Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecatoriei Gaesti la 5.09.2008, reclamantul I. M. T., prin mandatar V. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia locala de fond funciar Gura Foii si Comisia Judeteana de fond funciar Dâmbovita, repunerea în termenul de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 121 ha teren cu vegetatie forestiera, situat pe raza comunei Gura Foii, judetul Dâmbovita, precum si reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest bun, cu motivarea ca s-a aflat în Franta si nu a putut face demersurile necesare, imobilul mentionat apartinând autorului sau C. B. D., reclamantul având calitatea de stranepot de fiica fata de acesta.
Pârâta Comisia judeteana de fond funciar Dâmbovita a formulat întâmpinare prin care a invocat faptul ca nu sunt îndeplinite conditiile art. 103 alin. 1 Cod procedura civila deoarece împrejurarea ca petentul locuieste în Franta nu poate fi considerata ca a împiedicat pe acesta sa formuleze cererea de reconstituire în baza niciuneia dintre legile fondului funciar din 1991 pâna în prezent, petentul putând desemna un mandatar anterior asa cum a facut în cauza de fata.
Cu privire la fondul cauzei s-a aratat ca autorul petentului a înstrainat în timpul vietii mai multe suprafete de teren si nu figureaza în evidentele registrului agricol pe raza comunei Gura Foii cu suprafata de 121 ha teren cu vegetatie forestiera.
În privinta naturii juridice a termenului de solicitare a reconstituirii dreptului de proprietate, reclamantul a precizat, prin aparatorca este un termen de prescriptie, susceptibil de suspendare sau întrerupere.
Comisia locala de fond funciar Gura Foii a sustinut inadmisibilitatea cererii de repunere în termen cu aceeasi motivare.
Prin sentinta civila nr. 2082 pronuntata la data de 21.10.2008 Judecatoria Gaesti a respins cererea de repunere în termen formulata de petent ca inadmisibila si a respins plângerea.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca atât în Legea nr. 18/1991 cât si în Legea nr. 169/1997, în Legea nr. 1/2002 si în Legea nr. 247/2005 au fost stabilite termene pentru formularea cererilor de reconstituire de catre persoanele interesate care s-au depus si înregistrat la primariile localitatilor pe raza carora se aflau terenurile, dispozitiile legale fiind imperative astfel ca nedepunerea cererilor în termenele stabilite si care de fiecare data au fost prelungite tocmai pentru a da posibilitatea ca persoanele îndreptatite sa beneficieze de masurile reparatorii, atrage decaderea din dreptul de a depune cererea de reconstituire pori constituirea dreptului de proprietate.
În consecinta termenul respectiv nu este susceptibil de suspendare sau întrerupere si nici nu poate fi ceruta repunerea în termen în conditiile prevazute prin Decretul nr. 167/1958, asa cum s-a retinut si în motivarea Deciziei nr. 1/1997 a Curtii Supreme de Justitie – Sectiile Unite.
Împotriva sentintei a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu motivarea ca în mod gresit s-a considerat ca nu sunt aplicabile dispozitiile art.103 alin.1 Cod procedura civila, pentru repunerea în termen.
In sustinerea criticii s-a aratat ca în conformitate cu textul mentionat, au existat împrejurari fortuite, mai presus de vointa recurentului care l-au împiedicat sa vina în tara si sa formuleze cererea de reconstituire a proprietatii, câta vreme de la vârsta de 5 ani a plecat din tara, împreuna cu parintii si, din motive de sanatate, n-a putut reveni dupa revolutie, iar prin procura data Ioanei Voicu, a facut dovada venirii în tara si începerii demersurilor necesare pentru restituirea proprietatii.
Se solicita admiterea recursului, respingerea exceptiei inadmisibilitatii cererii de repunere în termen si trimiterea cauzei la judecatoria pentru solutionarea fondului litigiului.
Primaria comunei Gura Foii a invocat prin întâmpinare exceptia lipsei calitatii procesuale pasive pe considerentul ca reclamantul a cerut reconstituirea proprietatii pe raza satului Ionesti care nu este arondat acestei localitati, ci comunei Petresti.
In dovedirea motivelor de recurs s-au depus, în copie, adresa nr.10853/07.12.2007, emisa de OCPI Dâmbovita lui Dinu Sorin, certificatul de mostenitor nr. 63/27.04.2001 emis de BNP Mioara Velicu din Bucuresti si cererea adresata de recurent OCPI Dâmbovita la 04.12.2007.
Examinând hotarârea atacata prin prisma actelor dosarului, a criticilor formulate si a dispozitiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciaza recursul ca nefondat.
Se retine ca în conformitate cu dispozitiile art.103 alin.1 Cod procedura civila, este posibila repunerea în termen de exercitare a caii de atac sau de îndeplinire a oricarui alt act procedural, în cazul în care partea dovedeste ca a fost împiedicata sa actioneze în termenul legal, printr-o împrejurare mai presus de vointa ei.
In speta însa, nu se pune problema repunerii recurentului într-un termen de exercitare a unei cai de atac sau de îndeplinire a unui act de procedura, în întelesul Codului de procedura civila, ci în termenul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate.
Asa cum se mentioneaza expres în art.9 alin.3 din Legea nr.18/1991, termenul în care trebuie formulata cererea de reconstituire, este prevazut sub sanctiunea decaderii, de unde rezulta ca este un termen imperativ, de drept substantial si nu unul procedural în sensul art.103 Cod procedura civila.
Pe de alta parte, numai prescriptia extinctiva este susceptibil de repunere în termen, în conditiile reglementate de art.19 din Decretul nr.167/1958, împrejurare în care în mod justificat instanta de fond a apreciat ca este inadmisibila repunerea într-un termen imperativ, de decadere.
Fata de cele ce preced, tribunalul va respinge recursul în temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, cu consecinta mentinerii sentintei de fond.
