pârâtelor, au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta, în cuantum de 39,3 lei.
În motivarea sentintei s-a retinut ca reclamanta este titulara marcii nationale combinate FISHERS înregistrata sub nr. 058516/23.11.2003, pentru produse si servicii din clasele 29, 35, 39, conform Clasificarii de la Nisa (fila 62 din dosar). În aceasta calitate, reclamanta, prevalându-se de dispozitiile art. 35 din Legea nr. 84/1998, solicita obligarea pârâtelor sa înceteze folosirea semnelor identice ori similare cu marca reclamantei, în activitatea comerciala a pârâtelor.
Având a se pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura si de fond, care fac de prisos cercetarea în tot sau în parte, a fondului pricinii, conform art.137 alin.1 Cod Proc.Civ. instanta a constatat ca este neîntemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de pârâta SC G.A.S. SRL. Astfel, pârâta sustine, în motivarea exceptiei, ca nu are raporturi juridice cu reclamanta si ca a aplicat pe produse ambalajele primite de la cealalta pârâta S.C. M.P. S.R.L., sustinând ca nu exista obligatia de a verifica daca persoana care i-a solicitat ambalarea foloseste cu drept sau fara drept o marca.
În conditiile în care însasi pârâta a recunoscut, prin întâmpinare, ca a aplicat ambalajele pe produse, rezulta ca aceasta are calitate pasiva în actiunea întemeiata pe dispozitiile art. 35 din lege. Este lipsit de relevanta faptul ca nu exista raporturi juridice cu reclamanta, pentru ca actiunea în contrafacere vizeaza tocmai lipsa consimtamântului titularului marcii la folosirea unor semne identice ori similare cu marca acesteia.
În consecinta, exceptia invocata a fost respinsa ca neîntemeiata.
Pe fondul cauzei, instanta a constatat ca, asa cum rezulta din înscrisurile depuse la filele 62-74, ca si din acordul – cadru încheiat între pârâte, pârâta M. a distribuit produse din peste folosind ambalaje care poarta marca reclamantei, FISHERS, cuprinzând atât denumirea FISHERS, cât si pictograma ce reprezinta imaginea unui pescar batrân, cu barba, palarie si o pipa în coltul gurii, precum si aceleasi culori – albastru, rosu, auriu si crem. Pe aceste ambalaje, sunt mentionate datele distribuitorului – pârâta S.C. M.P. S.R.L..
Din analiza acordului cadru încheiat între pârâte la 4.01.2008, rezulta ca acestea au convenit ca pârâta SC G.A.S. SRL sa ambaleze produsele conferite, apartinând S.C. M.P. S.R.L. ambalajele reprezentând pungi inscriptionate cu numele FISHERS si fiind puse la dispozitie de catre pârâta S.C. M.P. S.R.L. Acordul s-a încheiat pe o perioada de 18 luni.
În cadrul raspunsului la interogatoriu, depus la filele 149-152, pârâta SC G.A.S. SRL a aratat ca nu a avut cunostinta despre faptul ca reclamanta este titularul marcii FISHERS, ca a prestat doar servicii de ambalare pentru cealalta pârâta, ambalajele fiindu-i puse la dispozitie de aceasta din urma. Pârâta arata ca nu se considera vinovata de încalcarea drepturilor reclamantei, având în vedere informatiile puse la dispozitie de S.C. M.P. S.R.L.
Pârâta S.C. M.P. S.R.L., desi citata la interogatoriu, nu a respectat obligatia de a depune raspunsul la interogatoriu, astfel ca, în temeiul art. 225 Cod Proc.Civ., instanta a apreciat aceasta împrejurare ca un început de dovada în folosul partii potrivnice.
Conform art.35 alin.2 lit.a din Legea nr.84/1998 (text care reprezinta o consacrare în legislatia nationala a art. 16 din Acordul TRIPS), titularul marcii poate cere instantei sa interzica tertilor sa foloseasca, în activitatea lor comerciala, fara consimtamântul titularului, un semn identic marcii pentru produse identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrata, norma reprezentând temeiul actiunii în contrafacere. Din interpretarea literala a textului, rezulta ca debitorul obligatiei de a se supune actelor relative la exercitiul dreptului apartinând altei persoanei este un comerciant, în persoana caruia trebuie dovedita întrunirea cerintelor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, institutie pe al carei regim juridic se întemeiaza actiunea în contrafacere.
Fapta ilicita consta în introducerea în circuitul comercial de marfuri inscriptionate cu semnul ce reprezinta obiectul marcii al carei titular este reclamanta, marfuri cu caracter contrafacut, în speta – marfurile ambalate cu semnul ce reprezinta marca reclamantei.
În aceste conditii, în contextul art.35 alin.2 lit.a din lege, în ce priveste similaritatea semnelor în discutie, se constata ca atât marca reclamantei, cât si semnul aplicat pe ambalajele folosite de pârâte, sunt identice la nivel conceptual si vizual. În contextul prevazut de art.35 alin.3 lit.a din Legea nr.84/1998, nu este necesar sa fie dovedit riscul de confuzie, acesta fiind prezumat, în conditiile existentei identitatii între semnul folosit de catre terti si cel înregistrat ca marca de catre reclamanta, cât si între produsele sau serviciile tertului si cele ale titularului marcii.
În speta, riscul de confuzie este prezumat, incluzând si riscul de asociere între produsele reclamantei si cele comercializate de pârâte, produsele fiind identice, ca si semnele aplicate pe acestea.
Prin derogare de la regulile de drept comun prevazute de art. 998, 999 cod civil, în materia actiunii în contrafacere, titularul marcii încalcate este scutit de obligatia dovedirii culpei în savârsirea faptei ilicite, legiuitorul prezumând existenta vinovatiei autorului, în considerarea statului de comerciant, în exercitiul caruia a fost savârsita fapta.
Astfel, este lipsita de relevanta lipsa intentiei de prejudiciere a titularului marcii, în materia raspunderii civile delictuale comerciantul raspunzând pentru culpa levissima, ce acopera si modul defectuos de derulare a activitatii comerciale cu marfuri a caror provenienta nu este verificata, chiar si riscul alegerii partenerilor de afaceri. În acest sens si pentru aceste considerente, vor fi înlaturate apararile pârâtei SC G.A.S. SRL sub aspectul lipsei vinovatiei sale în încalcarea drepturilor exclusive ale reclamantei.
Prejudiciul suportat de reclamanta, ca urmare a contrafacerii produselor sale, rezida în scaderea profitului, scop al activitatii oricarei comerciant, legatura de cauzalitate dinte fapta si prejudiciu fiind una evidenta.
În conditiile în care reclamanta a probat întrunirea cerintelor de admisibilitate a actiunii în contrafacere si încalcarea dreptului sau de proprietate intelectuala, instanta constata ca sunt justificate si cererile acesteia privitoare la aplicarea art. 8 din OUG nr. 100/2005, cu referire la obligatia pârâtelor sa furnizeze informatiile în legatura cu produsele comercializate sub marca FISHERS, precum si cele privitoare la aplicarea art. 16 din acelasi act normativ, în scopul adoptarii masurilor pentru difuzarea informatiilor privind prezenta hotarâre.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 35 alin. 1, 2 lit. a, 3 al 3 lit. a-c din Legea nr. 84/1998, art. 998, 999 cod civil, art. 8 si 16 alin. 1 din OUG nr. 100/2005, a fost admisa actiunea.
Împotriva sentintei mentionate anterior a declarat recurs, calificat de catre instanta ca fiind apel, pârâta SC G.A.S. SRL., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei atacate si respingerea cererii de chemare în judecata, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea apelului s-a aratat ca în mod gresit prima instanta de fond a apreciat ca are calitate procesuala activa întrucât raportul juridic invocat de pârâta în motivarea exceptiei nu se referea la existenta unor relatii cu reclamanta si la consimtamântul acesteia, ca asa cum rezulta din doctrina si din practica judiciara, calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati între persoana pârâtei si cel obligat în acelasi raport juridic, respectiv titularul unei obligatii în cauza. Relatia juridica între apelanta pârâta si reclamanta nu exista nici sub aspect obiectiv si nici subiectiv, normele de protectie a dreptului de marca consacrate în legislatie nefiind opozabile unui comerciant care nu avea obligatia legala de a verifica daca firma care a pus la dispozitie ambalajul în care s-au ambalat produsele aceleiasi firme este sau nu titularul marcii înscrise pe ambalaj.
Apelanta a aratat în continuare ca nici pe fondul cauzei hotarârea nu este temeinica si legala. În ceea ce priveste utilizarea de catre pârâta a unor semne identice sau similare cu marca FISHERS, pârâta nu a facut altceva decât sa onoreze o comanda de împachetare venita din partea celeilalte pârâte, iar folia utilizata nu era a pârâtei ci i-a fost pusa la dispozitie de catre S.C. M.P. S.R.L.. Nu exista nici un text de lege din care sa rezulte obligatia sa de a verifica daca o persoana care îi solicita ambalarea unor produse foloseste cu drept sau fara drept de marca, iar cealalta pârâta nu i-a oferit nici o explicatie cu privire la folia pe care i-a oferit-o pentru a o folosi la ambalarea produselor sale. Pârâta a fost doar persoana care a
executat comanda oferita de catre S.C. M.P. S.R.L. si, desi nu a avut un contract propriu-zis încheiat cu aceasta, a dovedit ca ambalajele i-au fost puse la dispozitie de catre aceasta, iar din discutiile purtate a rezultat ca acestea îi apartineau si ca are dreptul sa le foloseasca.
Apelanta a aratat în continuare ca actiunea reclamantei nu putea fi admisa întrucât în cauza nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 998 si urm. C.civ., fiind necesara existenta concomitenta a unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între prejudiciu si fapta ilicita, precum si a vinovatiei. Nu a savârsit nici un fel de fapt ilicit, iar daca l-ar fi savârsit acesta nu a fost cu vinovatie. Din hotarârea instantei rezulta ca s-a apreciat ca a avut o atitudine culpabila prin omisiunea de a verifica titularul marcii pe produsele pentru care furniza servicii de împachetare. Prin omisiune se întelege ca ar fi avut o obligatie de executat si nu si-ar fi executat aceasta obligatie, însa nicaieri nu este consacrata obligatia de a verifica titularul marcii in conditiile furnizarii ambalajelor in speta de fata. Pe de alta parte elementul psihologic nu exista, adica vointa autorului de a alege o conduita care poate lua forma culpei.
Pentru a exista raspunderea sa trebuia sa existe un prejudiciu, prejudiciu care nu a fost demonstrat in fata instantei de fond ci eventual doar afirmat. Prejudiciul nu poate fi prezumat ci trebuia probat pentru ca sa poata fi atrasa raspunderea noastra delictuala.
In ultimul rând legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul suportat de reclamanta trebuia sa existe or in speta de fata nu exista o astfel de legatura, pentru ca nu avea de unde sa cunoasca faptul ca o operatiune de împachetare cu ambalajul si marfa clientului poate duce la prejudicierea altei societati, pentru ca efectivul prejudiciu depindea de anumite operatiuni comerciale pe care parata S.C. M.P. S.R.L. le putea realiza sau nu. Exista si posibilitatea ca dupa împachetare sa nu distribuie aceste produse la fel cum era posibil ca intre reclamanta si S.C. M.P. S.R.L. sa existe o conventie pe care apelanta sa nu o cunoasca.
Apelanta a aratat ca nu a folosit si nici nu foloseste in activitatea comerciala marca reclamantei, asa cum mentioneaza prevederile art. 35 din Legea 84/1998, având propria sa marca pe care o aplica în situatia in care ambaleaza produse proprii pe care le comercializeaza in magazinele proprii. Cum legea nu consacra expres ca fiind o atitudine de utilizare a marcii prestarea unui serviciu in beneficiul unei persoane juridice de natura a împacheta produsul, considera ca pe de o parte nu este raspunzatoare în sensul consacrat de lege.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod Proc.Civ.
Analizând materialul probator administrat în cauza prin raportare la motivele de apel, Curtea a constatat nefondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce priveste motivele de apel prin care se critica respingerea ca neîntemeiata a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, Curtea le-a constatat nefondate, având în vedere ca potrivit art.35 alin.1 si 2 din Legea nr.84/1998, în forma în vigoare la data formularii actiunii, înregistrarea marcii confera titularului sau un drept exclusiv asupra marcii, în virtutea caruia titularul marcii poate cere instantei interzicerea folosirii semnului de catre orice tert. Ca atare, pentru a avea calitate procesuala pasiva în cauza nu este necesar ca reclamantul sa faca dovada ca se afla într-un raport juridic contractual anterior cu pârâtul. Simpla folosire a semnului de catre tert îi confera calitate procesuala pasiva în actiunea în contrafacere, în speta nascându-se, la momentul folosirii marcii de catre un tert fara acordul titularului, un raport juridic delictual.
Tine de fondul litigiului daca intra în notiunea de tert prevazuta de art.35 alin.1 si 2 persoana care nu ar fi avut obligatia legala de a verifica daca firma care a pus la dispozitie ambalajul în care s-au ambalat produsele aceleiasi firme este sau nu titularul marcii înscrise pe ambalaj si este o problema care urmeaza a fi analizata în cadrul motivelor prin care se critica sentinta sub aceste aspecte.
Referitor la motivele de apel prin care se sustine ca nu sunt îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, Curtea a constatat ca prin sentinta atacata apelanta pârâta a fost obligata, alaturi de cealalta pârâta, sa înceteze si sa se abtina în viitor de la utilizarea unor semne identice si similare cu marca FISHERS nr. 058516, apartinând reclamantei, pentru produse identice ori similare cu cele pentru care marca FISHERS este înregistrata si pentru orice fel de activitati, inclusiv importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea de astfel de produse, incluzând si vânzarea prin intermediul Internet-ului, au fost obligate pârâtele sa furnizeze toate informatiile pe care le detin în legatura cu produsele comercializate sub marca FISHERS.
Apelanta reclamanta, conform propriilor sustineri efectueaza pentru cealalta pârâta în temeiul unui contract (întelegeri) activitatea de ambalare a produselor, care este o etapa a operatiunilor aferente comercializarii, astfel ca sunt îndeplinite conditiile art.35 alin.1 din Legea nr.84/1998, în forma în vigoare la data formularii actiunii.
În ceea ce priveste îndeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale în persoana apelantei pârâte, Curtea a constatat ca prima instanta a retinut legal si temeinic faptul ca în materia actiunii în contrafacere, legiuitorul prezuma existenta vinovatiei autorului, prin derogare de la regulile de drept comun prevazute de art. 998, 999 cod civil, în considerarea statului de comerciant, în exercitiul caruia a fost savârsita fapta, astfel ca titularul marcii încalcate este scutit de obligatia dovedirii culpei în savârsirea faptei ilicite.
De asemenea, tot în considerarea statului de comerciant al persoane în sarcina careia este retinuta savârsirea faptei ilicite de a introduce în circuitul comercial de marfuri contrafacute, în materia raspunderii civile delictuale comerciantul raspunde pentru culpa levis in abstracto, ce acopera si modul defectuos de derulare a activitatii comerciale cu marfuri a caror provenienta nu este verificata.
Astfel, este lipsita de relevanta lipsa intentiei de prejudiciere a titularului marcii sau faptul ca nu ar fi stiut ca marfurile sunt contrafacute. În calitate de comerciant avea obligatia de a se interesa daca produsele care constituie obiectul prestarii de servicii sunt contrafacute sau nu.
Daca ar fi retinuta interpretarea apelantului nu ar putea fi aplicabil acest articol nici celui care vinde produse contrafacute fara ca furnizorul sa-l fi informat cu privire la acest aspect, fara sa stie acest fapt, ceea ce ar însemna golirea de continut a acestui text de lege.
În ceea ce priveste existenta prejudiciului, în mod corect a retinut prima instanta ca acesta consta în scaderea profitului, scop al activitatii oricarei comerciant, ca urmare a contrafacerii produselor sale.
De altfel, din dispozitiile art.35 alin.1, cel putin raportat la forma legii de la data formularii actiunii, care este aplicabil în cauza, rezulta ca în aceasta materie legiuitorul prezuma si existenta prejudiciului, singurele probe pe care trebuie sa le faca reclamantul pentru a fi îndeplinita ipoteza legii constând în faptul ca este titularul unei marci si ca aceasta marca a fost utilizata în modurile prevazute la lit.a-c ale alin.1, fara consimtamântul sau. De altfel, reclamantul trebuie doar sa pretinda utilizarea marcii al carei titular este, fara consimtamântul sau, neputând fi obligat sa faca dovada unui fapt negativ, sarcina probei în acest sens revenindu-i persoanei care pretinde existenta consimtamântului.
În ceea ce priveste legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu având în vedere cele expuse mai sus Curtea a constatat ca s-a dovedit în cauza îndeplinirea si a acestei conditii, fapta ilicita constând în introducerea în circuitul comercial de marfuri cu caracter contrafacut inscriptionate cu semnul ce reprezinta obiectul marcii al carei titular este reclamanta, si anume marfurile ambalate cu semnul ce reprezinta marca reclamantei determina scaderea profitului titularului marcii.
Reclamanta nu a sustinut ca pârâta apelanta ar folosi în activitatea sa comerciala pentru a identifica produsele sale marca reclamantei, astfel ca sunt nerelevante în speta aceste aparari.
Pentru cazul în care pârâta S.C. M.P. S.R.L. nu i-a comunicat apelantei pârâte ca nu are consimtamântul titularului pentru folosirea marcii în litigiu si prin aceasta omisiune i-a produs un prejudiciu acesteia, atunci apelanta pârâta‚se poate îndrepta împotriva acesteia cu o actiune în regres pentru recuperarea pagubei, în cazul în care reclamanta nu si-a asumat acest risc prin contract.
Apelanta pârâta efectueaza pentru cealalta pârâta o etapa a operatiunilor aferente comercializarii, si anume ambalarea produselor, astfel ca nu era necesar ca legiuitorul sa o mentioneze expres ca reprezentând o modalitate de utilizare a marcii, art.35 alin.1 si 2.
În consecinta în mod legal si temeinic s-a retinut îndeplinirea în cauza a dispozitiilor art.35 alin.1 lit.a din Legea nr.84/1998 coroborate cu dispozitiile art.998, 999 C.civ. si, în temeiul art. 296 raportat la art.295 Cod Proc.Civ., Curtea va respinge apelul ca nefondat.
2
