Codul penal – art. 260 alin. (1)
Codul de procedură penală – art. 10 lit.b1, art. 11 pct. 1) lit. b)
Codul de procedură civilă – art. 109 alin. (1)
Este admisibilă cererea de anulare a declaraţiilor date în procesul civil dacă, ulterior, cel care a dat declaraţia, a fost scos de sub urmărire penală şi i s-a aplicat o amendă administrativă.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă,
Decizia civilă nr. 443 din 20 aprilie 2011, F.Ş.
Prin cererea înregistrată sub nr. 15933/55/2009 la Judecătoria Arad reclamanta P.L. a solicitat desfiinţarea înscrisurilor reprezentând declaraţie (extrajudiciară) din 07.04.2006, declaraţie judiciară din 02.11.2006 şi declaraţie judiciară din 27.11.2007.
În motivare, a arătat că numita G.V. s-a obligat să plătească suma de 25.500 Euro, datorată de concubinul său (N.N.) reclamantei, în cazul în care debitorul nu va plăti datoria până la scadenţa din 10.08.2005 .
Potrivit înţelegerii, între părţi s-a încheiat un înscris de către numita G.V., prin mandatarul acesteia B.G. Actul de garanţie (fidejusiune), înscris sub semnătură privată a fost redactat de către mandatar şi semnat de părţi şi de către mandatar, în calitate de martor.
Reclamanta a arătat că, în urma unui accident, numita G.V. a decedat, pârâtul N.N. procedând la înstrăinarea tuturor bunurilor sale pentru a se sustrage de la restituirea datoriei.
Ulterior, a fost chemat în judecată în calitate de moştenitor legal al numitei G.V. fiul acesteia, G.O.
Reclamanta a mai arătat că, datorită unor declaraţii neadevărate date în faţa instanţei de către numitul N.N., acţiunea sa a fost respinsă, acordându-se câştig de cauză părţii adverse.
În ceea ce priveşte prezenta cauză, reclamanta a arătat că a formulat plângere penală împotriva numiţilor N.N. şi G.O. pentru instigare la mărturie mincinoasă şi mărturie mincinoasă, plângerea formulată fiind admisă, aplicându-se sancţiunea amenzii administrative.
Faţă de cele arătate, în baza Ordonanţei procurorului din data de 15 octombrie 2009, reclamanta a solicitat anularea celor 3 declaraţii mincinoase pentru ca, în baza prezentei hotărâri civile de anulare, să solicite revizuirea cauzei civile pronunţate anterior .
Prin sentinţa civilă nr. 937/02.02.2010, Judecătoria Arad a respins cererea de chemare în judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că acţiunea are ca obiect anularea unui înscris semnat de pârât la data de 07.04.2006 prin care acesta relatează anumite întâmplări din viaţa sa sau susţine că nu are cunoştinţă despre anumite evenimente, fără ca cele consemnate în cuprinsul înscrisului să aibă drept consecinţă naşterea, modificarea sau stingerea vreunui raport juridic.
De asemenea, se mai doreşte şi anularea a două declaraţii luate pârâtului în calitate de martor la data de 02.11.2006 în dosar nr.13813/2005 şi la data de 27.11.2007 în dosar nr. 8945.1/55/2005.
Potrivit art. 109 C. proc. civ., oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere de chemare înaintea instanţei competente.
Totodată, art. 111 C. proc. civ. prevede că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
Din prevederile legale antemenţionate rezultă că o acţiune civilă în justiţie poate fi promovată doar dacă este justificată de apărarea sau recunoaşterea unui drept patrimonial sau nepatrimonial.
Niciunul dintre înscrisurile antemenţionate, nereprezentând acte juridice, nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice civile.
În aceste condiţii, instanţa a reţinut ca fiind inadmisibilă o acţiune civilă prin nu se cere protejarea, valorificarea sau constatarea unui drept patrimonial sau nepatrimonial.
Pe de altă parte, reclamanta nu justifică nici un interes în promovarea prezentei acţiuni, întrucât primul înscris, reprezentând o declaraţie extrajudiciară, nu are nici o valoare ca mijloc de probă, iar cele două declaraţii de martor pot fi valorificate doar în cauza în care au fost administrate sau în măsura în care s-a constatat mărturia mincinoasă a martorului pe calea căii de atac a revizuirii.
Prin decizia civilă nr. 465/02.12.2010 pronunţată în dosar nr. 15933/55/2009, în rejudecare, Tribunalul Arad a respins apelul reclamantei.
Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că acţiunea prin care reclamanta solicită anularea unei declaraţii extrajudiciare dată de defunctul N. N. respectiv a unui act juridic care să dea naştere, să modifice ori să stingă un raport juridic, nu se poate constitui într-o acţiune civilă pentru exerciţiul căreia se cer îndeplinite cumulativ cele patru condiţii, lipsind atât dreptul cât şi interesul.
În ce priveşte cererea privind anularea declaraţiilor testimoniale, a avut în vedere că prin Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din data de 15.10.2009 dată în dosar nr. 4684/P/2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 260 alin. (1) C. pen. de către defunctul N.N. precum şi vinovăţia acestuia, însă s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art.10 lit. b1) şi art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi prin urmare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative.
Interesul reprezintă folosul practic, imediat, pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, acesta fiind o condiţie necesară pentru existenţa dreptului la acţiune, iar această condiţie este necesară nu doar la momentul formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul fiind ţinut să justifice interesul pe întreg parcursul procesului.
Prin urmare, aspectul relatat anterior poate fi valorificat de reclamantă doar în cadrul unui proces de revizuire, unde instanţa învestită cu o asemenea cerere va verifica condiţiile de admisibilitate şi temeinicia susţinerilor acesteia.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii.
În motivare a invocat nelegalitatea menţinerii actelor contestate, interesul său în anularea lor fiind reprezentat de posibilitatea recuperării banilor împrumutaţi.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a reţinut că prin Ordonanţa din 15.10.2009 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor N.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) şi, respectiv, G.O. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., fiindu-le aplicată câte o amendă administrativă. În esenţă, s-a reţinut că învinuitul G.O. l-a instigat pe N.N. ca, în dosarele nr. 13831/2005 şi, respectiv, nr. 8945.1/55/2005 ale Judecătoriei Arad să facă afirmaţii neadevărate asupra împrejurărilor esenţiale cu privire la care a fost întrebat în calitate de martor în legătură cu convenţia încheiată între reclamanta din prezenta cauză şi G.V..
Prin prezenta cerere, reclamanta a solicitat anularea declaraţiilor date de N.N. în dosarele susmenţionate şi a unei declaraţii extrajudiciare dată de acelaşi pârât în 07.04.2006, invocând că acestea nu corespund realităţii, că drepturile şi interesele sale au fost prejudiciate ca urmare a acestor declaraţii şi că solicită anularea lor pentru ca, ulterior, să poată solicita revizuirea sentinţei civile care, având în vedere aceste declaraţii, i-a fost defavorabilă.
Respingând apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanţe, tribunalul a reţinut că reclamantei îi lipseşte interesul de a promova prezenta acţiune.
Dacă în ceea ce priveşte declaraţia extrajudiciară decizia este legală, întrucât această declaraţie nu a fost dată în cursul unui proces, ea nefiind de natură să dea naştere, să modifice sau să stingă un raport juridic, decizia tribunalului nu poate fi menţinută sub aspectul respingerii cererii reclamantei privind declaraţiile judiciare.
Astfel, câtă vreme declaraţiile date de N.N în cursul unor procese civile nu corespund realităţii, conform ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi câtă vreme reclamanta a arătat că interesul în anularea declaraţiilor constă în intenţia sa de a solicita revizuirea hotărârii civile pronunţate (şi) în baza acestor declaraţii, cererea de anulare nu este lipsită de interes, astfel că se impune admiterea ei în parte, conform celor mai sus arătate.
Reclamanta are aptitudinea de a înlătura efectele unor acte (declaraţii) judiciare care nu sunt conforme realităţii şi care, prin această neconformare, i-au afectat drepturile, admisibilitatea dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. urmând a fi examinată pe parcursul soluţionării cererii de revizuire pe care reclamanta intenţionează să o promoveze.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea a admis recursul declarat de reclamantă a modificat hotărârile, a admis în parte cererea formulată de reclamantă şi a anulat declaraţia judiciară dată de N.N. în calitate de martor la 02.11.2006 în dosar nr. 13831/2005 al Judecătoriei Arad şi, respectiv, declaraţia judiciară dată de N.N. în aceeaşi calitate la 27.11.2007 în dosar nr. 8945.1/55/2005 şi a respins în rest acţiunea.
