Prin sentinţa civilă nr. 470/2003 a Judecătoriei Bistriţa, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâţilor şi, pe cale de consecinţă, s-a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 8 iunie 1999 între reclamantă, în calitate de cumpărătoare, şi pârâta R.L., în calitate de vânzătoare, cu privire la imobilele identificate prin raportul de expertiză, respectiv, casă de locuit şi terenul aferent, în suprafaţă de 1000 mp, suprafaţa construită de 297 mp şi curte, în suprafaţă de 703 mp, pentru preţul de 15.000.000 lei, cu obligarea pârâtei de a preda reclamantului act apt de întabulare, iar în caz de refuz sentinţa să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. S-a dispus ieşirea din indiviziune şi întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în conformitate cu raportul de expertiză, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 3.355.000 lei cheltuieli de judecată.
Deşi instanţa a fost învestită şi cu soluţionarea unei acţiuni reconvenţionale formulată de pârâta R.L., prin care a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, nu s-a pronunţat asupra acesteia. în susţinerea acţiunii reconvenţionale, pârâta R.L. a apreciat că nu se poate valida un de vânzare-cumpărare atâta timp cât situaţia juridică a terenului vândut nu este încă certă.
Tribunalul, constatând că prima instanţă a omis a se pronunţa asupra acţiunii reconvenţionale, în baza art. 297 alin. I Cod procedură civilă, a admis apelul, a anulat în parte sentinţa atacată în privinţa cererii reconvenţionale formulată de pârâta reclamantă-reconvenţională R.L. şi, evocând fondul, a respins ca neîntemeiată acţiunea reconvenţională, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. S-a reţinut că reclamanta, la data încheierii convenţiei a achitat suma de 15.000.000 lei pentru imobilele construcţii şi teren aferent de 1000 mp, aşa cum a recunoscut pârâta, şi 30.000.000 lei pentru terenul în suprafaţă de 1,90 ha, urmând ca diferenţa de 15.000.000 lei până la preţul global convenit de 60.000.000 lei să se achite la încheierea actului în formă autentică.
Cum din partea reclamantei nu se poate invoca nici o culpă în neexe-cutarea convenţiei, împrejurarea invocată de pârâta reclamantă-reconven-ţională, în sensul că situaţia juridică a terenului nu este încă certă, nu poate constitui un motiv de rezoluţiune a actului intervenit între părţi. Dimpotrivă, dacă previziunile pârâtei, în sensul că nu va obţine terenul vândut, se vor adeveri, reclamanta este cea care va putea solicita rezoluţiunea parţială a convenţiei, datorită imposibilităţii executării obligaţiei de a transmite bunul, asumată de pârâta-vânzătoare.
Tribunalul Bistriţa Năsăud, decizia civilă nr. 623 din 2003
LEGI DE INTERES
privind sistemul unitar de pensii public
a educaţiei naţionale
privind reforma în domeniul sănătăţii
a contabilităţii
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989
privind societăţile comerciale
privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă
JURISPRUDENŢĂ
Ultimele :
Ultimele :
Ultimele :
Ultimele :
Ultimele :
Ultimele :
MODELE DE ACTE
DICŢIONAR JURIDIC
Ultimele definiţii din :
© 2016 LegeAZ.net – Legislaţie românească actualizată la zi, gratis !
| | |
| |
