Fundamentul obligatiei de întretinere rezida din sentimentele de afectiune ce caracterizeaza relatiile de familie, dar si din regulile de convietuire sociala ce impun ca persoanele între care exista relatii de familie, sa nu ramâna indiferente fata de starea de nevoie în care s-ar afla alti membri ai familiei. Cu atât mai mult se impune, prin însasi esenta ratiunii de a fi parinte, asigurarea de catre parinti a tuturor mijloacelor necesare cresterii si educarii copilului în cele mai bune conditii.
Codul familiei nu determina întelesul notiunii de “mijloace ale debitorului” dar, fata de fundamentul instituirii obligatiei legale de întretinere dintre parinti si copiii lor minori, aceasta notiune urmeaza a fi interpretata în întelesul cel mai larg.
Plafonarea prevazuta de art. 94 al. 3 codul familiei se refera într-adevar la câstigul din al parintelui, însa întretinerea nu se acorda numai din câstigul din munca în sensul comun, ci si din alte mijloace ale debitorului obligatiei de întretinere tocmai în virtutea regulii ca întretinerea se datoreaza potrivit cu nevoile celui care o cere, dar si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati.
De aceea, în categoria de mijloace ale debitorului intra toate posibilitatile materiale de care dispune acesta, adica atât mijloacele sale cu caracter periodic – salariul, dar si orice alte sume platite de angajator în temeiul raporturilor de munca si care au caracter de continuitate, fiind destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale angajatului.
Prin sentinta civila nr. 4889 din 16 noiembrie 2009 pronuntata de Judecatoria Drobeta Turnu Severin, s-a admis actiunea formulata de reclamanta SGM, s-a constatat ca pârâtul ZIL este tatal minorei SRL, s-a încuviintat ca aceasta sa porte numele tatalui “Z”, fiind obligat pârâtul sa plateasca în favoarea minorei o de întretinere lunara în cuantum de 480 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca pârâtul este tatal biologic al minorei, stabilindu-se astfel filiatia fata de tata Pentru stabilirea pensiei de întretinere pe care pârâtul o datoreaza minorei, s-au avut în vedere veniturile pe care le realizeaza acesta, comunicate de angajator prin adeverinta nr. 19198/11.11.2009.
Împotriva acestei sentinte a formulat apel pârâtul ZIL, criticând-o cu privire la cuantumul pensiei de întretinere la care a fost obligat prin luarea în considerare inclusiv a normei de hrana în cuantum de 720 lei, norma care are o destinatie speciala si strict personala, respectiv refacerea fortei de munca a celor carora le este destinata .
Prin decizia civila nr.18/A din 25 ianuarie 2010, pronuntata de Tribunalul Mehedinti s-a respins ca nefondat apelul.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a avut în vedere urmatoarele considerente:
La stabilirea pensiei de întretinere la care apelantul-pârât a fost obligat, instanta a avut în vedere veniturile cu caracter permanent pe care acesta le obtine si dispozitiile art. 94 alin. 3 codul familiei.
În ceea ce priveste sumele ce se au în vedere la stabilirea pensiei de întretinere legea prevede ca raportarea se face la câstigul din munca, dar si la celelalte mijloace ale debitorului, respectiv atât mijloacele sale cu caracter periodic-salariul cât si orice alte sume platite de angajator si care au caracter de continuitate.
În aceasta categorie intra si suma reprezentând norma de hrana care, desi reprezinta echivalentul hranei ce nu se acorda în natura, nu poate fi exceptata. Oricarui alt debitor al obligatiei de întretinere ce nu face parte din categoria persoanelor la care se refera art. 4 alin. 4 din O.G. nr. 26/1994, i se stabileste cuantumul pensiei de întretinere ce urmeaza a o plati, în raport cu toate veniturile cu caracter permanent, inclusiv sumele pe care le aloca alimentelor. Asadar norma de hrana intra în categoria salarii si alte venituri periodice realizate din munca, conform dispozitiilor art. 409 alin. 1 cod procedura civila.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul pârât, în termen si motivat.
Critica este în esenta urmatoarea: in mod gresit instantele de fond au stabilit pensia de întretinere având în vedere si norma de hrana în cuantum de 720 lei, întrucât dreptul de care beneficiaza functionarii publici cu statut special, nu poate fi retinuta în calculul pensiei de întretinere. Norma de hrana este destinata în exclusivitate refacerii fortei de munca, fiind diferentiata pe plafoane calorice si categorii de personal, compensându-se cu bani, numai atunci când nu poate fi acordata în natura.
Mai arata ca, potrivit disp. art. 409 alin. 7 Cod procedura civila , indemnizatiile cu destinatie speciala, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmarite pentru nici un fel de datorii. De asemenea, drepturile de hrana, potrivit Legii 571/2003 asa cum a fost modificata prin OUG 138/2004 art. 55 alin. 4 lit. b – nu sunt incluse în categoria veniturilor salariale.
Solicita admiterea recursului, modificarea hotarârii si pe fond, stabilirea unei pensii de întretinere de pâna la 1/4 din media veniturilor nete din care sa se scada echivalentul banesc al normei de hrana.
Recursul s-a respins ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arata în continuare:
Obligatia legala de întretinere a parintelui fata de copilul sau minor reprezinta acea obligatie impusa de lege în baza careia, parintele caruia nu i s-a încredintat copilul acorda acestuia mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale, respectiv mijloacele pentru educare, învatatura si pregatirea lor profesionala.
Fundamentul obligatiei de întretinere rezida din sentimentele de afectiune ce caracterizeaza relatiile de familie dar si din regulile de convietuire sociala ce impun ca persoanele între care exista relatii de familie, sa nu ramâna indiferente fata de starea de nevoie în care s-ar afla alti membri ai familiei. Cu atât mai mult se impune, prin însasi esenta ratiunii de a fi parinte, asigurarea de catre parinti, a tuturor mijloacelor necesare cresterii si educarii copilului în cele mai bune conditii.
Aceasta obligatie nu sufera nici o modificare în cazul parintilor separati, astfel ca despartirea acestora nu trebuie sa îi afecteze pe copii, parintii având si în acest caz obligatia legala, dar si morala, de a-i sprijini, de a-i ajuta pe copii sa suporte mai usor separarea de un parinte. De asemenea, aceasta obligatie nu sufera nicio modificare nici în cazul copiilor dinafara casatoriei, conform art. 65 Codul familiei .
Potrivit art. 86 Codul familiei, obiectul obligatiei de întretinere îl formeaza mijloacele necesare traiului, adica alimente, locuinta, îmbracaminte, medicamente, nevoi spirituale dar si potrivit art. 107 al. 1 si 2, mijloacele necesare pentru cresterea, educarea, învatatura si pregatirea profesionala a copiilor.
La stabilirea întinderii pensiei de întretinere, se tine seama pe de o parte de nevoile minorului – care se prezinta într-o forma complexa asa cum s-a aratat în precedent, adica cele necesare traiului zilnic, dar si cele necesare educarii, învatarii si pregatirii sale profesionale conform art. 101 si 107 codul familiei – iar pe de alta parte de mijloacele debitorului obligatiei de întretinere.
Codul familiei nu determina întelesul notiunii de “mijloace ale debitorului” dar, fata de fundamentul instituirii obligatiei legale de întretinere dintre parinti si copiii lor minori, aceasta notiune trebuie interpretata în întelesul cel mai larg.
Plafonarea prevazuta de art. 94 al. 3 codul familiei se refera într-adevar la câstigul din munca al parintelui, însa, întretinerea nu se acorda numai din câstigul din munca în sensul comun, ci si din alte mijloace ale debitorului obligatiei de întretinere tocmai în virtutea regulii ca întretinerea se datoreaza potrivit cu nevoile celui care o cere, dar si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati.
De aceea, în categoria de mijloace ale debitorului intra toate posibilitatile materiale de care dispune acesta, adica atât mijloacele sale cu caracter periodic – salariul dar si orice alte sume platite de angajator în temeiul raporturilor de munca si care au caracter de continuitate, fiind destinate asigurarii directe sau indirecte, a mijloacelor de existenta ale angajatului.
Recurentul beneficiaza de echivalentul, de valoarea financiara a normei de hrana – ca un supliment necesar asigurarii unui anumit numar de calorii, adica pentru mentinerea sanatatii sale la standardul cerut pentru desfasurarea activitatilor specifice profesiei sale, fiind deci, alaturi de salariul propriu-zis, o suma permanenta destinata asigurarii mijloacelor de existenta.
Instituindu-se posibilitatea urmaririi pentru obligatii de întretinere, în art. 409 alin. 4 cod procedura civila a ajutoarelor pentru refacerea sau întarirea sanatatii (ajutoare pentru incapacitate de munca), rezulta cu atât mai mult, ca norma de hrana/ contravaloarea acesteia, poate fi luata în calcul la determinarea mijloacelor debitorului ca baza matematica pentru stabilirea pensiei de întretinere.
Astfel, norma de hrana intra în calcul la stabilirea pensiei de întretinere în virtutea dispozitiilor art. 409 alin. 1 si alin. 4 teza I cod procedura civila – fiind incluse în categoria de salarii si alte venituri periodice realizate din munca , destinate asigurarii mijloacelor de întretinere a debitorului obligatiei de întretinere.
Este nerelevanta împrejurarea ca din perspectiva Codului fiscal – modificat prin OUG 138/2004 art. 55 alin. 4 lit. b, ajutoarele de hrana nu sunt incluse în veniturile salariale, deoarece aceasta optiune a legiuitorului are ca finalitate neimpozitarea acestui drept, astfel dispozitiile legale invocate în integralitatea lor mentioneaza expres ca : “nu sunt impozabile, în întelesul impozitului pe venit”. Asadar, acest fapt nu contrazice caracterul de mijloc de existenta real si efectiv al acestui drept de care beneficiaza debitorul obligatiei de întretinere.
Pentru aceste considerente, constatându-se ca solutia instantei de apel s-a pronuntat în sensul retinerii normei de hrana la calculul pensiei de întretinere, fiind corect aplicate si interpretate disp. art. 86 alin. 3 si 94 alin. 3 Cod familie , Curtea în baza art. 312 al. 1 teza a II-a cod procedura civila a respins ca nefondat recursul declarat, nefiind incident cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila .
??
??
??
??
1
