Pentru a dispune astfel, instanta a retinut că faţă de momentul depunerii cererii reconvenţionale, după al treilea termen de judecată acordat în cauză, ulterior primei zile de înfăţişare, în raport de dispoziţiile art. 119 al. 3 din Codul de Procedură Civilă, cererea a fost introdusă tardiv cu scopul vădit de a tergiversa solutionarea cererii principale. Instanţa a constatat că sunt incidente prevederile art. 120 al. 2 din Codul de Procedură Civilă, probatoriul încuviinţat referitor la cererea principală fiind administrat, astfel încât a dispus disjungerea cererii reconvenţionale şi înregistrarea separată a acesteia.
Pe fondul cauzei instanta a retinut că prin cererea formulata reclamanta a solicitat modificarea programului de vizitare al minorului IA, astfel cum a fost stabilit prin sentinţa civilă nr. 9760/2008 a Judecătoriei Iaşi pentru motive care au intervenit ulterior pronunţării acestei sentinţe.
Prin sentinţa civilă nr. 9790 din 17 septembrie 2008 a Judecătoriei Iaşi, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 550 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Iaşi, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, minorul Ispir Alexandru fiind încredinţat reclamantei IA, încuviinţându-se programul de vizitare al minorului în următoarea formă: la domiciliul pârâtului ultimul sfârşit de săptămână al fiecărei luni, începând cu vineri ora 17,00 şi până duminică ora 18,00, în perioada 1-15 august a fiecărui an, la domiciliul copilului în 24 decembrie a fiecărui an în intervalul orar 17,00 – 20,00, în prima zi de Paşti a fiecărui an, în acelaşi interval orar, la 24 august a fiecărui an în acelaşi interval orar.
Potrivit art. art. 14 alin. 1 din legea nr. 272/2004 copilul are dreptul de a menţine relaţii personale si contacte directe cu părinţii iar potrivit art. 15 din aceeaşi lege relaţiile personale se pot realiza prin găzduirea copilului pe perioada determinata de către părintele la care copilul nu locuieşte in mod obişnuit. Corespunzător dreptului copilului de a menţine relaţii personale cu părintele căruia nu i-a fost încredinţat este si dreptul părintelui de a menţine legături personale cu copilul sau, drept garantat de art. 43 alin. 3 c. fam. si de art. 8 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului care prevede dreptul la respectarea vieţii de familie care presupune implicit si dreptul de a menţine legături personale cu minorul care locuieşte împreuna cu celalalt părinte.
In exercitarea acestui drept al pârâtului instanţa trebuie să ţină cont in primul rând de interesul copilului pentru ca măsura luata să nu impieteze asupra dezvoltării normale a copilului.
Conform art. 403 din Noul , în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire , a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.
Pentru a proceda la schimbarea unui program de vizitare stabilit printr-o hotărâre judecătoreasca este necesar ca acele împrejurări ce au fost avute in vedere de către instanţă la pronunţarea hotărârii să se fi schimbat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că minorul IA suferă în prezent de anumite afecţiuni medicale survenite după încuviinţarea de către instanţă a programului de vizitare, având nevoie de o îngrijire specială, atentă, iar separarea sa de mediul familial cu care este obişnuit, cu preluarea sa la domiciliul tatălui nu este în interesul minorului. De asemenea, din probele dosarului, înscrisurile depuse de reclamantă, a rezultat că numita AM, persoană din anturajul pârâtului, a adresat ameninţări cu moartea reclamantei, în mesajele transmise de această persoană făcându-se referire şi la minorul IA.
Scopul menţinerii legăturilor personale nu este de a îngreuna situaţia minorului sau de a afecta starea sănătăţii acestuia, ci acela de a consolida relaţiile afective cu părintele cu care minorul nu locuieşte în mod obişnuit. În realizarea efectivă a acestei legături trebuie ca instanţa să ţină cont şi de interesul manifestat de părinte în acest sens. Or, pârâtul nu a dovedit faptul că ar fi respectat programul de vizitare stabilit anterior de instanţă şi mai mult decât atât nu a contribuit o perioadă îndelungată de timp la cheltuielile ocazionate de creşterea şi educarea minorului, nemanifestând interes efectiv în ce priveşte bunăstarea minorului, aspect ce rezultă şi din comportamentul pârâtului în cursul procesului.
Fata de toate aceste considerente, instanţa apreciază ca programul de vizitare astfel cum a fost stabilit prin hotărârea judecătorească menţionată anterior se impune a fi modificat, în sensul restrângerii, acesta nemaifiind în concordanţă cu nevoile actuale ale minorului, date fiind vârsta şi starea de sănătate a acestuia.
