Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că la data de 27.04.2008, reclamantul a încheiat cu Primăria X contractul de închiriere 1./27.04.2008 dosar A, a 30 ha păşune, parcela 100 de pe raza localităţii X, cu o valabilitate până în 2012.
Prin mandatul poştal reclamantul a achitat Primăriei X suma de … lei în contul chiriei.
La data de 12.04.2010, Primăria X a încheiat cu pârâtul B. S. contractul de închiriere 2/12.04.2010, dosar A privind suprafaţa de 30 ha păşune situată pe raza localităţii X, parcela 100, aceeaşi parcelă care face obiectul contractului de închiriere invocat de reclamant.
În cauză sunt aplicabile disp. art. 581 (1) C. pr. civ. potrivit căruia „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Pe lângă condiţiile generale ce trebuie îndeplinite de orice cerere de chemare în judecată, admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale presupune îndeplinirea anumitor condiţii speciale cumulative, respectiv urgenţa ce justifică folosirea acestei proceduri, caracterul vremelnic al măsurii luate de instanţă şi neprejudecarea fondului.
În cauză, instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului ce ar justifica evacuarea pârâtului pe această cale.
Astfel, evacuarea ar avea caracter ireversibil. Faptul că reclamantul a introdus o acţiune şi pe dreptul comun, având ca obiect anularea titlului pârâtului, nu conferă evacuării solicitate pe calea ordonanţei preşedinţiale caracter vremelnic. Instanţa de fond a avut în vedere şi aspectul învederat de reclamant în justificarea urgenţei prezentei acţiuni, respectiv terminarea perioadei de păşunat în două luni. Cum şi pârâtul justifică acelaşi interes pentru păşunat, evacuarea acestuia de pe teren pe calea ordonanţei preşedinţiale ar avea caracter ireversibil în ce priveşte exploatarea terenului pe anul în curs.
Un alt aspect important îl reprezintă titlul pârâtului, respectiv contractul de închiriere 2/12.04.2010, dosar A privind suprafaţa de 30 ha păşune situată pe raza localităţii X, parcela 100.
În aceste condiţii, pârâtul nu foloseşte terenul abuziv astfel încât, în prezenţa unui titlu, evacuarea acestuia se poate obţine doar pe dreptul comun.
Deşi reclamantul susţine în acţiunea de fond nevalabilitatea acestui titlu, pe calea acţiunii de faţă nu se poate analiza acest aspect, întrucât ar avea loc o prejudecare a fondului, fapt nepermis pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale. Pentru aceste considerente a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M. C. solicitând modificarea în tot în sensul admiterii cererii sale.
În motivarea recursului se arată că cererea sa îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de art.581 C.pr.civ., inclusiv vremelnicia, întrucât s-a formulat şi o acţiune pe dreptul comun, ce face obiectul dosarului nr. I./2010.
Urgenţa este dată de faptul că fiind vorba de un loc de păşunat pierderea anotimpului cald i-ar produce mari prejudicii.
În drept se invocă art.582 C.pr.civ. şi 274 C.pr.civ.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs şi din oficiu sub toate aspectele de legalitate şi temeinice tribunalul reţine că recursul este neîntemeiat şi va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Prima instanţă a reţinut în mod corect că în cauză atât reclamantul cât şi pârâtul deţin titlu asupra terenului în litigiu, respectiv câte un contract de închiriere încheiat cu acelaşi locator Primăria Ocna Sibiului, iar pe calea urgentă şi specială a ordonanţei preşedinţială nu se poate analiza valabilitatea titlurilor lor. De asemenea motivul invocat pentru a justifica urgenţa cererii respectiv trecerea sezonului de păşunat, este valabil pentru ambele părţi.
În plus reclamantul nu a solicitat evacuarea vremelnică până la soluţionarea dosarului pe calea dreptului comun, ci ca o măsură definitivă ceea ce de asemenea este inadmisibil în ordonanţa preşedinţială. Numai în motivele de recurs, ca cerere nouă s-a făcut referire la această aspect.
Pentru aceste motive în baza art.312 C. pr. civ. s-a respins recursul şi s-a menţinut hotărârea atacată.
