– art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999
Potrivit art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999, repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice în situatiile prevazute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.2290/01.11.2010)
Prin sentinta civila nr.466/02.03.2010, pronuntata de Tribunalul Calarasi în dosarul nr.1722/116/2009, a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului de a imputa sumele din perioada 15.06.2005 – iulie 2006 invocata de reclamanta V. M.; au fost admise exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive pentru capetele de cerere 1-5 din cererea completatoare si a prematuritatii actiunii pentru capatul de cerere privind anularea în parte a capitolului II, pct.2 din Decizia nr.11/18.05.2009 emisa de Camera de Conturi a Judetului Calarasi, invocata de pârâta Curtea de Conturi a României; a fost respinsa exceptia tardivitatii emiterii Deciziei nr.55/02.07.2009 emisa de pârâta A.J.O.F.M. Calarasi, invocata de reclamanta V. M.; a fost admisa în parte actiunea asa cum a fost completata, formulata de reclamanta V. M. împotriva pârâtelor C.C.R. si A.J.O.F.M. Calarasi si s-a dispus anularea în parte a Deciziei nr.44 din 21.05.2009 emisa de pârâta A.J.O.F.M. Calarasi numai în ce priveste suma imputata, în sensul ca aceasta este în cuantum de 6584 lei. S-a dispus anularea în parte a Deciziei nr.55 din 02.07.2009 emisa de A.J.O.F.M. Calarasi, numai în ce priveste articolul 1, în sensul ca acesta se modifica astfel:”În completarea Deciziei nr.44/21.05.2009 emisa de A.J.O.F.M. Calarasi se imputa si suma de 8.755,5 lei, d-nei V. M.”. A fost respins capatul de cerere privind anularea în parte a capitolului II, pct.2 al Deciziei nr.11/18.05.2009 emisa de Camera de Conturi a Judetului Calarasi, ca inadmisibil si au fost respinse capetele de cerere 1-5 din cererea completatoare, ca fiind introduse împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta fondului a retinut ca, în ce priveste exceptia prescriptiei dreptului de a imputa sumele din perioada 15.06.2005 – iulie 2006 invocata de reclamanta, aceasta este întemeiata având în vedere data emiterii deciziei nr.55/2009, respectiv 22.07.2009 în raport de prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958, potrivit caruia termenul de prescriptie este de 3 ani.
Referitor la exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive pentru capetele de cerere 1-5 din cererea completatoare si a prematuritatii actiunii pe capatul de cerere privind anularea în parte a capitolului II, pct.2 din Decizia nr.11/18.05.2009 emisa de Camera de Conturi a Judetului Calarasi invocata de pârâta C.C.R., instanta a constatat ca sunt întemeiate deoarece obiectul cererii precizatoare pentru capetele de cerere 1-5 îl reprezinta Decizia nr.55/02.07.2009 emisa de pârâta A.J.O.F.M. Calarasi, aceasta pârâta fiind angajatorul reclamantei, de la ea cea din urma îsi poate realiza drepturile pretinse. S-a constat de catre instanta fondului ca reclamanta nu a formulat contestatie împotriva actului administrativ a carui anulare în parte o solicita, nefiind îndeplinita astfel procedura prealabila prevazuta de art.7 din Legea nr.554/2004. Cu privire la exceptia tardivitatii emiterii Deciziei nr.55/02.07.2009 emisa de pârâta A.J.O.F.M. Calarasi invocata de reclamanta, instanta a apreciat-o neîntemeiata, având în vedere ca aceasta decizie a fost emisa în baza Referatului nr.8210/22.06.2009 emis de P. I., în cadrul A.J.O.F.M. Calarasi si nu decizia nr.11/18.05.2009 a Camerei de Conturi Calarasi.
Cu referire la fondul cauzei s-a retinut ca prin decizia nr.44/21.05.2009 reclamantei i s-a imputat suma de 9326 lei reprezentând indemnizatie de conducere acordata si încasata nelegal pentru perioada 01.01.2008 – 31.12.2008, suma pe care instanta a apreciat-o ca fiind nelegala deoarece aceasta include si suma de 2523 lei ce reprezinta contributia pârâtei A.J.O.F.M. la bugetul consolidat al statului, care însa nu-i poate fi retinuta reclamantei, institutia urmând a-si regulariza obligatiile bugetare în raport de suma virata nelegal.
Se arata în considerentele sentintei ca prin decizia nr.55/02.07.2009 reclamantei V. M. i s-a mai imputat si suma de 26.822 lei (în completarea Deciziei nr.44/21.05.2009), suma pe care instanta o considera nelegala, deoarece suma ce poate fi imputata este în cuantum de 8.755,5 lei, diferenta reprezentând sume prescrise aferente perioadei 15.06.2005 – iulie 2006 si contributii la bugetul consolidat al statului virate nelegal de catre pârâta.
În ce priveste apararile reclamantei V. M. ca, desi nu s-a prezentat efectiv la postul ce implica functia de conducere de sef serviciu consilier superior treapta de salarizare 2 la Agentia Locala Oltenita a A.J.O.F.M., pentru ca nu i s-a transferat punctul de lucru în acea unitate, a exercitat unele atributii ale acestei functii la sediul pârâtei A.J.O.F.M. Calarasi, celelalte fiindu-i delegate altui consilier din cadrul Agentiei locale Oltenita si pe cale de consecinta i se cuvenea indemnizatia de conducere, acestea nu au fost primite de instanta cu motivarea ca plata unei indemnizatii de conducere presupune existenta unui act administrativ de numire în functie si exercitarea efectiva a acesteia, ultima conditie, în cazul reclamantei, nefiind îndeplinita. S-a aratat ca atributiile de conducere nu au fost îndeplinite în totalitatea lor de catre reclamanta, fiind delegate altor colegi de serviciu, iar celelalte le-a realizat în mod spontan.
Instanta a precizat ca nu se justifica acordarea sporului de conducere atât timp cât reclamanta nu s-a prezentat la post pentru a-si îndeplini sarcinile aferente functiei în mod efectiv.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs reclamanta Vasile Mariana, înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VIII a Contencios Administrativ si Fiscal la data de 26.05.2010. În motivarea acestuia s-a aratat ca instanta de fond in mod nelegal a pronuntat solutia de respingere a cererii de anulare a Capitolului II pct.2 al Deciziei nr.11/18.05.2009 emisa de parata C.C.R., având in vedere probele administrate in cauza, din care reiese faptul ca reclamanta a îndeplinit atributiile de sef serviciu. Se arata ca, în contextul in care s-a dispus restituirea indemnizatiei de conducere, trebuie retinuta una din cele doua situatii pentru a echivala un prejudiciu adus A.J.O.F.M. Calarasi si anume ca nici una din atributiile sef serviciu conform fisei postului stabilita de directorul executiv nu a fost indeplinita, respectiv ca indemnizatia de sef serviciu a fost încasata de doua ori, atât de persoana care a indeplinit atributiile din fisa postului sef serviciu – V. M., cât si de persoana care a îndeplinit atributii delegate in fisa sa si devenite obligatorii, dar nu ca si sarcini de sef serviciu. Considera recurenta ca în cazul in care niciuna din aceste situatii nu poate fi retinuta, nu se poate dispune restituirea indemnizatiei de conducere, deoarece s-ar ajunge in situatia ca A.J.O.F.M. a beneficiat de servicii care nu au fost renumerate, s-ar încalca Ordinul 307/2005 al A.J.O.F.M. prin care se stabileste indemnizatia aferenta, ceea ce ar echivala cu desfiintarea postului de sef serviciu Agentia locala Oltenita deoarece indemnizatia de conducere aferenta, nu ar fi retribuita pt cei 4 ani. Se arata de catre recurenta ca, pentru a se dispune recuperarea indemnizatiei de conducere aferenta postului sef serviciu Agentie locala Oltenita, trebuie sa se stabileasca ca nu au fost indeplinite atributiile din fisa postului sef serviciu V. M. si astfel s-a încasat in mod nejustificat aceasta indemnizatie de conducere.
Considera recurenta ca situatia indemnizatiei de conducere trebuie analizata si in sensul urmator, nu numai acela al repartizarii atributiilor in fisa postului: in perioada 15.06.2005-15.02.2009 (circa 4 ani) Agentia locala Oltenita a beneficiat de servicii de sef serviciu stabilite de directorul executiv in fisa postului pentru reclamanta V. M., îndeplinite de aceasta, astfel încât ar fi nelegal ca institutia publica sa beneficieze de aceste servicii fara sa le remunereze, deoarece nici o alta persoana in afara reclamantei nu le poate încasa, deoarece acestea sunt aferente unui post de conducere pentru care numai reclamanta are Dispozitie legalî de functionare cu mentionarea sporului de conducere – Dispozitia nr.45/14.05.2005, iar o alta persoana din functia de executie nu poate solicita indemnizatie de conducere. Ca urmare, stabilindu-se ca atributiile sef serviciu au fost îndeplinite in favoarea Agentiei locale Oltenita, nu se poate retine ca exista prejudiciu prin acordarea indemnizatiei de conducere, iar restituirea indemnizatiei aferenta postului de conducere ar fi legala numai daca aceste atributii nu ar fi fost îndeplinite.
Cu privire la anularea Deciziei nr.44/21.05.2009 si a Deciziei nr.55/02.07.2009 pentru acelasi motiv al îndeplinirii atributiilor de sef serviciu, arata recurenta ca instanta de fond apreciaza la fila nr.5 a sentintei ca aceste atributii nu au fost îndeplinite in totalitate de reclamanta, fiind îndeplinite numai spontan, iar o parte din atributii de catre alti colegi. Se cere de catre recurenta sa fie înlaturata aceasta motivare si sa se ia in calcul probele depuse la dosar, o serie de înscrisuri din care reiese ca atributiile din fisa postului de sef serviciu ale reclamantei nu au fost îndeplinite doar sporadic, ci au fost îndeplinite efectiv. Face trimitere recurenta la foile de parcurs care atesta faptul ca a fost prezenta la sediul Agentiei locale Oltenita atunci cand nu s-au putut efectua celelate activitati la sediul agentiei judetene. Arata recurenta ca a intocmit, verificat si semnat pentru legalitate documente in numele si pentru Agentia locala Oltenita, ca a efectuat cursurile si rapoartele de evaluare a personalului Agentiei Oltenita, documentatia pentru programele de pregatire profesionala.
Sustine recurenta ca în mod nejustificat instanta de fond nu a facut nicio referire la documentatia depusa la dosar, fiind destul de voluminoasa cantitatea sa, acte din care reiese îndeplinirea atributiilor enumerate. Considera recurenta ca au fost ignorate la pronuntarea acestei solutii toate aceste înscrisuri care constituie probe pentru faptul ca si-a îndeplinit atributiile de sef serviciu, ca Agentia Locala Oltenita nu a fost prejudiciata prin neîndeplinirea acestor atributii de sef serviciu, astfel încât ar fi incorect ca aceasta in folosul agentiei sa ramâna neremunerata, având in vedere ca a efectuat o serie de sarcini suplimentare trasate de directorul executiv al agentiei judetene, nefiind achitate ore suplimentare pentru aceste atributii.
Critica recurenta împrejurarea potrivit careia instanta a dispus admiterea in parte a actiunii, a respins exceptia tardivitatii emiterii Deciziei nr.55/02.07.2009, fara însa a motiva aceasta solutie. Se arata ca decizia nr.55/02.07.2009 emisa de A.J.O.F.M. Calarasi este tardiva raportat la dispozitiile art.85 din Legea nr.188/1999 republicata, care prevad ca pentru pagubele prevazute la art.84 lit.b) aduse de functionarul public pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, se emite de catre conducatorul institutiei publice o dispozitie de imputare in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. Se evidentiaza faptul ca nu exista însa un document in care sa se constate de catre conducatorul unitatii analizarea prejudiciului prin verificarea activitatii anterioare a reclamantei, respectiv verificarea îndeplinirii atributiilor de serviciu pentru anii anteriori celor verificati de Curtea de Conturi, astfel încât, in lipsa acestui înscris, fiind efectuata mentiunea “in completarea deciziei anterioare”, aceasta a doua decizie este tardiva întrucât nu poate fi raportata la un act al conducatorului unitatii de stabilire a prejudiciului, ci doar la cel initial care a avut la baza decizia nr.11 a Curtii de Conturi. Ca urmare, în opinia recurentei data constatarii pagubei este cea a comunicarii Procesului-verbal nr.4127 înregistrat la A.J.O.F.M. cu nr.4566/ 09.04.2009, iar termenul de 30 de zile a fost depasit la momentul emiterii Deciziei nr.55 in data de 02.07.2007, ceea ce conduce la imposibilitatea emiterii unei decizii legale de imputare, aceasta fiind tardiv emisa.
Arata recurenta ca instanta a respins ca inadmisibila cererea de anulare a Deciziei nr.11/18.05.2009 emisa de pârâta Curtea de Conturi -Camera de Conturi Calarasi, a admis exceptiile lipsei calitatii sale procesuale pasive pentru capetele de cerere 1-5 din cererea completatoare si a prematuritatii actiunii pentru capatul de cerere privind anularea in parte a Deciziei nr.l 1/2009 fara a motiva aceasta solutie astfel încât sa fie aduse la cunostinta reclamantei motivele pentru care exceptiile au fost admise pentru a se putea formula apararea raportat la motivarea instantei.
Cu referire la admiterea cererii subsidiare, de a se admite exceptia prescriptiei dreptului de a imputa sumele pe perioada 15.06.2005-01.07.2006 si a se scade sumele cu titlu de contributia A.J.O.F.M. la bugetul consolidate al statului, reclamanta arata ca sumele pentru care a mentinut deciziile de imputare sunt legale numai pentru Decizia nr.44/2009, iar suma mentinuta in Decizia nr.55/2009 este nelegala deoarece instanta a gresit calculul sumelor ce urmau a fi înlaturate din decizia de imputare. Astfel, din suma mentionata in Decizia nr.44/2009 s-a scazut corect suma de 2.742 lei reprezentând contributii la bugetul de stat, ramânând de imputat diferenta: 9.326 lei – 2.742 lei = 6584 lei. In schimb, din suma mentionata in Decizia nr.55/2009, respectiv 26.822 lei, trebuia sa se înlature suma pentru perioada supusa prescriptiei-6.286 lei si suma cu titlu de contributie la bugetul de stat -13.778 lei, diferenta fiind de 6758 lei, in loc de 8755,5 lei cât a mentionat instanta. Întrucât instanta de fond nu a prezentat un mod de calcul al acestor sume si a mentionat numai sumele care urmeaza a fi imputate in baza flecarei decizii de imputare, având in vedere si faptul ca pentru prima decizie instanta a dispus înlaturarea exact a sumei calculate de reclamanta in concluziile scrise, se cere instantei de recurs sa dispuna modificarea sumei care urmeaza a fi imputata in baza Deciziei nr.55, dupa acelasi calcul prezentat de reclamanta in concluziile scrise, suma finala de imputat fiind de 7.658 lei prin Decizia nr.55 in loc de 8755,5 lei.
La data de 06.10.2010 a fost depusa la dosarul cauzei întâmpinare de catre intimata A.J.O.F.M. CALARASI prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotarârii instantei de fond. În motivarea întâmpinarii s-a sustinut ca pentru a pune in aplicare Decizia nr.11/18.05.2009 a Camerei de Conturi a Judetului Calarasi si in baza art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare, conducatorul institutiei a emis Decizia nr.44/21.05.2009 prin care se imputa suma de 9326 lei ron reprezentând indemnizatie de conducere acordata si încasata nelegal pentru perioada 01.01.2008 – 31.12.2009 d-rei V. M. Ulterior din analiza amanuntita a Deciziei nr.11/18.05.2009 emisa de Camera de Conturi a Judetului Calarasi s-a constatat ca aceasta deja a stabilit la pct II, pct. 2 ca suma ce va fi recuperata sa fie suma de 11849 lei si se va proceda la întinderea exacta a prejudiciului, motiv pentru care s-a ajuns la concluzia ca suma de 9326 lei imputata prin Decizia nr.44/21.05.2009 nu respecta masura dispusa de Curtea de Conturi de a imputa suma de 11849 lei si de a stabili in continuare întinderea prejudiciului, fapt ce a impus emiterea Deciziei nr.55/02.07.2009 in completare.
Se sustine de catre intimata ca prin Decizia nr.55/02.07.2009 emisa in completarea Deciziei nr.44/21.05.2009 s-a imputat suma de 26822 lei ron reclamantei, reprezentând indemnizatia de conducere încasata necuvenit pentru anul 2008 si indemnizatia de conducere incasata necuvenit de la data numirii ca sef serviciu (15.06.2005) pâna la data incetarii fuctiei de sef serviciu (15.02.2009). Se arata de catre intimata ca potrivit pct.86 lit.b.1) din HG nr.1/2009, “in situatia in care se constata existenta unor abateri de la legalitate si regularitate care au determinat producerea unor prejudicii, Curtea de Conturi comunica conducerii entitatii controlate aceasta stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia devin obligatie a conducerii entitatii verificate”. Se arata potrivit pct.112 lit.c) din H.G. nr.1/2009 ,, in cazul in care conducerea entitatii verificate nu a dispus si nu a urmarit masurile transmise de Curtea de Conturi pentru stabilirea întinderii prejudiciului si recuperarea acestuia, potrivit prevederilor art.31 alin.(3) din lege, se întocmeste proces-verbal de constatare. Acesta se întocmeste cu respectarea prevederilor prezentului regulament si se înainteaza de catre seful departamentului sau directorul camerei de conturi la Departamentul juridic, in vederea obtinerii avizului pentru sesizarea organului de urmarire penala. Dupa obtinerea avizului, procesul – verbal de constatare se transmite organelor de urmarire penala insotit de o adresa de sesizare semnata de seful de departament / directorul camerei de conturi care a emis decizia, in vederea aplicarii art.128A1 din lege”. Se mentioneaza de catre intimata ca A.J.O.F.M. Calarasi a formulat Contestatie la Decizia nr.11/18.05.2009 emisa de Camera de Conturi a Judetului Calarasi, care însa nu suspenda obligatia executarii deciziei si care a fost respinsa prin încheierea nr. V/7 din 30.07.2009.
În ceea ce priveste tardivitatea Deciziei nr.55/02.07.2009 emisa de A.J.O.F.M. Calarasi, intimata precizeaza ca Decizia nr.55/02.07.2009, a fost emisa in completarea Deciziei nr.44/21.05.2009, ca urmare a analizarii in detaliu a Deciziei nr.11/18.05.2009 emisa de Curtea de Conturi care a stabilit la pct II, pct.2 ca suma ce va fi recuperata sa fie suma de 11849 lei si se va proceda la întinderea exacta a prejudiciului. Sustine intimata ca s-a ajuns la concluzia ca suma de 9326 lei imputata prin Decizia nr.44/21.05.2009 nu respecta masura dispusa de Curtea de Conturi de a imputa suma de 11849 lei si de a stabili in continuare întinderea prejudiciului fapt ce a impus emiterea Deciziei nr.55/02.07.2009. Se mentioneaza ca art.85 alin.3 din Legea nr.188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare prevede ca “Dreptul conducatorului autoritatii sau institutiei publice de a emite ordinul sau dispozitia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.
Referitor la calculul sumelor mentionate la punctual 5 din cererea de recurs se precizeaza ca prin Decizia nr.11/18.05.2009 emisa de Curtea de Conturi la pct II, pct.2 se stabileste deja suma de recuperat de 11.849 lei si obligatia de stabilire exacts a întinderii prejudiciului. Având in vedere ca reclamanta a îndeplinit functia de sef serviciu din data de 15.06.2005, considera intimata ca se impune ca prejudiciul sa fie stabilit de la aceasta data, data de la care a încasat indemnizatia de conducere.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma sustinerilor partilor, dar si în raport de prevederile art.3041 din Codul de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
La data de 18.05.2009 intimata C. C. Calarasi a emis decizia nr.11 prin care a constatat, printre altele, încalcarea prevederilor art.4 alin.2 lit.b din O.G. nr.119/1999, art.6 alin.4 din O.G. nr.6/2007, pct.1 si 2 din anexa la O.M.F.P. nr.1792/2002, retinând ca în anul 2008 s-a acordat în mod nejustificat indemnizatia de conducere reclamantei, care ocupase functia de conducator al Agentiei locale Oltenita, în calitate de sef serviciu. Prin aceeasi decizie s-a stabilit în sarcina ordonatorului de credite obligatia de a lua masuri de recuperare a sumei de 11.849 lei reprezentând indeminizatie de conducere acordata si încasata nelegal, precum si obligatia de a proceda la stabilirea exacta a întinderii prejudiciului.
În executarea acestei decizii, directorul executiv al A.J.O.F.M. Calarasi a emis Decizia nr.44/21.05.2009 prin care a imputat recurentei reclamante suma de 9326 lei, reprezentând indemnizatie de conducere acordata si încasata nelegal de catre aceasta pentru perioada 01.01.2008-31.12.2008.
La data de 02.07.2009 directorul executiv al A.J.O.F.M. Calarasi a emis în completarea Deciziei nr.44 o noua decizie, purtând nr.55, prin care a imputat reclamantei sumele de 2958 lei, 975 lei, 6656 lei, 2053 lei, 7707 lei, 2019 lei, 2523 lei si 1537 lei, reprezentând indemnizatie de conducere acordata si încasata nelegal, respectiv cheltuieli pentru plata contributiei institutiei la bugetul consolidat al statului.
Verificând legalitatea si temeinicia acestor acte administrative, contestate în tot sau în parte de catre recurenta reclamanta V. M. pe calea actiunii ce face obiectul prezentei analize, Curtea constata ca Decizia nr.55/02.07.2009 a A.J.O.F.M. Calarasi a fost emisa cu încalcarea dispozitiilor art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999, potrivit carora repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice în situatiile prevazute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. Din analiza Deciziei nr.11/18.05.2009 a Camerei de Conturi Calarasi, întocmita în baza procesului verbal de constatare nr.4127, comunicat intimatei pârâte A.J.O.F.M. Calarasi la data de 09.04.2009, rezulta fara îndoiala ca paguba produsa institutiei publice a fost constatata de organele de control ale Curtii de Conturi si cunoscuta de A.J.O.F.M. Calarasi anterior datei de 19.05.2009. Pe cale de consecinta, emiterea unei decizii de impunere la data de 02.07.2009 s-a facut cu depasirea termenului de 30 de zile anterior mentionat, astfel încât decizia nr.55 este tardiva si urmeaza a fi anulata pentru acest motiv, critica recurentei sub acest aspect fiind întemeiata. Nu pot fi primite sustinerile intimatei pârâte si nici considerentele instantei de fond potrivit carora exceptia de tardivitate este neîntemeiata pentru ca Decizia nr.55 a fost emisa în baza referatului nr.8210/22.06.2009, întocmit de un consilier juridic din cadrul A.J.O.F.M Calarasi, deoarece acest din urma act doar stabileste întinderea prejudiciului, dupa o reverificare a Deciziei nr.11 a Camerei de Conturi. Constatarea pagubei si existenta ei au fost cunoscute de intimata pârâta A.J.O.F.M Calarasi anterior, iar obligatia de recuperare a acesteia a fost stabilita explicit prin Decizia nr.11, astfel încât instanta de fond a facut o gresita interpretare a legii când a apreciat ca paguba este constatata la momentul stabilirii întinderii prejudiciului.
Cu referire la apararile facute de intimata pe calea întâmpinarii, prin invocarea dispozitiilor art.85 alin.3 din Legea nr.188/1999, Curtea apreciaza ca acestea nu pot fi valorificate prin prisma faptului ca art.85 alin.3 stabileste un termen de prescriptie de 3 ani, ce începe sa curga de la data producerii prejudiciului, în timp ce dispozitiile art.85 alin.1 reglementeaza un termen de decadere de 30 de zile, distinct de cel invocat, ce începe sa curga, astfel cum s-a aratat anterior, de la data constatarii pagubei.
În ceea ce priveste celelalte motive de recurs invocate de catre recurenta reclamanta, Curtea considera ca acestea sunt neîntemeiate. Astfel, critica privind gresita respingere a cererii de anulare a Capitolului II pct.2 al Deciziei nr.11/18.05.2009 aduce argumente straine de motivarea data de catre instanta de fond. Tribunalul a respins capatul de cerere a reclamantei de anulare a Capitolului II ca inadmisibil, fata de admiterea exceptiei de prematuritate a acestei actiuni, motivat de împrejurarea ca reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabila cu Curtea de Conturi a României, prevazuta de art.7 din Legea nr.554/2004. Dezlegarea data de catre instanta fondului acestei exceptii este temeinica si legala, în raport de prevederile pct.92 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, aprobat prin Hotarârea Plenului nr.1/04.02.2009, dar si în considerarea dispozitiilor legale invocate de catre instanta. Or, în cadrul recursului, recurenta reclamanta nu probeaza îndeplinirea procedurii prealabile, ci se limiteaza a sustine netemeinicia deciziei Camerei de Conturi, în conditiile în care, astfel cum s-a aratat, Tribunalul, în raport de dispozitiile art.137 din Codul de procedura civila, nu a cercetat fondul acestei cereri.
Referitor la temeinicia si legalitatea Deciziei nr.44/21.05.2009, Curtea retine ca aceasta a fost emisa în executarea Deciziei nr.11/18.05.2009, în raport de prevederile art.86 lit.b alin.1 din H.G. nr.1/2009, cu respectarea conditiilor de forma si de fond prevazute de dispozitiile Legii nr.188/1999 si ale Codului muncii. Din verificarea actelor ce au stat la baza emiterii actului administrativ de imputare, Curtea retine ca premisele recuperarii sumelor încasate de catre reclamanta cu titlu de indemnizatie de conducere au fost nerespectarea prevederilor Regulamentului de organizare si functionare al AJOFM, delegarea atributiilor sefului de serviciu catre alte persoane, lipsa documentelor din care sa rezulte îndeplinirea atributiilor de sef serviciu agentie locala de catre V. M., dar si faptul ca prin Dispozitia nr.45/15.06.2005, ultimul act de numire în functie publica existent la dosarul profesional al reclamantei, aceasta era numita în functie publica de executie. Fata de aceste împrejurari, Curtea retine ca în mod corect instanta fondului a concluzionat ca nu se justifica acordarea sporului de conducere atât timp cât aceasta nu s-a prezentat la post pentru a-si îndeplini sarcinile aferente functiei în mod efectiv. În plus, Curtea constata ca ultimul act administrativ privind cariera profesionala a reclamantei îl reprezinta Dispozitia nr.45/15.06.2005 (fila 310 vol.I), prin care aceasta este mutata definitiv în functia de consilier superior, treapta 2 salarizare 2 în cadrul AJOFM Calarasi, cu mentinerea drepturilor salariale aferente functiei de executie, salariu de baza lunar de 10.749.000 lei, a salariului de merit în procent de 15% si a sporului de vechime în munca în procent de 15%. Prin urmare, acest act, care nu a fost revocat ori anulat, nu mentioneaza exercitarea unei functii de conducere si nici dreptul reclamantei de a încasa o indemnizatie aferenta, astfel încât, si din acest motiv, încasarea sumei imputate s-a facut cu încalcarea legii. Instanta nu poate da eficienta cuprinsului Dispozitiei nr.45/14.06.2005 deoarece aceasta este anterioara actului anterior enuntat.
Cu privire la modul în care Tribunalul a solutionat exceptiile de prematuritate si a lipsei calitatii procesuale pasive a Curtii de Conturi, instanta retine ca hotarârea este legala si cuprinde motivele de fapt si de drept avute în vedere la adoptarea solutiei; s-a indicat de catre instanta fondului împrejurarea potrivit careia emitenta Deciziei nr.55/02.07.2009 este pârâta A.J.O.F.M. Calarasi, iar nu Camera de Conturi, precum si faptul ca reclamanta nu a parcurs procedura prealabila obligatorie prevazuta de art.7 din Legea nr.554/2004 în ceea ce priveste Decizia nr.11, aspect analizat de Curte în considerente anterior expuse.
Referitor la modul în care instanta a calculat sume imputate reclamantei prin Decizia nr.55/2009, dar cu privire la care s-a considerat ca a intervenit prescriptia, Curtea constata ca nu se mai impune analizarea acestei critici fata de împrejurarea ca, pentru motive deja aratate, instanta de control judiciar a concluzionat ca se impune modificarea sentintei atacate în sensul admiterii exceptiei de tardivitate si anularii în tot a acestei decizii.
Pentru toate aceste motive Curtea,în temeiul art.312 alin.1, 2 si 3, raportat la art.304 pct.9 din Codul de procedura civila, va admite recursul, va modifica in parte sentinta recurata, in sensul ca va admite exceptia tardivitatii Deciziei nr. 55/02.07.2009, si va anula Decizia nr.55/02.07.2009. Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei si, în temeiul art.274 alin.1 si alin.3 din Codul de procedura civila va fi obligata intimata pârâta A.J.O.F.M. CALARASI la 1000 lei cheltuieli de judecata în recurs reprezentând onorariu avocat, în raport de munca îndeplinita de aparatorul ales.
