Reclamantul a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la restituirea permisului de conducere până la soluţionarea dosarului penal întrucât dovada de circulaţie ce i-a fost eliberată nu este valabilă pentru a conduce în străinătate.
Potrivit disp. art. 111 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 permisul de conducere al conducătorului de autovehicul implicat într-un accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane se reţine de către poliţia rutieră dacă autorul accidentului a încălcat o regulă de circulaţie, eliberându-se dovada înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie.
Restituirea permisului de conducere se dispune de către şeful serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, la cererea titularului, în baza rezoluţiei sau a ordonanţei procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale sau în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului, conform disp. art. 219 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia de drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006.
Dispoziţiile OUG nr. 195/2002 nu stabilesc în sarcina instanţei de judecată competenţa de a dispune restituirea permisului de conducere în cazul în care acesta a fost suspendat. O astfel de măsură poate fi luată doar de şeful serviciului poliţiei rutiere, după soluţionarea dosarului penal.
Astfel, nici în situaţia în care s-ar fi soluţionat cauza penală, restituirea permisului nu se dispune de instanţa de judecată sau de organul de urmărire penală, ci de către şeful serviciului poliţiei rutiere, la cererea titularului, dar pe baza rezoluţiei sau ordonanţei procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale sau a hotărârii prin care s-a dispus achitarea.
Potrivit art. 126 alin. 1 din Constituţie „justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”. Deşi textul se referă numai la instanţele judecătoreşti, aceasta nu însemnă că ele vor rezolva în exclusivitate pricinile civile, deci că nu ar mai exista şi alte organe care, potrivit legii, se desfăşoară şi o activitatea jurisdicţională sau că nu există litigii ce sunt de competenţa unor organe fără activitate jurisdicţională.
Existenţa unor litigii specializate, cu un pronunţat caracter tehnic, impun existenţa unor organe cu atribuţii jurisdicţionale sau a altor organe fără atribuţii jurisdicţionale. Acesta este cazul şi restituirii permisului de conducere după ce s-a dispus suspendarea acestuia.
Întrucât restituirea permisului de conducere se poate dispune doar de către şeful serviciului poliţiei rutiere organ fără activitate jurisdicţională, instanţa a admis excepţia necompetentei generale a instanţei şi a respins acţiunea ca fiind inadmisibilă.
