Prin decizia nr.16 din 26 mai 2004, emisă în baza Legii nr.10/2001 de SC Severmind SA Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi s-a respins notificarea formulată de numitul D.C.M. prin care a solicitat restituirea în natură a morii situată în comuna Hinova, sat Bistriţa, jud. Mehedinţi. Soluţia a fost motivată pe dispoziţiile art. 27 alin. 1 din Legea 10/2001, deoarece în cazul societăţilor cu capital integral privat, imobilele revendicate nu se restituie în natură foştilor proprietari, ci restituirea se face prin echivalent, de către instituţia implicată în privatizare(APAPS).
Prin aceeaşi decizie s-a respins cererea formulată de D.C.M prin care a solicitat restituirea terenului aferent morii, situată în comuna Hinova, sat Bistriţa, jud. Mehedinţi, pentru considerentul că terenul nu este proprietatea SC Severmind SA Drobeta Turnu Severin, el aflându-se doar în administrarea acestei societăţi, proprietara fiind Primăria comunei Hinova.
La data de 29 iunie 2004 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele SC Severmind SA Drobeta Turnu Severin şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr.16/26 mai 2004, emisă de SC Severmind SA Drobeta Turnu Severin şi în principal restituirea în natură a imobilului, reprezentând moara şi terenul aferent, situat în comuna Hinova, sat Bistriţa, jud. Mehedinţi, iar în subsidiar, obligarea pârâtelor la despăgubiri reprezentând echivalentul valoric al imobilului solicitat.
In motivarea acţiunii reclamantul a arătat, că autorul său, G. P. O a avut în proprietate moara sistematică din comuna Bistriţa Mehedinţi, compusă din clădire, maşini, dependinţe, teren şi grădină, aşa cum rezultă din contractul de societate autentificat sub nr.535/26 martie 1931 de Tribunalul Mehedinţi, secţia I-a. Potrivit certificatului de moştenitor nr.2202 din 13 noiembrie 1985, eliberat de fostul Notariat de Stat judeţean Prahova, reclamantul este moştenitorul fostului proprietar al imobilului, prin acceptarea succesiunii mătuşii sale G M., soţia lui G. P.O.
Imobilul a fost naţionalizat, fapt care rezultă din ordonanţa nr.73/29 noiembrie 1948 a Camerei de Comerţ şi Industrie Tr. Severin, iar din adresa nr. 1332 din 28 septembrie 2001 a Primăriei comunei Hinova rezultă că terenul aferent morii în suprafaţă de 10640 mp se află în administrarea pârâtei SC Severmind SA Tr. Severin. In realitate, susţine reclamantul, din inventarul realizat la naţionalizarea întreprinderii, eliberat de Arhivele Naţionale, Sucursala jud. Mehedinţi, rezultă că terenul clădit şi neclădit, curte şi grădină are o suprafaţă de 44600 mp, inventar din care rezultă şi ce alte bunuri există în proprietatea morii.
Prin întâmpinare pârâta SC Severmind SA Drobeta Turnu Severin a cerut respingerea acţiunii în temeiul următoarelor apărări: pentru imobilul în litigiu au mai făcut notificări şi numiţii G.V. P., G.C, E.C şi G.F, astfel că acţiunea trebuia promovată de toţi titularii; imobilul nu a fost naţionalizat prin Ordonanţa nr.73/29 noiembrie 1948 a Camerei de Comerţ, cum greşit susţine reclamantul, ci în baza Decretului nr.92/1950; pârâta fiind o societate cu capital integral privat, restituirea se face numai prin echivalent, de către instituţia publică implicată în privatizare cu referire la terenul aferent morii; pârâta are doar un drept de administrare, iar nu de proprietate, astfel că nu are calitatea de a restitui acest teren; datorită gradului avansat de uzură a utilajelor morii, clădirea a fost închiriată în anul 1996 de către pârâtă, iar locatarul a adus utilaje noi, întrucât contractul de închiriere a încetat, utilajele au fost ridicate, clădirea fiind în prezent fără utilaje specifice activităţii de morărit.
Prin cererea din 15 septembrie 2004(fila 32 dosar fond) reclamantul D.C a formulat o precizare de acţiune în sensul că a chemat în judecată, în calitate de pârâtă şi Primăria comunei Hinova, jud. Mehedinţi, prin primar, pentru a fi obligată să-i restituie în natură terenul în suprafaţă de 44600 mp, care a aparţinut autorului său.
Prin întâmpinarea din 27 septembrie 2004, pârâta Autoritatea pentru Privatizare şi Valorificare Activelor Statului a solicitat respingerea acţiunii în temeiul următoarelor considerente; AVAS nu are calitate procesuală pasivă, întrucât această pârâtă nu a fost notificată de reclamant şi nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative obligatorii, acţiunea este prematură, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27(1) din Legea 10/2001 pentru ca AVAS să fie obligată la măsuri reparatorii în echivalent.
Prin încheierea din 30 septembrie 2004(fila 69 dosar fond) Tribunalul Mehedinţi a introdus în cauză, în calitate de reclamanţi şi pe numiţii G.V. P şi G C, E.C şi G.F, cu motivarea, că şi aceste persoane au făcut notificări cu privire la imobil. Faţă de acţiunea precizatoare a reclamantului, prin aceeaşi încheiere, a fost introdusă în cauză şi Primăria comunei Hinova, jud. Mehedinţi în calitate de pârâtă.
Tribunalul Mehedinţi – Secţia civilă, prin sentinţa nr.577 din 2 iunie 2005 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a moştenitorilor G.F şi E.C., excepţie invocată de reclamant. A admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a prematurităţii acţiunii, invocate de pârâtele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi Primăria comunei Hinova. A constatat lipsa calităţii procesuale active a moştenitorilor G.C şi G.V.P.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă acţiunea reclamantului D.C.M împotriva pârâtei SC Severmind SA Drobeta Tr. Severin, cu motivarea că, pentru clădirea morii, restituirea se putea face prin echivalent de către instituţia publică implicată în privatizare, instituţie care însă nu a fost notificată, iar cu privire la terenul solicitat, pentru o mare parte din acesta s-au emis titluri de proprietate, conform Legii nr.18/1991, astfel că bunul a intrat în circuitul civil.
Curtea de Apel Craiova – Secţia civilă, prin decizia nr.2870 din 4 noiembrie 2005 a admis apelul declarat de reclamantul D.C.M şi a schimbat în parte sentinţa Tribunalului Mehedinţi, în sensul, că a constatat dreptul apelantului la măsuri reparatorii prin echivalent. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut şi motivat, că autorul reclamantului a fost proprietarul unei mori, cu terenul aferent, în suprafaţă de 44600 mp, situat în comuna Hinova, sat Bistriţa, jud. Mehedinţi. Întrucât construcţia şi terenul au trecut în proprietatea statului prin naţionalizare, deposedarea este socotită ca abuzivă, iar bunul se încadrează în prevederile art. 2 din Legea nr.10/2001.
Întrucât moara a fost vândută în cadrul procesului de privatizare, iar noul dobânditor, SC Severmind SA Drobeta Turnu Severin este cumpărător de bună credinţă, deţinând prin contractul de vânzare cumpărare un titlu valabil, instanţa de apel a conchis că reclamantul este îndreptăţit numai la măsuri reparatorii în echivalent stabilite şi calculate în condiţiile titlului VII al Legii nr.247/2005. In ceea ce priveşte terenul, o parte din acesta este afectat folosinţei morii, iar restul a fost destinat de primărie conform Legii nr.18/1991,diverşilor solicitanţi, care în prezent deţin parcele cu titluri legale şi definitive de proprietate.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, în termen legal a declarat recurs reclamantul D.C.M, care a invocat următoarele critici: greşit instanţele au reţinut că înstrăinarea imobilului către SC Severmind SA Tr Severin a fost legală, ceea ce determină imposibilitatea de a solicita restituirea în natură a imobilului; aceeaşi greşeală au comis-o instanţele şi în privinţa restului de teren, solicitat prin notificare despre care se afirmă că s-ar fi reconstituit unor persoane din localitatea Hinova prin titluri de proprietate, ori acele titluri nu au fost depuse la dosar; întrucât autorul reclamantului a fost deposedat abuziv de bunurile sale, statul nu le putea înstrăina legal către alte persoane.
Prin decizia nr.9000/8 nov.2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr.30810/1/2005 s-a admis recursul reclamantului D.C .M, s-au casat decizia nr.2870/4 nov.2005 a Curţii de Apel Craiova – Secţia Civilă, precum şi sentinţa civilă 577/2 iunie 2005 a Tribunalului Mehedinţi, dispunându-se trimiterea cauzei pentru rejudecare la acelaşi tribunal.
S-a reţinut, că potrivit copiei extras eliberat de Arhivele Statului – filiala Mehedinţi sub nr.203 din 30 ianuarie 1998 a Ordonanţei nr.73/1948 a Comisiei de Comerţ şi industrie Tr. Severin şi a inventarului, întocmit la data de 12 iunie 1948, imobilul moară şi terenul aferent aparţinând autorilor reclamantului a fost trecut în proprietatea statului prin naţionalizare,dar nu este clar în proces în baza cărui act normativ, nemişcătorul a fost naţionalizat, dar având în vedere data inventarului de predare primire (12 iunie 1948) este de presupus că bunul a fost naţionalizat prin Legea nr.119/1948 şi nu prin Decretul nr.92/1950, aşa cum a afirmat prin întâmpinare pârâta SC Severmind Tr. Severin; că întrucât imobilul din litigiu era destinat exercitării unui comerţ – moară şi bucătărie şi întrucât din actele emise de Arhivele Statului rezultă cu certitudine, că bunul a fost naţionalizat, potrivit art. 2 alin. 1, lit. a din Legea 10/2001, el face parte din categoria imobilelor preluate abuziv de stat.
S-a invocat art. 21, alin.1, lit.a din Legea nr.10/2001, potrivit căruia – imobilele, terenurile şi construcţiile preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a legii (14.02.2001) de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite în natură, prin decizie, sau, după caz, prin dispoziţia motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
S-a arătat, că normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 menţionează,la pct. 20.1 că prevederea alin.1 al art.20 din lege statuează indisponibilizarea imobilelor, restituibile pe calea prevăzută de lege,cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul, respectiv către alte persoane, decât cele îndreptăţite potrivit legii; că potrivit aceloraşi norme, indisponibilizarea operează ,începând cu data de 14.02.2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară şi are drept scop primordial îndeplinirea obligaţiei de restituire în natură către adevăratul proprietar. Restituirea în natură este obligatorie în cazul în care unitatea deţinătoare este,printre altele, o societate comercială la care statul sau o societate comercială care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar.
S-a menţionat, că pentru corecta soluţionare a cererii de restituire în natură a imobilului moară (clădirile destinate funcţionării morii, anexele şi terenul afectat acestei activităţi), instanţele erau datoare ca pe bază de dovezi certe să stabilească data la care pârâta SC Severmind SA Drobeta Tr Severin, s-a privatizat, respectiv data la care pârâta a încetat de a mai fi o societate comercială la care statul sau o altă autoritate publică a încetat de a mai fi acţionar sau asociat majoritar; că fără a analiza aceste elemente, determinante pentru corecta stabilire a modalităţii şi felului măsurilor reparatorii la care reclamantul este îndreptăţit (restituirea în natură ori despăgubiri în echivalent) şi fără administrarea probelor necesare, greşit instanţele au conchis ca pârâta SC Severmind SA Drobeta Turnu Severin deţine un titlu legal asupra imobilului moară şi că dobândirea bunului, fără stabilirea datei şi condiţiilor în care statul a încetat de a mai fi acţionar majoritar, s-ar fi făcut cu bună credinţă, considerente pentru care se impune admiterea recursului declarat de reclamant, casarea hotărârilor şi reluarea judecăţii.
Cu referire la restul terenului revendicat de reclamant, din expertiza tehnică judiciară efectuată la prima instanţă s-a reţinut, că expertul a stabilit limitele bunului, întrucât „vechile hotare ale terenului care au aparţinut morii sunt uşor de identificat, inconfundabile”.Astfel, suprafaţa totală de 44.450 mp cât are terenul, rezultată din măsurătoarea expertului, este deţinută în felul următor: 7200 mp teren arabil atribuit de Primăria Hinova cetăţenilor din satul Bistriţa conform Legii nr.18/1991 cu titlu de proprietate; 5000 mp teren curţi, construcţii şi arabil sunt în posesia SC Cicero SA; 8000 mp se află în posesia SC Romsuinvest SA Peris”, 24.250 mp teren curţi, construcţii, arabil şi neproductiv liber sau ocupat parţial (aproximativ 4000 mp) de alte persoane fără acte de proprietate, neatribuit la Legea 18/1991 sau Legea nr.1/2000 – teren ce poate fi atribuit în natură moştenitorilor”; că aceste constatări ale expertului tehnic contrazic flagrant concluzia la care au ajuns cele două instanţe în sensul, că întreg terenul revendicat de reclamant ar fi ocupat de alte persoane ce exhibă titluri legale şi definitive de proprietate şi că terenul nu ar fi nici măcar în parte restituibil în natură.
S-au invocat disp. art. 8 alin. 1 din Legea nr.10/2001 şi Normele metodologice de aplicare unitară a acesteia, prin care s-a stabilit, că restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul localităţilor, intră sub incidenţa procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este disponibil, deci nu este ocupat de construcţii ale terţilor, ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariţia legii, persoanele cărora li s-a constituit drept de proprietate în temeiul legilor anterioare.
Faţă de împrejurarea că legiuitorul a avut în vedere şi acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea şi nerestituite cuprinsă în art. 1 din lege, s-a menţionat, că domeniul de reglementare al legii are şi caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă şi acele terenuri din intravilanul localităţilor care, până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14.02.2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
S-a dispus ca, în rejudecare, să se completeze probele, să se întocmească un supliment de expertiză tehnică de specialitate, pentru a se determina, ce suprafaţă de teren din cel revendicat de reclamant, este disponibilă pentru a fi restituită în natură (adică nu este ocupată de construcţiile unor terţi, ori pe terenul respectiv nu au fost puse în mod legal în posesie alte persoane fizice sau juridice sau persoane cărora li s-a constituit un drept de proprietate în temeiul unor legi anterioare), urmând ca pentru suprafeţele de teren nedisponibile, instanţa de trimitere să stabilească, ce alte măsuri i se cuvin reclamantului.
După casare dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Mehedinţi sub nr.5.3/101/2004.
La data de 28 martie 2008 I.E. a formulat cerere de intervenţie susţinând, că deţine un teren în suprafaţă de 1,42 ha în satul Bistriţa, comuna Hinova, în calitate de moştenitoare a tatălui său S.T; că acest teren a fost dobândit cu act autentic în urma emiterii unei hotărâri judecătoreşti, că acest teren a fost măsurat în luna februarie 2008 de către un expert şi au fost prezente la faţa locului persoane care revendică terenuri în satul Bistriţa comuna Hinova, jud. Mehedinţi. A anexat procesul verbal de punere în posesie/2001 pentru suprafaţa de teren de 1,42 ha în punctul ” Pogoane – moara Bistriţa.”
In şedinţa publică din 3.04.2008 s-a admis în principiu cererea de intervenţie formulată de intervenienta I.E. S-a luat act că s-a depus prin fax raportul de expertiză tehnico judiciară, întocmit de către expert P.O,din care rezultă că suprafaţa totală identificată este de 15.837 mp, teren liber.
Prin sentinţa nr.225 din 9 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.5.3/101/2004, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei AVAS Bucureşti, cu sediul în str. CPT. Alex. Serbănescu nr.50. sector nr.1.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a numiţilor G.F, G V P, E. C, şi a moştenitorilor autoarei G.C.G (decedată la 25 iulie 2005) – şi anume G.V. P şi E.C.
S-a respins excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de Primăria Hinova şi excepţia lipsei calităţii pasive a acestei Primării.
S-a admis în parte cererea la Legea 10/2001 formulată de petentul D.C. M.
S-a respins acţiunea la Legea 10/2001 faţă de pârâta AVAS Bucureşti.
S-a respins cererea de intervenţie formulată de intervenienta I.E.
S-a anulat Decizia nr.16/25 mai 2004, emisă de SC SEVERMIND SA Drobeta Turnu Severin.
S-a constatat, că petentul D.C.M este îndreptăţit la restituirea în natură a imobilului moară (clădirile destinate funcţionării morii, anexele) şi la restituirea în natură – a terenului în suprafaţă totală de 34.769 mp compus din 10.640 mp (5CC, 6A, 7P – din schiţa de la fila 369 dosar – expertiza întocmită la 10 iulie 2008 de către expert P.O; – a terenului în suprafaţă de 10.189 mp – 3A, 4P, 8P – conform schiţei fila 369 dosar; 13940 mp – 9CC, 10P, 11A – conform schiţei fila 369 dosar) şi la despăgubiri prin echivalent (măsuri reparatorii prin echivalent) pentru suprafaţa de teren de 9831 mp – intravilan.
A fost obligată SC SEVERMIND SA Drobeta Turnu Severin să emită dispoziţie referitoare la restituirea în natură petentului Dumitrescu Caracala Mihail a imobilului moară situat în comuna Hinova, sat Bistriţa, jud. Mehedinţi (clădirile destinate funcţionării morii, anexele).
A fost obligată Primăria comuna Hinova, jud. Mehedinţi să emită dispoziţie referitoare la restituirea în natură petentului Dumitrescu Caracala Mihail a suprafeţei de teren intravilan de 34.769 mp (compusă din 10.640 mp, 10189 mp şi 13.940 mp) – situat în comuna Hinova, sat Bistriţa – terenuri identificate pe schiţa de la fila 369 dosar prin expertiză de P.O şi să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de teren de 9831 mp intravilan.
S-a reţinut că imobilul compus din moară şi terenul aferent a aparţinut în proprietate autorului reclamantului – G.P.O – şi a trecut în proprietatea statului prin naţionalizare, conform Legii nr.119/1948, fără acordarea despăgubirilor prevăzute de art.11 din actul de naţionalizare, ceea ce fundamentează constatarea că imobilul a fost preluat fără titlu valabil.
În raport de prevederile art.7 din Legea nr.10/2001, care consacră principiul prevalenţei restituirii în natură a bunurilor ce fac obiectul de reglementare al legii, coroborate cu dispoziţiile art. 20 alin.1 şi art.21 alin.1, s-a apreciat că reclamantul este îndreptăţit la retrocedarea în natură a imobilului.
Prevederile art.29 alin.1 din lege nu sunt incidente în cauză, faţă de faptul că la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, SC Severmind Drobeta Tr.Severin nu era privatizată integral, ci în curs de privatizare, statul fiind acţionar majoritar.
Privitor la excepţiile invocate, s-a constatat că AVAS Bucureşti nu este „persoană juridică deţinătoare” în sensul prevăzut de lege, aşadar nu are calitate procesuală pasivă, iar numiţii G. F, G. V. P, E. C, nu au contestat deciziile emise în baza notificărilor adresate unităţii deţinătoare şi, în consecinţă, nu au legitimare procesuală activă.
S-a mai reţinut că Primăria comunei Hinova are calitate procesuală pasivă, faţă de dispoziţiile art.8 din lege, şi că excepţia prematurităţii acţiunii invocată de această pârâtă nu este întemeiată, ca urmare a parcurgerii procedurii prevăzută de Legea nr.10/2001.
Cererea de intervenţie formulată de Iosif Emilia a fost apreciată ca neîntemeiată faţă de circumstanţele cauzei, în raport de care s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr.6564/18.10.2000 pronunţată de Judecătoria Drobeta Tr.Severin acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991 pentru un teren de 2,75 ha situat în extravilanul satului Bistriţa, comuna Hinova, dar a fost pusă în posesie nelegal în anul 2001 pe terenul intravilan de 1,42 ha.
În conformitate cu situaţia de fapt reţinută, s-a concluzionat că reclamantul este îndreptăţit să i se restituie în natură imobilul moara, ( clădirile destinate funcţionării morii şi anexele), mai puţin utilajele şi instalaţiile preluate odată cu imobilul, care au fost înlocuite, şi terenul în suprafaţă totală de 34.769 mp., compus din parcelele individualizate în raportul de expertiză şi schiţa anexă.
Pentru diferenţa de teren de 9831 mp. s-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri, în termen legal, reclamantul, pârâţii, Primăria Hinova, SC Severmind SA şi intervenienta I. E.
Reclamantul a invocat nelegalitatea hotărârii, susţinând că este îndreptăţit la restituirea în natură a întregii suprafeţe de 44600 mp. cu privire la care a făcut dovada proprietăţii.
Terenul de 9831 mp. pentru care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent este liber, până în prezent nefiind eliberate titluri de proprietate în baza Legii nr.18/1991 altor persoane, aspect ce rezultă din adresa nr.7836/23 ianuarie 2008 a Primăriei Hinova.
A mai arătat că, în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001 are dreptul şi la retrocedarea utilajelor şi instalaţiilor aferente morii, care la data de 13.05.2003 era în stare de funcţionare.
În apelul pârâtei SC Severmind SA s-a criticat greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art.29 din Legea nr.10/2001, faţă de faptul că la data intrării în vigoare a legii pârâta nu era în curs de privatizare, ci era o societate comercială privatizată, acţionar majoritar fiind PAS Severmind 97, în timp ce Statul Român prin FPS (actuala AVAS) avea doar un drept de gaj asupra acţiunilor vândute.
La data de 22.09.2003 s-a încheiat un nou contract de privatizare între APAPS şi Giucă Trandafir (actualul acţionar majoritar), respectiv contractul de vânzare cumpărare nr. SO/10 din 22.09.2003.
S-a concluzionat că restituirea în natură a clădirilor este nelegală în raport de prevederile art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001, normă faţă de care reclamantul putea beneficia numai de despăgubiri.
Pârâta Primăria Hinova a formulat motive de apel referitoare la situaţia terenului asupra căruia a fost pusă în posesie intervenienta I.E în baza unei hotărâri irevocabile. A menţionat că terenul este amplasat în extravilanul localităţii, iar cu probele administrate nu s-a făcut dovada că se identifică terenului deţinut de autorul reclamantului. Prin soluţia pronunţată au fost încălcate prevederile Legii nr.18/1991, conform cărora reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente.
Criticile intervenientei vizează aceleaşi aspecte, susţinându-se că din suprafaţa totală asupra căreia aceasta a fost pusă în posesie, numai 1919 mp. se află în intravilan, diferenţa fiind în extravilan, aspect confirmat de menţiunile procesului – verbal de punere în posesie.
Examinând criticile din apelurile formulate de părţi, se constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prin raportul de expertiză întocmit de expert P.O şi depus la filele 366 – 369 din dosarul tribunalului s-au identificat terenurile care au aparţinut autorului reclamantului, avându-se în vedere actele de proprietate depuse în rejudecare, iar configuraţia acestora a fost redată în schiţa anexă la raport.
Expertul a precizat indicativele parcelelor care pot fi restituite în natură reclamantului, şi care, faţă de destinaţia actuală totalizează suprafaţa de 34.769 mp., aşa cum a fost menţionată în dispozitivul sentinţei apelate, compusă din terenul de 10.640 mp. deţinut de SC Severmind SA, 13.940 mp. aflaţi în posesia intervenientei şi 10.189 mp. teren liber.
Diferenţa până la 44.600 mp. cât s-a cerut prin acţiune, reprezintă teren afectat utilităţilor publice, respectiv drumul industrial şi blocuri de locuinţe, astfel încât nu poate face obiectul restituirii în natură.
Principiul prevalenţei restituirii în natură consacrat de dispoziţiile art.1, 7 şi 9 din lege nu se aplică faţă de situaţia actuală a acestei suprafeţe, reclamantul fiind îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent, astfel încât critica invocată de acesta în motivele de apel nu este întemeiată.
Pentru utilajele şi instalaţiile preluate odată cu moara, instanţa de fond a interpretat şi aplicat corespunzător dispoziţiile art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Norma prevăzută de acest text vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru instalaţiile şi utilajele preluate odată cu imobilul, condiţionând însă incidenţa beneficiului legii de existenţa fizică a bunurilor în patrimoniul unităţii deţinătoare la data intrării în vigoare a legii şi de inexistenţa unui proces verbal de constatare a casării până la data de 14 februarie 2001.
În cauză nu s-a făcut dovada existenţei fizice a utilajelor la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, condiţie rezultată din dispoziţiile art.6 alin.2.
Din înscrisurile de la filele 95-101 din dosarul instanţei de fond, rezultă că ulterior contractului de locaţiune pentru moara în litigiu, încheiat de SC Severmind SA cu SC ROCLIP PROD SERV SRL, în luna iulie 1996, utilajele au fost înlocuite datorită gradului avansat de uzură, aspect confirmat cu adresa nr.11/24.09.1996 (fila 98).
Faţă de situaţia rezultată, reclamantului nu i se pot acorda măsuri reparatorii conform legii, pentru instalaţiile şi utilajele preluate odată cu moara.
Şi criticile din apelul pârâtei SC Severmind SA sunt nefondate.
La data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, societatea comercială nu era privatizată integral, pentru a fi incidente dispoziţiile art.29 alin.1 din lege.
Prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr.7/30.03.1999 ( file 46 – 50) FPS a vândut un număr de 38.918 acţiuni către PAS Severmind 97, dar societatea s-a privatizat integral în anul 2003, conform contractului nr. SO/10 din 22.09.2003 (file 51-54) prin care AVAS a vândut numitului G.T. acţiuni reprezentând 53,9o37 % din capitalul societăţii.
Rezultă că la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 societatea pârâtă nu era integral privatizată, la acel moment Statul prin FPS fiind acţionar, conform contractelor înaintate în copie de Oficiul Registrului Comerţului Mehedinţi, condiţii în care sunt aplicabile dispoziţiile art.21 din lege, prevederi în raport de care s-a reţinut, de altfel şi lipsa calităţii procesuale pasive a AVAS.
Prin urmare, întemeiat prima instanţă a apreciat că reclamantul este îndreptăţit la restituirea în natură a imobilului – construcţii, deţinut de pârâtă.
Criticile apelantelor Primăria comuna Hinova şi I. E , privitoare la situaţia terenului atribuit acesteia din urmă, sunt nefondate.
Conform dispoziţiilor art. 8 alin.1 din Legea nr.1o/2001 şi Normelor metodologice de aplicare unitară a acesteia, adoptate prin HG nr.250/2008, restituirea în natură a terenurilor din intravilanul localităţilor intră sub incidenţa procedurii prevăzută de lege dacă terenul este disponibil, ori asupra lui nu au fost puse în mod legal în posesie, până la apariţia legii, persoanele cărora li s-a constituit dreptul de proprietate în temeiul legilor anterioare.
Prin sentinţa civilă nr.6564/18.10.2000 pronunţată de Judecătoria Drobeta Tr.Severin, intervenientei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren extravilan în suprafaţă de 2,75 ha.
În baza procesului verbal depus în copie la fila 250, intervenienta a fost pusă în posesie în anul 2001 pentru 1,42 ha teren care, aşa cum a fost individualizat prin expertizele întocmite în cauză, se identifică unei părţi din suprafaţa ce a aparţinut în proprietate autorului reclamantului.
Potrivit adresei nr.7137/23.01.2008 a Primăriei Hinova (fila 193) punerea în posesie nu a fost urmată de emiterea titlului de proprietate, condiţii în care, situaţia actuală a terenului justifică soluţia adoptată prin sentinţa apelată, de restituire în natură, în raport de prevederile art.8 din lege, apreciindu-se că reclamantul nu poate fi prejudiciat în dreptul său, ca urmare a punerii nelegale în posesie a altei persoane asupra bunului al cărui regim juridic este reglementat de Legea nr.10/2001.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, apelurile declarate de reclamant, pârâte şi intervenientă sunt nefondate şi urmează să fie respinse conform art.296 Cod pr.civilă.
??
??
??
??
2
