Norma de hrană acordată angajaţilor din cadrul Ministerului de Interne şi a Reformei Administrative Salarizare


În motivarea acţiunii se arată, în esenţă, că în conformitate cu prevederile art.1 din O.G.nr.26/1994, H.G.nr.S/1115/2005, H.G. nr.S/762/2004 şi H.G. nr.501/1994 personalul civil din cadrul M. I. R. A. beneficiază de norma de hrană.

Neacordarea acesteia vizează o situaţie discriminatorie în comparaţie cu celelalte categorii de salariaţi în cadrul MIRA încălcându-se principiul egalităţii de tratament.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii întrucât în calitate de ordonator terţiar de credite nu a dispus prin bugetul aprobat de sumele necesare efectuării plăţii acestor drepturi, Legea nr.500/2002 privind finanţele publice interzicând utilizarea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate.

În drept : Legea nr.500/2002; Legea nr.388/2007.

De asemenea pârâta a formulat o cerere de chemare în garanţie a A.N.R.S. şi a MIRA solicitând ca, în situaţia admiterii acţiunii, aceştia în calitate de ordonatori secundari şi respectiv principal de credite, să fie obligaţi să prevadă în buget sumele necesare plăţii normei de hrană.

În drept: art.60-63 C.pr.civ.

Chemata în garanţie A.N.R.S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanţie motivat de aceea că dreptul a cărei plată se solicită a fost instituit ulterior adoptării Legii bugetului de stat pe anul 2008 şi cu toate că a întreprins demersuri pe lângă minister pentru acordarea acestuia până în prezent nu au fost alocate sumele de bani necesare efectuării plăţii.

În drept: art.115-118 C.pr.civ.

A depus întâmpinare şi chematul în garanţie MIRA solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât atât pârâta cât şi A.N.R.S. sunt structuri cu personalitate juridică având calitatea de ordonatori de credite în virtutea căreia pot dispune cu privire la aplicarea prevederilor legale referitoare la dreptul de hrană pentru personalul cu care derulează raporturi de muncă.

Din actele dosarului instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii sunt angajaţii A. N. R. S.- U. T. Sibiu, structură a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative preluată în temeiul OUG nr.25/2007.

Potrivit art.18 alin. 3 din OUG nr.30/2007 personalul preluat în temeiul acestui act normativ beneficiază de indemnizaţiile şi sporurile specifice instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională începând cu data de 1.01.2008 .

Prin O.G. nr.26/1994, H.G. nr.S/1115/2005 şi H.G. nr.S/762/2004 a fost reglementat dreptul la hrană gratuită al personalului din cadrul MIRA drept pe care nici pârâta nici chemaţii în garanţie nu îl contestă dar susţin că fiind instituit ulterior aprobării bugetului de stat pentru anul 2008 nu au dispus de sumele necesare efectuării plăţilor.

Această apărare este nefondată şi urmează a fi înlăturată deoarece lipsa de diligenţă a factorilor responsabili cu întocmirea şi executarea bugetului MIRA nu poate justifica încălcarea unui drept cuvenit reclamanţilor în temeiul actelor normative enumerate mai sus şi a cărui acordare a fost stipulată prin chiar ordonanţa privind organizarea şi funcţionarea MIRA – O.G. nr.30/2007, art.18 alin.3.

Pentru considerente de fapt şi de drept ce preced acţiunea a fost admisă în parte iar pârâta a fost obligată la plata drepturilor băneşti reprezentând norma de hrană începând cu data de 1.01.2008 şi până la data pronunţării hotărârii, actualizate cu rata inflaţiei pentru perioada cuprinsă între data scadenţei şi data plăţii efective.

S-a respins cererea privind obligarea pârâtei şi la plata pe viitor a acestor drepturi întrucât respectarea şi aplicarea legislaţiei în vigoare este obligatorie şi nu opţională pentru toate instituţiile ca şi pentru cetăţenii unui stat de drept.

Cum pârâta este doar ordonator terţiar de credite fiindu-i repartizate creditele bugetare de către chemata în garanţie A.N.R.S. în calitate de ordonator secundar de credite iar aceasta la rândul său este finanţată prin bugetul MIRA, conform art.9 alin.2 din OUG nr.25/2007, în calitate de ordonator principal de credite, în temeiul art.60 alin.1 C.pr.civ. a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâtă în contradictoriu cu aceste două instituţii care au fost obligate să aloce în drept sumele necesare plăţii normei de hrană a reclamanţilor şi să vizeze aceste sume pârâtei.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.