Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 3814/320/2010 din data de 16.03.2010, reclamantul BO-V a solicitat în contradictoriu cu pârâtul BO-Iuliu, majorarea pensiei de întreţinere stabilită prin Sentinţa civilă nr. 3245/09.05.2000 a Judecătoriei Tg. Mureş, în funcţie de venitul actual al pârâtului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 3245/09.05.2000 a Judecătoriei Tg.Mureş, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 149 lei în favoarea sa. La stabilirea acestei pensii s-a avut în vedere nevoile acestuia şi posibilităţile materiale ale pârâtului, care se cifrau la un mediu net lunar de 600 lei în acea perioadă.
Având în vedere că nevoile reclamantului au crescut, precum şi ale pârâtului solicită majorarea pensiei de întreţinere .
Pârâtul nu a depus întâmpinare, însă s-a prezentat în faţa instanţei unde a arătat că, că este de acord să achite pensia de întreţinere majorată şi că doreşte ca la calcularea pensiei de întreţinere să se i-a în calcul reducerea salariului cu 25%.
A fost administrată proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar, copia Sentinţei civile nr. 3245/09.05.2000 a Judecătoriei Tg. Mureş, copia certificatului de naştere seria NP nr. 156681, adeverinţă eliberată de Colegiul Naţional „ Al Papiu Ilarian” Tg.Mureş, CI seria MS nr. 479521, adeverinţa privind veniturile pârâtului.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
Din căsătoria părţilor a rezultat fiul acestora, BO V, născut la data de 03.03.1992, aşa cum rezultă din cuprinsul certificatului de naştere a acesteia (f. 2) şi al sentinţei civile nr. 3245/09.05.2000, pronunţată la data de 09.05.2000 în dosarul nr. 1823/2000 al Judecătoriei Tîrgu-Mureş (f. 4).
Prin sentinţa civilă nr. 3245/09.05.2000, pronunţată la data de 09.05.2000 în dosarul nr. 1823/2000 al Judecătoriei Tîrgu-Mureş, instanţa a stabilit obligaţia pârâtului de a plăti de întreţinere în favoarea copilului minor al părţilor, BO V, în cuantum de 59,50 lei, lunar.
Instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 86 alin. (1) şi (2) din Codul familiei, obligaţia de întreţinere există între părinţi şi copii şi că are drept la întreţinere numai acela care se află în nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii de a munci. Însă, spre deosebire de copilul minor, în privinţa căruia starea sa de nevoie este prezumată de către legiuitor, din dispoziţiile art. 86 alin. (3) din Codul familiei rezultă că descendentul major trebuie să dovedească starea de nevoie în care se găseşte, determinată de incapacitatea sa de a munci. Aşadar, trebuie îndeplinite anumite condiţii cu privire la dreptul la întreţinere al descendentului major aflat în continuarea studiilor. Astfel, creditorul acestei obligaţii trebuie să se afle intr-o stare de nevoie şi să fie în incapacitate de a munci, iar debitorul trebuie să aibă mijloace materiale de existenţă, precum şi să nu existe o altă persoană obligată la întreţinere către creditor, conform ordinii stabilite de lege.
În ce priveşte condiţia existenţei stării de nevoie, instanţa reţine faptul că aceasta se apreciază în concret, în funcţie de persoana creditorului obligaţiei de întreţinere. În cauză, starea de nevoie a reclamantei este determinată de calitatea de elev şi de vârsta acesteia şi cuprinde necesităţi de naturi diferite: alimentare, sanitare, sociale (îmbrăcăminte, instruire şi educaţie), culturale etc.
În ce priveşte condiţia incapacităţii de a munci, instanţa reţine că există incapacitate de muncă şi atunci când rezultă din necesitatea satisfacerii unor cerinţe fundamentale în realizarea dreptului descendentului major la instruire, cum este situaţia celor care îşi continuă studiile şi care au îndatorirea de a frecventa cursurile de învăţământ de zi şi, din acest motiv, nu pot presta o muncă sau altă activitate prin care să-şi asigure întreţinerea. În cauză, instanţa reţine că în prezent reclamanta a împlinit vârsta de 18 ani şi urmează cursurile liceale de zi în cadrul Şcolii Postliceale “Dimitrie Cantemir” Tîrgu-Mureş, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 679/13.09.2010 (f. 3). În continuare, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 32 din Constituţie, care consacră dreptul oricărei persoane la învăţătură, acesta este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare. De asemenea, instanţa mai reţine că părinţii au îndatorirea naturală faţă de copiii lor de a le asigura educaţia şi învăţământul, aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kjeldsen, Busk Madsen şi Pedersen c. Danemarca (1976).
În ceea ce îl priveşte condiţia ca debitorul obligaţiei să dispună de mijloace, instanţa reţine că, pârâtul este pensionar cu o lunară de 428 lei, aşa cum rezultă din cuponul de pensie (f. 15). De asemenea, având în vedere faptul că pârâtul este tatăl reclamantei, instanţa constată că nu există o altă persoană obligată la întreţinere înaintea pârâtului, conform ordinii stabilite de legiuitor, conform dispoziţiilor art. 86 alin. (1) şi art. 89 Codul familiei.
În continuare, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (2) din Codul familiei, potrivit cărora instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere […], după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte; de asemenea, dispoziţiile art. 94 alin. (3) din Codul familiei stabilesc o fracţie de maxim 1/4 din veniturile din muncă ale pârâtului în limita căreia instanţa poate stabili cuantumul obligaţiei de întreţinere atunci când întreţinerea este datorată de părinte pentru un copil. În privinţa cuantumului pensiei ce urmează a fi stabilită, instanţa reţine că reclamanta a solicitat majorarea pensiei raportat la nivelul venitului pensiei nete a pârâtului şi că nu a făcut dovada unor venituri suplimentare realizate de către pârât.
În ce priveşte întinderea în timp a obligaţiei de întreţinere între părinţi şi copii, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, la cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani; de asemenea, reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, copiii au dreptul la pensie de urmaş dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani. Or, coroborând dispoziţiile expuse cu dispoziţiile art. 86 din Codul familiei, se impune concluzia că nu există un motiv justificat şi rezonabil pentru care copilul major aflat în continuarea studiilor după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu să se afle într-o situaţie de inferioritate comparativ cu copilul lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau cu copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi. În consecinţă, prin analogie, pentru identitate de raţiune (ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet), instanţa statuează că obligaţia de întreţinere între părinţi şi copii subzistă şi după ce aceştia dobândesc capacitate deplină de exerciţiu, dacă sunt în continuarea studiilor, cel târziu până la împlinirea vârstei de 26 de ani.
În cauză, instanţa reţine că, de la data pronunţării sentinţei civile sentinţa civilă nr. 3245/09.05.2000 a Judecătoriei Tîrgu-Mureş şi până în prezent, s-a modificat atât starea de nevoie a copilului, în sensul că a crescut odată cu înaintarea în vârstă, precum şi temeiurile care au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere, în sensul că mijloacele materiale ale pârâtului permit o majorare a pensiei de întreţinere datorată copilului său minor, aşa cum rezultă din adeverinţa de venituri ale pârâtului (f. 14).
În ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere, instanţa reţine că pârâtul a realizat un câştig din muncă mediu, net, în ultimele şase luni, în cuantum de 1.866 lei, aşa cu, rezultă din adeverinţa de venituri (f. 14).
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 94 alin. (2) din Codul familiei, potrivit cărora instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere […], după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte, instanţa va majora cuantumul pensiei de întreţinere de la suma de 59,50 lei, lunar, la suma de 425 lei, lunar, obligaţie de întreţinere datorată de pârât pentru copilul minor BO V, născut la data de 03 martie 1992, începând cu data formulării cererii, 16.03.2010, şi până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de data când reclamantul va împlini vârsta de 26 de ani.
