În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu P.I.M., iar prin Sentinţa civilă nr. 3123/13.02.2002 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul cu nr. 31336/2001, s-a dispus desfacerea căsătoriei şi revenirea sa la numele anterior căsătoriei, acela de D.
Reclamantul a mai arătat că a luat cunoştinţă de această dispoziţie abia la momentul la care a solicitat emiterea unui paşaport consular pentru minorul P.C.J., născut la data de 21.02.2007 din căsătoria cu numita M.I.E., care s-a încheiat în 2005, în certificatul de căsătorie el figurând cu numele de P. A arătat reclamantul că a intrat în posesia sentinţei civile nr. 3123/13.02.2002 în data de 01.06.2011 atunci când a solicitat eliberarea unei copii a acesteia conformă cu originalul. A mai precizat că toate actele sale de identitate sunt întocmite cu numele de P, la fel şi contractul de muncă, de vânzare-cumpărare a locuinţei, asigurarea medicală etc. Din cauza faptului că reclamantul figurează cu numele de D, copilul cu numele de P, iar mama sa cu numele de M, e imposibil să vină în România împreună cu copilul deoarece acestuia nu i se pot întocmi documente de călătorie.
Instanţa a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 3123/13.02.2002 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul cu nr. 31336/2001, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre P.I.M. şi P.C.P. şi revenirea în ceea ce-l priveşte pe acesta din urmă – reclamantul –, la numele anterior încheierii căsătoriei, acela de D.
Instanţa constată că modificarea numelui de familie al reclamantului din D. în P. şi înregistrarea acestuia din urmă în actele de stare civilă pe motivele şi în contextul dedus judecăţii nu are o cauză juridică, în alte cuvinte, fundamentul pretenţiilor reclamantului nu se întemeiază pe o instituţie juridică sau prevedere legală care să-i permită instanţei să dispună în sensul solicitat.
Instanţa reţine că aspectul numelui de familie care urma să fie purtat de către reclamant ulterior desfacerii căsătoriei reprezintă un fapt stabilit de către instanţa care s-a pronunţat asupra cererii de şi cererilor accesorii acesteia, iar sensul în care a fost stabilit vizează dispoziţia ca reclamantul să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de „D”.
Împotriva sentinţei civile nr. 3123/13.02.2002 pronunţată de Judecătoria Iaşi, reclamantul avea la dispoziţie calea de atac a apelului în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pârâtul a arătat că el a purtat şi ulterior desfacerii căsătoriei numele de P. şi că a luat cunoştinţă de dispoziţia cu privire la revenirea la numele anterior căsătoriei abia la momentul la care a solicitat emiterea unui paşaport consular pentru minorul P.C.J., născut la data de 21.02.2007, din căsătoria cu numita M.I.E, care s-a încheiat în 2005, de asemenea că a intrat în posesia sentinţei civile nr. 3123/13.02.2002 în data de 01.06.2011 atunci când a solicitat eliberarea unei copii a acesteia conformă cu originalul.
În cadrul acestui litigiu, instanţa nu poate analiza aspectul îndeplinirii procedurii de comunicare către reclamant a sentinţei civile nr. 3123/13.02.2002 pronunţată de Judecătoria Iaşi, însă, reţine că reclamantul avea posibilitatea la data la care a luat la cunoştinţă de dispoziţia cu privire la numele său de familie şi a intrat în posesia sentinţei respective, să formuleze calea de atac a apelului, urmând ca instanţa de apel să dispună în consecinţă.
Mai apreciază instanţa că reclamantul nu se poate prevala de propria sa culpă spre a obţine recunoaşterea unui drept, atât timp cât nu a urmărit desfăşurarea procesului de divorţ şi nici să ia la cunoştinţă dispoziţiile sentinţei civile prin care acesta a fost soluţionat.
Instanţa notează că potrivit art. 85 Cod civil, cetăţenii români pot obţine, în condiţiile legii, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie (…).
Având în vedere cele ce preced, acţiunea a fost respinsă.
