-sa se constate ca apartamentul nr.19, situat în Tg.-Mures, str. nr., compus din 3 camere si dependinte înscris în CF 34914 Tg.-Mures, nr. cad.3511/135 este proprietatea sa personala dobândit anterior casatoriei,
-sa se dispuna evidentierea în CF mai sus mentionat faptul ca este proprietatea reclamantului în cota de 1/1, cu titlu de bun propriu si radierea numelui pârâtei si mentiunea bun comun,
-anularea din CF 34914 Tg.-Mures, a procesului verbal emis în dosarul executional 267/E/2008 al BSS la 08.09.2008, precum si actele înscrise executarea silita a datoriilor personale ale pârâtei MI,
-sa se constate ca în timpul casatoriei au dobândit cu contributie egala urmatoarele bunuri: garaj nr.3 situat în Tg.-Mures, str. nr.înscris în CF 41351/G/III Tg.-Mures nr. cad.3511/129/G/III, mobilier de bucatarie compusa din mai multe corpuri suspendate, masa cu patru scaune tapitate, doua patruri extensibile, un dulap incorporat cu doua usi, televizor color marca Funai, duoa bucati DVD, un casetofon cu CD si boxe, masina de spalat Wirlpool, soba de gatit marca Ariston, doua covoare si perdele, diferite servicii de masa si tacâmuri.
În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca s-a casatorit cu pârâta la data de 25.07.l991, iar în data de 07.11.1992 s-a nascut minorul MJZ. Pâna în anul 2008, casatoria lor a fost armonioasa, dupa care pârâta a plecat cu economiile partilor în suma de 1000 USD, iar la întrebarea reclamantului ce a facut cu banii, pârâta nu a vrut sa-i spuna.
De asemenea, reclamantul a mai arata ca pârâta a contractat mai multe datorii fara stirea lui si ca diferite persoane se prezentau la acesta sa îi ceara banii pe care i-a împrumutat pârâta, iar la solicitarea reclamantului a unui extras CF, a aflat ca pârâta, în luna august 2007 a împrumutat suma de 48.340,60 lei de la Banka Raiffeisen si ca în luna mai 2008 a mai facut un împrumut în suma de 27.000 euro de la BRD, ceea ce a dus la înstrainarea partilor motiv pentru care a solicitat desfacerea casatoriei si partajarea bunurilor, asa cum au fost aratate în petitele actiunii.
La data de 05.03.2009 intervenientii LJ, MM si IFG au formulat cerere de interventie în interes propriu f.25, prin care au solicitat admiterea cererii de interventie în interes propriu si
-sa se constate ca pârâtii au dobândit în cote egale imobilul apartament 3 camere si 7 dependinte, situat în Tg.-Mures, str. str. Î, nr., compus din 3 camere si dependinte înscris în CF 34914 Tg.-Mures, nr. cad.3511/135/XIX
– sa se dispuna partajarea imobilului situat în Tg.-Mures, str. Î nr. compus din 3 camere si dependinte înscris în CF 34914 Tg.-Mures, nr. cad.3511/135/XIX, prin atribuirea cu deplin drept de proprietate si folosinta în favoarea pârâtei MI si obligarea acesteia la plata unei sulte corespunzatoare în favoarea reclamantului MJL, în raport cu cota detinuta de aceasta de ˝,
-întabularea în CF a dreptului de proprietate exclusiv asupra apartamentului mai sus mentionat, în favoarea pârâtei debitoare MI, cu cheltuieli de judecata.
-întabularea în CF a dreptului de proprietate exclusiv asupra apartamentului mai sus mentionat, în favoarea pârâtei debitoare MI, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii, intervenientii au aratat ca, sunt creditorii pârâtei MI, care le este datoare, respectiv numitului IFG, suma de 17.976,95 lei, numitei MM suma de 51193 lei împrumut nerestituit, iar numitului LJ suma de 14769 lei.
Intervenientii au mai arata ca, întrucât pârâta a refuzat sa le achite sumele împrumutate, acestia au pornit executarea silita împotriva acesteia prin BSS, cu mentiunea ca pârâta nu detine bunuri în patrimoniu asupra carora sa se poata îndrepta cu executarea silita, singurul bun identificat fiind imobilul a carui partajare se solicita.
Pârâta MI a formulat intampinare la cererea de interventie f.29 prin care a solicita respingerea actiunii intervenientilor aratând ca temeiul juridic invocat de acestia este gresit indicat, respectiv 974 Cod civil.
Pârâta a mai sustinut faptul ca, intervenientii nu-i pot reprosa faptul ca ar dori continuarea starii de indiviziune aflându-se in pasivitate astfel ca nu este îndeplinita conditia legala ca creditorii sa promoveze cererea de interventie. S-a mai aratat ca norma legala care reglementeaza raporturile juridice dintre soti cu creditorii personali ai celuilalt sot si instituie cerintele de admisibilitate ale actiunii in partaj formulata la cererea creditorilor este cea prevazuta de art. 33 C fam iar nu art. 974 C civ cum au indicat intervenientii, cererea acestora fiind prin urmare inadmisibila. S-a mai aratat ca si in conditiile in care s-ar modifica temeiul juridic in sensul aratat mai sus, cererea interveninetot ar ramane inadmisibila deoarece acestia nu au facut dovada urmaririi prealabile a bunurilor sotului debitor. S-a mai aratat ca actiunea intervenientior este si neintemeiata deoarece bunul al carui partaj se solicita prin cererea de interventie este bunul propriu al fostului sot fiind dobandit anterior incheierii casatoriei, respectiv in 6.01.1991. S-a mai aratat ca circa 87 % din valoarea bunului in cauza a fots achitata de tatal fostului sot al paratei iar restul de 13 % a fost achitata de fostul sot prin retineri din salariul acestuia. A mai aratat parata ca are un drept de creanta de ˝ din cei 13 % din valoarea apartamentului respectiv 15.000 lei la valoarea indicata prin cererea introductiva. S-a mai aratat ca acest drept de creanta s-a compensat cu datoria personala a paratei pe care o avea fata de fostul sot ca urmare a vanzarii unui bun comun, respectiv a garajului , pentru suma de 13.500 euro in favoarea unui creditor personal al paratei, respectiv BJ in contul datoriei pe care parata o avea fata de acesta.
Prin incheierea de sedinta din 16.04.2009 f. 62 instanta a incuviintat in principiu cererea de interventie in interes propriu.
La data de 4.03.2010 parata a depus intampinare si cerere reconventionala f.54 prin care a solicitat admiterea actiunii introductive si a cererii reconventionale.
În motivare s-a aratat ca apartamentul mentionat in actiune este bun propriu al reclamantului fiind dobandit anterior incheierii casatoriei, respectiv in 6.01.1991, ca 87 % din pretul acestui apartament a fost achitat de tatal reclamantului parat si ca parata reclamanta are un drept de creanta pentru ˝ din cota de 13 % din valoarea apartamentului achitata de sot in timpul casatoriei, respectiv 15.000 lei. A mai aratat parata reclamanta ca solicita sa se constate ca a achitat cu titlu de contributie comuna suma de 20282 lei adica 13 % din valoare apartamentului, si a operat compensatia intre dreptul de creanta al paratei reclamante de ˝ din cota de 13 % din valoarea apartamentului, in cuantum de 15.000 lei cu datoria personala a paratei reclamante fata de reclamantul parat izvorata din vanzarea unui bun comun al sotilor, respectiv a garajului comun, in contul datoriei personale a paratei reclamante catre creditorul BJ L.
Reclamantul a formulat precizare de actiune f.55 prin care a aratat ca pârâta nu a avut nici calitate de chiriasa si nici calitate de sotie atunci când si-a exprimat consimtamântul de a achizitionat apartamentul din Tg.-Mures, str. I, nr.12, ap.19, conform contractului de împrumut nr.4420/30.05.1991, act semnat înaintea încheierii casatoriei, din data de 25.07.1991 si adresa OJCVL Mures înregistrata sub nr.969/24.01.1991 catre CEC pentru constituirea avansului de 15.257 lei în vederea achizitionarii imobilului mai sus mentionat.
În acest imobil au locuit în calitate de chiriasi parintii sai MT si E si fratele acestuia MT. Tatal sau, a achitat din pretul imobilului sumele de 100.000 lei si 20.449 lei, reprezentând un procent de 87%, restul fiind achitat de reclamant, astfel ca pârâtei îi revine doar un procent de 6,5% din valoarea apartamentului din litigiu si ca este de acord sa achite paratei reclamante contravaloarea acestei cote de contributie.
Cu privire la garajul situat în Tg.-Mures, str. V nr. boxa 3, a fost înstrainat de parti numitului BJ L, cu pretul de 13.500 euro in contul datoriei personale ale paratei reclamante catre creditorul BJ L.
A mai aratat reclamantul parat ca in cauza sunt aplicabile prvederile Decretului lege 61/1990 in temeiul caruia doar chiriasii puteau dobandi dreptul de prorpietate asupra apartementelro ce le ocupau iar cum parata reclamanta nu avea calitatea de chirias, nu putea dobandi proprietatea imobilului. Mai arata reclamantul parat ca astfel cum reiese din contractul de imprumut si confirmarea constituirii avansului doar reclamantul parat si-a dat consimtamantul la cumparare, nu si parata reclamanta care s-a casatorit cu reclamantul ulterior acestor momente. S-a mai aratat ca depunere avansului prevazut de art 7 alin 1 din Decretul lege 61/90 are semnificatia incheierii contractului de vanzare cumparare ca operatiune juridica.
Reclamantul a mai depus la dosar o cerere f.98 prin care si-a completat obiectul actiunii, solicitand ca in ipoteza in care se va aprecia ca apartamentul in litigiu este bun comun, a solicitat partajul bunurilor comune in sensul de
-a se constata ca la dobândirea apartamentului nr.19, situat în Tg.-Mures, str. I, nr. compus din 3 camere si dependinte înscris în CF 34914 Tg.-Mures, nr. cad.3511/135, are o cota de 87/%, achitând cu pârâta doar un procent de 13%,
– sa-i fie atribuit acestuia în natura intregul imobil
– sa se dispuna întabularea dreptului sau de proprietate în cota de 1/1 asupra întregului imobil, situat în Tg.-Mures, str. I, nr.12, compus din 3 camere si dependinte înscris în CF 34914 Tg.-Mures, nr. cad.3511/135,
-sa se constate ca pârâta are un drept de creanta asupra acestui apartament de 6,5% din valoarea de circulatie a acestuia, cu obligarea reclamantului la achitarea acestei creante,
-sa se constate ca pârâta are o creanta fata de acesta de 6.750 euro din vânzarea garajului,
-sa se dispuna compensarea datoriilor reciproce, cu cheltuieli de judecata.
În motivare a aratat ca imobilul a fost cumparat cu plata în rate, în baza contractului de împrumut nr.4420/30.05.1991, tatal sau achitând sumele de 100.000 lei si 20.449 lei, rezultând astfel un procent de 87% din suma totala.
Prin incheierea din 13.05.2009 f. 69 instanta a admis exceptia de conexitate fata de dosar nr. 8580/320/2008, cererile fiind reunite sub nr. 9471/320/2008.
Prin cererea inregistrata in data de 10.10.2008 sub nr. 8580/320/2008 si conexata prezentei actiuni, reclamantii LJ, MM si IFGau solicitata ca in contradictoriu cu paratii MI si MJL partajul bunurilor dobandite de parati pe parcursul casatoriei in sensul de:
-a se constate ca pârâtii au dobândit în cote egale imobilul apartament 3 camere si 7 dependinte, situat în Tg.-Mures, str. str. I, nr., compus din 3 camere si dependinte înscris în CF 34914 Tg.-Mures, nr. cad.3511/135/XIX
– a se dispuna partajarea imobilului situat în Tg.-Mures, str. I, nr.12, compus din 3 camere si dependinte înscris în CF 34914 Tg.-Mures, nr. cad.3511/135/XIX, prin atribuirea cu deplin drept de proprietate si folosinta în favoarea pârâtei MI si obligarea acesteia la plata unei sulte corespunzatoare în favoarea reclamantului MJL, în raport cu cota detinuta de aceasta de ˝,
În motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca sunt creditorii pârâtei MI, care le este datoare, respectiv numitului IFG, suma de 17.976,95 lei, numitei MM suma de 51193 lei împrumut nerestituit, iar numitului LJ suma de 14769 lei.
Reclamantii au mai arata ca, întrucât pârâta a refuzat sa le achite sumele împrumutate, acestia au pornit executarea silita împotriva acesteia prin BSS, fiind formate dosarele executionala 267/E/2008 deschis la cererea creditorului reclamant IGF, nr. 274-275/E/2008 deschis la cererea creditorului reclamant MM si 276-277/E/2008 deschis la cererea creditorului reclamant LJ constatandu-se ca pârâta nu detine bunuri în patrimoniu sau bunuri asupra carora sa se poata îndrepta cu executarea silita, singurul bun identificat fiind imobilul a carui partajare se solicita.
În probatiune s-au administrat urmatoarele mijloace de proba:
-înscrisuri, în cadrul careia s-au depus la dosarul cauzei urmatoarele: extras CF ind. 64999/XXXIII Tg.-Mures, extras CF 34914 Tg.-Mures f.36, contract de împrumut incheiat intre BJ si MI la BNP Cridon Radu f.3, contract de vânzare cumparare a locuintei cu plata in rate nr. 8136/1991 f.10, contract de imprumut intre CEC si MJL f.12, extras CF 41351/G/III f.13, tranzactie judiciara f.21, contract de vanzare cumparare incheiat intre BJ si MI si MJL f. 22 autentificat sub nr. 3621/2008 la BNP Asociati Tinca f.22, somatie imobiliara din 18.09.08 in dos exec 276-277/E/2008 f.33, proces verbal de stabilire cheltuieli de in dos exec 276-277/E/2008 f35,, proces verbal de situatie f.37, contracte de împrumut autentificat sub nr. 1589/8.07.2008 f. 39, contract de imrpumut autentificat sub nr. 2344/29.05.2008 f. 39, cerere de incepere a executarii silite inreg sub nr. 276/E/2008 si 277/E/2008 f. 40, 41, , contracte de împrumut autentificat sub nr. 1588/8.07.2008 f. 46, , contracte de împrumut autentificat sub nr. 1457/23.06.2008 f 47 somatie imobiliara nr. 267/E/2008 f. 49, , proces verbal de stabilire cheltuieli de executare in dos exec 267/E/2008 f. 50, contract de imprumut autentificat sub nr. 129/27.08.2008 la BNP Chisiu f.51, somatie din 5.09.08 in dos. execu 267/E/2008, adresa din 9.09.08 in dos. 267/E/2008, extras de pe dizpozitivul sentintei civile 288/15.01.09 in dosar 7507/320/2008 f. 58, chitanta nr. 1070396/28.01.09 de plata a onorariului av. MI f. 68, contract de imrpumut f. 84, declaratie autentificata f.91, adeverinta de MJL f. 93, chitante plata nr. 2435145/14.12.1992, nr. 1189/9.12.1992 si nr. 922134/1.06.1994 f. 94, , copii actiuni contestatii la executare f.102-104, f.107-109, f.111-113, copii contract f. 126, facturi, contract de vanzare cumparare f. 155, adresa nr. 2282/13.09.2010 emisa de SC Locativ SA f. 157 si copie contract de vanzare cumparare nr. 8136/6.01.1992 inaintat la dosar de SC Locativ SA f. 158, declaratie de rezolutiune conventionala tranzactie judiciara autentificata sub nr. 2724/27.10.2010 f.172, adeverinta venit salarial obtinut in perioada 1991-2008 de reclaamntul parat MJL f. 173, copie carte de reclamant parat MJL f. 174 si copie carte de muna a paratei reclamante GI f.183-194.
-interogator parata reclamanta f.96
-raport de expertiza f.128-139, nota evaluare f.140,
-declaratii de martori GD f.145, MI f. 146
S-au atasat dosarele executionale 276-277/E/2008, 274-275/E/2008 si 267/E/2008.
În privinta tranzactiei judiciare depuse la dosar la fila 21 nu s-a procedat potrivit art 273 C pr civ având in vedere ca partile nu s-au infatisat in instanta pentru a se lua act de invoiala lor, cerinta esentiala pentru stingerea litigiului in baza invoielii partilor potrivit art 271 alin 1 C pr civ ci dimpotriva au formulat si inaintat la dosar o conventie de rezolutiune f.172, instanta procedand prin urmare la judecata.
Analizand probele administrate instanta constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 288/15.01.09 in dosar 7507/320/2008 f. 58 a fost desfacuta casatoria incheiata de reclamantul parat MJL cu parata reclamanta G ( FOSTA M ) I in data de 25.07.1991 dispunandu-se reluarea de catre parata reclamanta a numelui purtat anterior incheierii casatoriei, acela de „ G”.
Cu privire la obiectul actiuniilor principale si reconventionale si incidentale ori conexe cu care a fost investita in sensul stabilirii si partajarii bunurilor comune ale sotilor instanta retine mai intâi incidenta in speta a pricipiului instituit de art. 30 alin 1 si 2 C fam potrivit caruia bunurile dobandite de oricare din soti pe parcursul casatoriei sunt de la data dobandirii lor bunuri comune iar orice conventie contrara este nula.
Se mai retine incidenta dispozitiei înscrise la art. 31 C fam care enumera limitativ exceptiile de la principiul enuntat mai sus în sensul ca nu sunt bunuri comune ci bunuri proprii:
a) bunurile dobîndite înainte de încheierea casatoriei;
b) bunurile dobîndite în timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
e) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia dintre soti;
d) bunurile dobîndite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de investitii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
e) indemnitatea de sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezinta si înlocuieste un bun propriu sau bunul în care a trecut aceasta valoare.
Prin urmare instanta apreciaza ca, în raport de art. 30 C fam raportat la art. 31 lit a si f C fam interpretat per a contrario fac parte din masa bunurilor comune ale sotilor ca fiind bunuri dobândite pe parcursul casatoriei :
-apartamanetul nr. 19 situat în imobilul din Tg Mures str. I nr. 12 inscrisa in CF 34914 Tg Mures nr. cad 3511/135 si
-suma de 13500 euro reprezentand valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun comun respectiv garajul situat in Tg. Mures str.Viitorului nr. 21 inscris in CF colectiv 41351 si CF individual 41351/G/III a loc TG Mures nr. cadastral 3511/129/G/III, ambele dobandite prin contract de vanzare cumparare pe parcursul casatoriei.
I.Pentru a aprecia in acest sens, instanta retine în privinta primului bun enumerat mai sus ( ap. 19) ca din adresa nr. 2282/13.09.2010 emisa de SC Locativ SA f. 157 si copia contractului de vânzare cumparare nr. 8136/6.01.1992 înaintat la dosar de SC Locativ SA f. 158 reiese ca apartamentul nr. 19 situat în imobilul din Tg Mures str. I nr. 12 înscris in CF 34914 Tg Mures nr. cad 3511/135 a fost dobândit prin contract de vânzare cumparare in 6.01.1992, ulterior încheierii casatoriei partilor din 25.07.1991, facând prin urmare parte din masa bunurilor comune, potrivit art. 30 C fam.
Instanta nu poate primi sustinerile partilor in sensul ca bunul a fost dobandit de reclamantul parat anterior incheierii casatoriei, respectiv in 6.01.1991 cata vreme contractul de vanzare cumparare aflat in arhiva vanzatorului si comunicat la dosar la fila 158 mentioneaza ca data a încheierii contractului data de 6.01.1992, astfel cum reiese din stampila de pe verso-ul contractului, fapt confirmat prin adresa emisa de aceeasi societate si depusa la fila 158 din dosar. Mai retine instanta ca din chiar continutul contractului ( in oricare din copiile depue la dosar) in cuprinsul caruia se face referire la acte incheiate pe parcursul anului 1991, respectiv chitanta nr. 4420/30.05.1991, contractul de închiriere 1713/10.05.1991, cererea nr. 696/1991 se deduce ca actul de vanzare încheiat pe baza actelor la care face referire in cuprinsul sau nu putea fi perfectat înainte de încheierea acestor acte. Împrejurarea ca partile au sustinut si depus la dosar o copie care poarta o stampila privind o data a încheierii contractului din 1991 si ca pe toate copiile d ela dosar, pe prima pagina a contractului apare mentionat anul 1991, nu poate duce la concluzia ca actul de vânzare a fost încheiat în cuprinsul anului 1991 câta vreme s-a depus si o alta copie care poarta a stampila privind data incheierii ca fiind 6.01.1992 data confirmata de altfel si de adresa comunicata de vânzator si de mentiunile contractului încheiat, astfel cum s-a aratat mai sus. Aceasta cu atat mai mult cu cat potrivit mentinilor contractului, acesta a fost încheiat în temeiul Decretului lege 61/90 si a HGR 562/1991 publicata in Monitorul oficial nr. 177 din 2 septembrie 1992 si deci ulterior datei afirmate in mod neintemeiat de parti ca fiind cea a incheierii contractului.
Împrejurarea ca parata reclamanta nu putea dobandi proprietatea imobilului deoarece nu a avut calitatea de chirias, cerinta esentiala prevazuta de Decretul lege 61/1990 este nerelevanta cata vreme dobandirea coproprietatii de catre parata reclamanta s-a facut in temeiul art. 30 C fam.
Nu pot fi primite nici sustinerile potrivit careia depunerea avansului reprezinta momentul încheierii contractului de vanzare cumparare si transmiterea dreptului de proprietate cata vreme potrivit art. 3 din Decretul lege 61/90 locuintele se vand cu achitarea inetgrala a pretului la încheierea contractului de vînzare-cumparare sau prin acordarea unui împrumut de catre Casa de Economii si Consemnatiuni iar in conformitate cu prevederile art. 16 din Decretul lege 61/90 contractul de vanzare cumparare dovedeste dreptul de proprietate si constituie titlu proprietate imprejurare fata de care se apreciaza ca depunerea si primirea de catre unitatea care administrata bunul a avansului anterior incheierii contractului nu poate constitui decat executarea antecontractului de vanzare si dovada asumarii obligatiilor corelative de a vinde si respectiv a cumpara imobilul.
Fata de acestea, constatand ca apartamentul nr. 19 situat în imobilul din Tg Mures str. I nr. 12 inscrisa in CF 34914 Tg Mures nr. cad 3511/135 a fost dobandit dupa incheierea casatoriei partilor, prin contract de vanzare cumparare in 6.01.1992 reiese ca potrivit art. 30 C fam este bun comun al sotilor, fiind dobandit pe parcursul casatoriei iar nu bun propriu al reclamantului parta.
Fata de acestea, va respinge petitele din cererea principala referitoare la constatarea ca apartamentul inscris in CF 34914 Tg Mures nr. cad 3511/135 este bun propriu ca neintemeiata.
În consecinta, in temeiul art 34 din Legea 7/1996 va respinge si petitele din cererea introductiva privitor la rectificarea si radiere CF 34914 Tg Mures nr. cad 3511/135 in sensul ca apartamanetul nr. 19 situat în imobilul din Tg Mures str. I nr. 12 este bun propriu al reclamantului si sa se radieze numele paratei reclamante si procesele verbale de situatie emise in dosarele executionale privind datoriile personale ale lui G Ildidiko fosta M ca neintemeiat constatand ca nu s-a facut dovada incidentei vreunuia dintre cazurile prevazute la art. 34 pct 1-3 din actul normativ sus-mentionat.
II.Cu privire la cel de-al doilea bun enuntat mai sus, respectiv suma de 13500 euro instanta retine mai intai ca pe parcursul casatoriei, respectiv in 4.09.2007 partile au mai dobandit un bun, respectiv garajul situat in Tg. Mures str.Viitorului nr. 21 inscris in CF colectiv 41351 si CF individual 41351/G/III a loc TG Mures nr. cadastral 3511/129/G/III care are fata de prevederile art 30 alin 1 C fam valoarea de bun comun.
Mai retine instanta ca acest bun a fost înstrainat lui BJ L* in schimbul unui pret de 13.500 euro considerat achitat prin compensatie in schimbul stingerii datoriilor personale ale paratei reclamante GI fata de creditorul personal cumparator BJ prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 3621/18.09.2008 la BNP Asociati Tinca f. 22.
În consecinta dreptul de creanta izvorat din contract corelativ al obligatiei de plata a pretului bunului comun are potrivit art. 30 alin 1 C fam ( ori intr-o alta opinie doctrinara in temeiul subrogatiei reale cu titlu universal instituita de art 31 lit f C fam si aplicata prin analogie masei bunurilor comune) natura de bun comun, orice conventie contrara fiind nula in conformitate cu art. 30 alin 2 c fam. Se mai retie ca potrivit art 36 alin 2C fam pe parcursul casatoriei nu se pot imparti bunurile comune prin invoiala partilor ci doar prin hotarare judecatoreasca.
Prin urmare, desi ambele parti, respectiv reclamantul parat si parata reclamanta au aratat ca au convenit sa imparta banii obtinuti din vanzarea garajului bun comun in parti egale si sa se recunoasca reclamantului parat un drept de creanta impotriva paratei reclamante pentru jumatate din pret considerat achitat in intregime prin compensatie in schimbul unor datorii personale ale acesteia fata de cumparator instanta retine mai intai ca valoarea de 13500 euro care reprezinta si inlocuieste un bun comun, respectiv garajul sus-mentionat este bun comun iar conventia partior, pretins a fi incheiata pe parcursul casatoriei cu privire la imparteala acestei sume si recunoasterea unui drept de creanta a reclamantului parat impotriva paratei reclamante, este potrivit art. 30 alin 2 si 36 alin 2 C fam, nula absolut si nu poate produce efecte juridice.
Fata de cele de mai sus instanta va respinge ca neintemeiat petitul privind recunoasterea dreptului de creanta pentru jumatate din pretul vanzarii garajului comun in favoarea reclamantului parat si impotriva paratei reclamante apreciind ca acest raport juridic nu exista cata vreme stingerea datoriei personale ale paratei reclamante fata de creditorula cesteia nu s-a facut din masa bunurilor proprii ale reclamantului parat pentru a dat nastere unui atare drept ci din masa bunurilor comune ale ambilor soti, astfel cum s-a aratat mai sus.
Mai retine instanta ca spre deosebire de principiul operant in materia laturii active a patrimoniului, respectiv principiul comunitatii de bunuri instituit la art 30 C fam, in materia datoriilor sotilor regula o reprezinta caracterul personal al acestora, exceptiile fiind limitativ prevazute la art 32 C fam.
Se mai retine ca datoria asumata de parata reclamanta fata de creditorul cumparator BJ L* f.3 are natura unei datorii personale cata vreme nu s-a facut dovada incidentei vreunuia dintre cazurile prevazute de art 32 lit a-d C fam.
Mai retine instanta incidenta prevederilor art.33 alin 1 C fam potrivit caruia bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti precum si a art 35 alin 1 din acelasi act normativ care arata ca sotii administreaza si folosesc împreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele.
Fata de cele de mai sus si avand in vedere ca datoria personala a paratei reclamante a fost stinsa prin compensare cu un drept de creanta ce facea parte din masa bunurilor comune reiese ca in temeiul art 32 si art 33 alin 1, art 35 alin 1 C fam si art 30 C fam paratei reclamante ii revine obligatia de a readuce la masa bunurilor comune suma de 13500 euro reprezentand valoarea de inlocuire a unui bun comun folosita exclusiv in interesul sau, respectiv pentru achitarea unei datorii personale ale acesteia.
Fata de aceste considerente, stabilind ca masa bunurilor comune se compune se compune din apartamentul nr. 19 mentionat mai sus si dreptul de creanta corelativ obligatiei de a readuce la masa bunurilor comune suma de 13500 euro reprezentand contravaloarea garajului comun stabilita in sarcina paratei reclamante instanta urmeaza ca, in vederea partajarii bunurilor sa stabileasca cota de contributie a sotilor.
Pentru a proceda in acest mod instanta va avea in vedere contributia sotilor la dobandirea bunurilor comune aratate mai sus privite ca si masa a bunurilor comune iar nu ca parti individuale, criteriu extras din interpretarea art 30 raportat la art 20 C fam cunoscut fiind ca la baza comunitatii de bunuri a sotilor sta, alaturi de existenta relatiei de casatorie si participarea fiecaruia dintre soti prin munca si mijloacele sale la dobandirea si conservarea bunurilor comune. În acest sens instanta nu se va raporta la contributia sotilor la achitarea pretului de dobandire a unuia sau a altuia dintre cele doua bunuri privite individual, astfel cum se solicita prin actiunea introductiva ori cea reconventionala, ci la contributia sotilor la dobandirea si conservarea masei bunurilor comune.
În acest sens vor avea in vedere veniturile obtinute din munca de catre fiecare din soti, conform adresei de la locul de munca a reclamantului parat f. 173 si a copiei cartii de munca a celor doi soti in privinta veniturilor obtinute de acestia pe parcursul casatoriei f. 173-182 pentru reclamantul parat si respectiv 183-194 pentru parata reclamanta, valoarea muncii in gospodarie, ajutorul dat de catre parintii reclamantului parat la achitarea pretului bunurilor dobandite pe parcursul casatoriei ajutor care are natura potrivit art. 31 lit b C fam unei contributii proprii a sotului reclamant parat obtinuta cu titlu de de bunuri mobile din partea tatalui sau astfel cum reiese din chitantele de plata de la fila f. 94 si declaratii martor f. 145,146 din dosar prin plata a 120440 lei reprezentand 87 % din pretul de achizitie al apartamentului nr. 19 sus-mentionat.
Fata de criteriile enuntate mai sus raportat la valoarea masei bunurilor comune instanta constata ca sotilor li s-ar cuveni o cota de contributie de 80 % pentru reclamantul parat si 20 % pentru parata reclamanta.
Pentru a aprecia in acest mod instanta a retinut ca veniturile sotilor obtinute pe parcursul casatoriei au fost inegale, reclamantul parat obtinand venituri net superioare paratei reclamante iar pe de alta parte, contribuind pe langa veniturile de natura salariala si cu suma de 120440 lei echivalent a 87 % din valoarea aparatamentului de la acea data obtinuta de la tatal acestuia
Se mai retine ca investitiile comune la apartamentul comun sunt de 10476 lei raportat la valoarea de circulatie a apartamentului de 169.000 lei f.133.
În consecinta retinem ca valoarea de circulatie a apartamentului mai putin valoarea investitiilor comune este de 158525 lei.
Se mai retine ca pretul obtinut prin vanzarea garajului a fost de 13500 euro echivalent a 56700 ron de unde reiese ca valoarea masei bunurilor comune este de 225.700 ron.
Retinem ca plata unui procent de 87 % din pretul apartamentului a reprezentat, raportat la valoarea masei bunurilor comune ( apartament + garaj) o contributie de 61 % din partea reclamantului parat la contributia bunurilor comune, restul de 39 % din valoarea bunurilor comune fiind achitati din veniturile salariale ale ambilor soti.
Mai retinem ca veniturile sotilor se situeaza intr-un procent de 60 % in favoarea reclamantului parat insa in compensare se retine contributia paratei reclamante la munca in gospodarie si cresterea copilului.
Fata de imprejurarea ca reclamantului parat ii revine o cota de contributie net superioara paratei reclamante, de 80 % raportat la 20 % cat revine paratei reclamante si de imprejurarea ca parata reclamanta nu a solicitat atribuirea in natura a bunului si nici partajarea in natura a acestuia si nici nu se considera posibil fata de natura bunului, il va atribui in natura in favoarea reclamantului parat.
Fata de acestea, va dispune intabularea dreptului de proprietate in cota de 1/1 asupra întregului imobil situat in Tg Mures str. I nr. 12 ap. 19 in favoarea reclamantului pârât MJL in CF 34914 Tg Mures nr. cad 3511/135.
În consecinta, constatand ca paratei reclamante in revine cota de 20 % din valoarea bunurilor comune de 225.700 ron si pe de alta parte ca parata reclamanta are obligatia de a readuce la masa bunurilor comune suma de 13.500 euro echivalent a 56700 ron va constata compensate creantele reciproce rezultate în urma partajului masei bunurilor comune dintre reclamantul pârât MJL si parata reclamanta G ( fosta M ) I în limita sumei de 45139 ron si va obliga pârâta-reclamante G ( fosta M ) I la plata catre reclamantul pârât MJL a sumei de 11558 ron cu titlu de sulta.
Cu privire la cererea de interventie formulata de creditorii personali ai paratei reclamante calitate ce decurge din contractele de imprumtu incheiate de aceasta si de prevederile art 32 C fam, in contradictoriu cu cei doi soti, ulterior desfacerii casatoriei, instanta o va respinge constatand ca nu sunt indeplinite cerintele art. 974 C civ cata vreme parata reclamanta nu a ramas in pasivitate ci dimpotriva a solicitat prin cerere reconventionala partajul bunurilor comune dobandite pe parcursul casatoriei. Actiunea creditorilor ar fi putut fi insa admisibila doar daca era intemeiata pe art. 785 C civ si 49 alin 3 C pr civ cata vreme creditorii personali ai codevalmasului nu pot cere ca imparteala sa se faca potrivit intereselor lor ci doar sa supravegeze ca partajul sa nu fie efectuat in frauda drepturilor lor.
Cu atat mai mult actiunea intervenientilor creditori formulata si pe cale principala in dosarul conexat nu este admisibila câta vreme creditorii personali ai paratei debitoare nu au urmarit bunurile proprii ale paratei reclamante, respectiv ap. 33 situat in str Gloriei nr. 14 inscris in CF 64999/XXXIII f. 60 din dosar conexat urmand ca partajul sa fie solicitat numai in masura necesara acoperirii creantelor creditorilor, dupa executarea bunurilor proprii ale sotului debitor. În consecinta prin aplicarea art. 33 alin 2 C fam instanta va respinge si actiunea reclamantilor creditori formulata pe cale principala in dosarul conexat ca neintemeiata.
Fata de solutiile pronuntate asupra cererilor cu care a fost investita instanta constata culpa procesuala a creditorilor intervenienti si respectiv reclamanti în dosraul conex in demararea litigiului atsfel ca va respinge cererea formulata de acestia privind obligarea reclamantului parat si paratei reclamante la plata cheltuielilor de judecata.
Va constata totodata potrivit art. 274 C pr civ culpa procesuala a paratei reclamante si o va obliga la plata cheltuielilor de judecata pricinuite reclamantului parat in cuantum de 777 lei din care suma de 277 lei reprezinta ˝ parte din contravaloare onorariu expert si suma de 500 lei reprezentand onorariu avocatial.
