Respingerea actiunii poate fi dispusa de instanta investita numai în cazul în care aceasta constata ca nu este competenta nici ea, si nici o alta instanta româna (respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor române), în situatia prevazuta de art.157 din Legea 105/1992, atunci când litigiul contine un element de extraneitate.
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin sentinta nr.1081 din 20 septembrie 2011, pronuntata de Tribunalul Mehedinti, s-a admis exceptia necompetentei materiale invocata de pârâta si s-a respins actiunea formulata de reclamanta.
Instanta de fond a retinut ca între parti s-a încheiat contractul de comision nr. 47/20 martie 2009, prin care, în articolului 6, acestea au stabilit o clauza compromisorie atributiva de competenta, convenind ca orice litigiu decurgând din/sau în legatura cu acest contract, inclusiv cel referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori desfiintarea lui sa se solutioneze prin arbitraj, de un Tribunal Arbitral investit de catre Asociatia Româna de Arbitraj Comercial.
În atare conditii, instanta a retinut incidenta dispozitiilor articolului 3433 Cod procedura civila potrivit carora, încheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenta instantelor judecatoresti.
Cum partile au convenit ca Tribunalul Arbitral sa fie investit de catre Asociatia Româna de Arbitraj Comercial, instanta a admis exceptia necompetentei Tribunalului Mehedinti, invocata de pârâta si în consecinta a fost respinsa actiunea introdusa, partile urmând a sesiza Asociatia Româna de Arbitraj Comercial, pentru desemnarea unui Tribunal Arbitral ce va solutiona litigiul.
Împotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta, sustinând ca în mod gresit instanta a admis exceptia necompetentei sale materiale întrucât Societatea Româna de Arbitraj Comercial nu mai functioneaza, încât nu mai pot fi aplicabile prevederile art.6 din contractul de comision, A aratat ca, în aceste conditii, devin aplicabile prevederile art.342 Cod procedura civila
Apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Sustinerea apelantei reclamante ca Societatea Româna de Arbitraj Comercial nu mai functioneaza si prin urmare litigiul numai poate fi solutionat de un Tribunal Arbitral este nefondata. Apelanta reclamanta s-a obligat ca va proba aceasta sustinere însa nu s-a prezentat la termenul pentru care a fost citata si nici nu a depus dovezile la care a facut referire.
Curtea din oficiu, verificând sit-ul www.detalii- firme. ro în legatura cu Asociatia Româna de Arbitraj Comercial, a constat ca aceasta functioneaza si are în obiectul de activitate, arbitraje în domeniul contractelor comerciale.
Astfel, instanta de fond corect a retinut incidenta dispozitiilor articolului 3433 Cod procedura civila potrivit carora, încheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenta instantelor judecatoresti, însa în mod gresit a respins actiunea.
Constatând existenta conventiei arbitrale si ca nu sunt întrunite conditiile prevazute de art.3434 Cod procedura civila, pentru retinerea procesului spre solutionare, instanta trebuia însa sa-si decline competenta în favoarea Asociatiei Române de Arbitraj Comercial desemnata de parti în organizarea arbitrajului si nu sa respinga actiunea.
Instanta arbitrala are atributii jurisdictionale, prevazute în Cartea IV- Despre Arbitraj – a Codului de procedura civila, astfel ca instanta judecatoreasca poate sa-si decline competenta în favoarea acesteia, si în sensul celor mentionate sunt dispozitiilor art. 3434 Cod procedura civila ce prevede ca între instanta arbitrala si instanta judecatoreasca se poate naste conflict de competenta, ce este solutionat potrivit acestui articol.
Actiunea se respinge, instanta neputând sa-si decline competenta, doar în situatia prevazuta de art.157 din Legea 105/1992, potrivit caruia “în cazul în care constata ca nu este competenta nici ea si nici o alta instanta româna, respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor române”, articol neaplicabil spetei de fata, ce nu contine un element de extraneitate.
Având în vedere modul cum a fost solutionat litigiul, ca desi admisa exceptia necompetentei, instanta nu si-a declinat competenta ci a respins actiunea reclamantei, Curtea s-a constituit ca instanta de apel si nu de recurs (ca în cazul declinarii de competenta).
Apelanta reclamanta a criticat sentinta ca nelegala, deci, în totalitatea ei, desi a dezvoltat numai motivul privind exceptia de necompetenta încât Curtea, constatând ca în mod gresit instanta a solutionat pricina, în baza dispozitiilor art.296 Cod procedura civila, va admite apelul, va schimba sentinta si va declina competenta în favoarea Asociatiei Române de Arbitraj Comercial.
1
