Obligă reclamanta să plătească pârâţilor suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.”
Pentru a se dispune astfel, s-au reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1991/866 din 10.05.2010, reclamanta L. A. a chemat în judecată pe pârâţii L. V. şi L. C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1091/03.03.2005 la BNP I. M., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că prin contractul menţionat, împreună cu L. C. a vândut pârâţilor bunurile imobile descrise în contract. Preţul vânzării a fost de 2000 lei, iar pentru cele 3 camere din casa de locuit şi teren cumpărătorii au obligaţia de a întreţine pe vânzători cu toate cele necesare traiului pe tot timpul vieţii.
La data de 14.09.2005 L. C. a decedat.
Cumpărătorii nu au înţeles să respecte clauza de întreţinere, s-au dedat la acte de violenţă, agresivitatea fizică, ameninţări, nu s-au ocupat de întreţinerea reclamantei în sensul precizat în contract.
Menţionează că a mai promovat o acţiune similară care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1044/15.04.2009.
Arată reclamanta că este obligată de împrejurări să nu poată locui efectiv în imobil datorită violenţelor exercitate de pârâţi şi a fost nevoită să apeleze la alte persoane pentru a-şi procura cele necesare şi pentru a cultiva terenul.
De nenumărate ori a fost nevoită să locuiască la fiul său, L. C. în comuna Mogoşeşti-Siret.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1020, 1021 Cod civil, art. 112 C.pr.civ.
Pârâţii au depus întâmpinare (f. 16-19) prin care invocă excepţia autorităţii de lucru judecat.
Pe fond, arată că acţiunea a fost promovată la sugestia fiului L. C., care a creat o stare tensionată şi a influenţat-o negativ pe reclamantă.
Reclamanta a beneficiat permanent de întreţinere, însă atunci când vine în curte L. C. , îi interzice să vorbească cu pârâţii şi să mai primească ceva de la aceştia.
Reclamanta este o persoană în putere, fără probleme de sănătate grave, sunt afecţiuni normale vârstei pe care o are, merge în vizită la sora sa în Bucureşti şi la rudele din Paşcani.
Pârâţii s-au achitat în totalitate de obligaţia asumată, iar la decesul lui L. C. au contribuit la cheltuielile de înmormântare, i-au făcut praznicele tradiţionale.
Întrucât nu există nici un motiv pentru rezoluţiunea contractului, solicită respingerea acţiunii.
La termenul din 03.09.2010 reclamanta prin apărător a precizat că din anul 2008 şi până în prezent pârâţii nu şi-au respectat obligaţia asumată. Faţă de aceste precizări, pârâţii, prin apărător, au renunţat la excepţia invocată, instanţa luând act de această renunţare.
Instanţa a încuviinţat pentru reclamanţi proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi proba testimonială, iar pentru pârâţi proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei şi proba testimonială.
Au fost interogate părţile şi au fost audiaţi martorii L.N., G.A, B. D., N. L.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma normelor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere şi uzufruct viager autentificat sub nr. 1091/03.03.2005 la BNP Asociaţi I.M. şi C.O. M. reclamanta L. A. împreună cu soţul L.C., în prezent decedat, au înstrăinat pârâţilor următoarele bunuri imobiliare situate în mun. Paşcani, str. Mihai Viteazu, jud. Iaşi, tarlaua 8:
-trei camere de locuit şi o verandă dintr-o casă de locuit compusă din şase camere, un hol şi o verandă, construite din bolţari, acoperită cu tablă
-o anexă gospodărească cu trei camere, hol şi magazin situată în faţa casei de locuit, construită din chirpici, acoperită cu plăci de azbociment,
-o anexă gospodărească cu trei camere, hol verandă şi bucătărie, cu beci la subsol, situată în spatele casei de locuit, construită din chirpici, acoperită cu plăci de azbociment,
-cota de 1 din suprafaţa de 938 mp teren curţi construcţii, parcela 449/4
-cota de 1 din suprafaţa de 1000 mp teren arabil, parcela 450.
Părţile au stabilit ca pentru construcţii – cele două anexe gospodăreşti – preţul vânzării este în sumă de 2000 lei RON sumă pe care reclamanţii au primit-o de la cumpărători mai înainte de data autentificării contractului, iar pentru cele trei camere din casa de locuit şi pentru teren cumpărătorii şi-au asumat obligaţia de a-l întreţine pe înstrăinător cu toate cele necesare traiului, pe tot timpul vieţii , întreţinerea constând în alimente, medicamente, îngrijiri medicale în caz de boală şi orice va fi necesar pentru un trai decent, precum şi suportarea cheltuielilor de înmormântare.
Totodată, prin acelaşi contract vânzătorii şi-au păstrat uzufructul viager asupra celor trei camere din casa de locuit şi asupra terenului.
Având în vedere natura dublă a prestaţiilor ce formează obiectul obligaţiei pârâţilor, instanţa califică actul juridic (instrumentum probationis) încheiat între părţi şi autentificat sub nr. 1091/03.03.2005 la BNP Asociaţi I.M. şi C.O. M. încorporând de fapt două acte juridice (negotium juris) distincte:
1.un contract de vânzare-cumpărare – în privinţa celor două anexe gospodăreşti, preţul vânzării fiind în sumă de 2000 lei RON şi
2.un contract de întreţinere în privinţa celor trei camere din casa de locuit şi a terenului.
Nu formează obiectul prezentei cereri contractul de vânzare-cumpărare, reclamanţii nu au formulat nici un fel de obiecţii în privinţa plăţii preţului vânzării, obligaţie pe care pârâţii şi-au executat-o în întregime înainte de data perfectării contractului, conform menţiunilor contractuale.
În privinţa obligaţiei pârâţilor de a presta întreţinerea, coroborând probele administrate în cauză, instanţa constată că reclamanta nu a făcut dovada faptului că aceştia nu s-ar fi achitat în mod corespunzător de obligaţia asumată.
Astfel, din declaraţiile martorilor G. A., N. L. şi B. D. rezultă că reclamanta obişnuieşte să lipsească de la domiciliu pentru diverse perioade de timp, plecând la sora sa în Bucureşti, la fiul L.C. şi la alte rude.
În această vară reclamanta a fost internată în spital, iar când pârâţii au aflat despre această împrejurare, au mers şi i-au dus cele necesare.
Pârâţii au efectuat treburile necesare în gospodărie, au adus lemne pentru iarnă, au făcut zugrăveli şi curăţenie în camerele locuite de reclamantă.
Martorele G.A. şi N. L. au arătat că vizitându-i pe pârâţi, au găsit-o deseori pe reclamantă stând la masă sau uitându-se la televizor, ori ajutându-se reciproc la diverse treburi, aspecte care denotă existenţa unor relaţii normale între părţi. Pârâţii au ajutat-o pe reclamantă la cultivarea terenului, la strânsul şi la depozitarea recoltei.
Ambele martore au mai precizat faptul că se întâlnesc deseori cu reclamanta, însă aceasta nu s-a plâns niciodată că ar avea neînţelegeri cu pârâţii.
Martorii L. N. şi B. D., audiaţi la solicitarea reclamantei au arătat că nu ştiu dacă pârâţii o îngrijesc sau nu pe reclamantă, însă aceasta li s-a plâns că nu este îngrijită şi nu i se aduc medicamentele necesare şi le-a spus că cel care o ajută este fiul L. C..
Declaraţiile acestor martori nu sunt însă concludente deoarece furnizează elementele despre care nu au luat cunoştinţă în mod direct şi personal, ci doar din relatările reclamantei.
În drept, potrivit art. 1169 C.civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii este dator să o dovedească.
Conform art. 969 C.civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi se pot revoca numai prin consimţământul părţilor sau din cauze autorizate de lege.
Reclamanta, în prezenta cauză, nu a făcut dovada afirmaţiilor sale.
Pentru a opera rezoluţiunea contractului este necesar ca reclamanta să facă dovada îndeplinirii cumulative a mai multor condiţii:să existe o neexecutare parţială (dar substanţială) sau totală a obligaţiilor pârâţilor, iar neexecutarea să se datoreze culpei acestora.
Din probele care au fost administrate în cauză, respectiv din declaraţiile martorilor audiaţi şi din răspunsurile la interogatoriu, reiese că pârâţii au o relaţie normală cu reclamanta, aceasta locuieşte în imobil, este îngrijită, însă obişnuieşte să plece din proprie iniţiativă pentru diverse perioade de timp, mergând în vizită la surori, rude şi fiul său C.
Din analiza dosarului mai rezultă şi faptul că cel mai probabil reclamanta a fost determinată să formuleze acţiunea de către fiul său L. C., din declaraţiile martorilor N.L., B. D., G.A. rezultând că între acesta şi pârâţi există neînţelegeri.
Faţă de aceste considerente, instanţa constată că acţiunea formulată este neîntemeiată şi va fi respinsă.
În baza art. 274 C.pr.civ., reclamanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârâţi.
