Cod Civil, art.1539 alin.2
Câta vreme notificarea a fost formulata si semnata de persoana îndreptatita anterior decesului, se pune problema daca mandatarul sau avea calitatea sa depuna cererea la executorul judecatoresc în numele mandantului sau trebuia sa formuleze o noua notificare în calitate de mandatar.
În speta sunt aplicabile prevederile art.1539 alin.2 Cod Civil, astfel încât atât timp cât potrivit Legii nr.10/2001 era prevazut un termen pâna la care trebuia depusa notificarea, mandatarul fiind obligat sa-si îndeplineasca mandatul început înainte de decesul mandantului, mandat care includea si simpla depunere a unei notificari semnata de mandant anterior decesului.
Atât timp cât nu exista dubiu cu privire la vointa mandantului de a formula notificare în temeiul Legii nr.10/2001, nu exista ratiunea pentru care sa fie respinsa notificarea, semnata de catre mandant anterior decesului, ca formulata de o persoana fara capacitate de folosinta. (Decizia civila nr. 250A din data de 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila sub la data de 14.05.2010, contestatorii C.S. si M.C.V. au formulat în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Bucuresti, contestatie împotriva Dispozitiei nr. 11095/5.01.2009, prin care li s-a respins cererea de restituire a imobilului – teren – situat în Bucuresti, str. D., parcela …., sectorul …., solicitând anularea dispozitiei si obligarea intimatului la “o dreapta si reala despagubire, în raport cu legislatia în vigoare”, fara cheltuieli de judecata.
În motivarea contestatiei, s-a aratat ca autorii contestatorilor, M.S. si M.C., au dobândit în anul 1948, prin act de vânzare cumparare, imobilul situat în Bucuresti, Calea F. (fost Capitan-aviator R.P. parcela nr. …, din fostul Hipodrom Floreasca), compus din teren în suprafata de 589,82 mp, act ce a fost autentificat sub nr. 5204 în data de 11 mai 1948 si transcris de Grefa Tribunalului Ilfov sub nr. 1884 din data de 11 mai 1948. În anul 1954, în baza Decretului nr. 54/1951 si a Decretului nr. 117/1955, toate terenurile care au apartinut Societatii Nationale de îmbunatatire a Rasei Cailor (SNIC), inclusiv imobilul apartinând autorilor lor, au fost trecute în proprietatea statului si în folosinta Sfatului Popular.
În baza Procesul Verbal nr. 36/5 august 1955, prin care s-au evaluat sumele ce trebuiau platite sub forma de despagubire celor expropriati, la pozitia 286 figureaza si autorii lor, cu parcela nr. 149, în suprafata de 589,82 mp. Este de la sine înteles ca acordarea despagubirilor în acea perioada se facea numai scriptic, persoanele în cauza fiind pur si simplu deposedate de bunuri, în mod abuziv.
Dupa anul 1989 au depus toate diligentele prevazute de lege pentru redobândirea imobilului care li se cuvine, lucru care nu s-a întâmplat nici pâna în ziua de azi. Astfel, s-au efectuat demersuri pentru a li se reconstitui dreptul de proprietate, insa Primaria Sectorului 2 Bucuresti, prin Notificarea nr.361/7822 din 18.11.1993, raspuns la cererea înregistrata sub nr. 7822/1991, le-a comunicat ca “terenurile intrate în proprietatea statului în baza Decretului nr. 54/1951 nu fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in conformitate cu dispozitiile Legii nr.18/1991”.
Dupa aparitia Legii nr.10/2001, au urmat toate procedurile legale impuse de lege pentru a li se reconstitui dreptul de proprietate asupra imobilului-teren. Prin Notificarea comunicata de Biroul Executorului Judecatoresc T.G. sub nr. 1089/18.07.2001, au solicitat restituirea în natura sau prin echivalent la valoarea de circulatie la momentul anului 2001 a imobilului-teren, în suprafata de 589,92 mp, situat în Bucuresti, actuala str. D., parcela …..
Contestatorii au mai învederat ca autorii lor, M.S. si M.C., sunt decedati; M.S. a decedat la data de 27.02.2000, iar M.C. a decedat la data de 8.07.2001; în urma dezbaterii succesiunilor s-au eliberat Certificatele de Mostenitor nr. 57/03.05.2001 si nr. 98/22.10.2002.
Prin Dispozitia nr.11095/5.01.2009 a Primarului Municipiului Bucuresti s-a respins notificarea deoarece la momentul formularii acesteia autoarea contestatorilor era decedata.
Contestatorii au aratat ca notificarea s-a comunicat prin intermediul BEJ T.G. la data de 18.07.2001, sub nr. 1089, si a fost înregistrata ca dosar nr. 7323/2001 al PMB. într-adevar, autoarea lor era predecedata cu 10 zile înainte, dar notificarea a fost comunicata de catre BEJ T.G. Primariei Municipiului Bucuresti, iar nu de catre M.C. la data de 18.07.2001. Pe de alta parte, prin Procura autentificata sub nr. 1207 la data de 19 iunie 2001 la BNP P.L. din Rm. Vâlcea, autoarea lor M.C. împuternicea pe dl Z.E. sa depune toate diligentele pentru a o reprezenta in fata oricaror institutii ale statului in vederea retrocedarii terenurilor care au existat atât in Bucuresti cat si in alta localitate, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 10/2001. Ca atare, la emiterea Dispozitiei nr. 1095/5.01.2009, Primaria Municipiului Bucuresti ar fi trebuit sa aiba in vedere dispozitiile art. 1539 alin.2 Cod Civil, conform carora: “Mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cit este însarcinat si este raspunzator de daune-interese ce ar putea deriva din cauza neîndeplinirii lui. Este asemenea îndatorat a termina afacerea începuta la moartea mandantului, daci din întârziere ar putea urma pericol”.
Astfel, în cazul decesului mandantului, mandatarul este obligat a termina operatiunea pentru care a fost împuternicit, daca întârzierea ar putea sa provoace pagube mostenitorilor. De asemenea, dupa moartea mandantului, mandatarul trebuie sa dea socoteala in fata mostenitorilor defunctului. Or, mandanta M.C. l-a împuternicit pe dl Z.E. la data de 19.06.2001 si a decedat la data de 8.07.2001 – în virtutea mandatului primit, mandatarul a efectuat procedura comunicarii prin judecatoresc la data de 18.07.2001. In conditiile in care acceptarea mostenirii se face in termen de 6 luni de la deces, mandatarul era obligat ca in termen de 6 luni sa efectueze acte de conservare a tuturor drepturilor ce i-ar fi revenit lui de cujus in virtutea dreptului de proprietate protejat de Legea nr. 10/2001.
Contestatorii au mai învederat ca, în momentul elaborarii Legii nr.10/2001, a Hotarârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, cat si a Normelor Metodologice de aplicare unitara a Legii Nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, legiuitorul a intentionat a retroceda in natura fostilor proprietari, sau mostenitorilor acestora, dupa caz, imobilele de care au fost deposedati in mod abuziv, aceasta fiind regula, pe cale de exceptie, acolo unde nu este posibila despagubirea in natura, se prevad despagubiri banesti.
Având în vedere intentia legiuitorului la elaborarea Legii Nr. 10/2001, cat si în lumina Conventiei pentru apararea drepturilor omului si Protocoalelor aditionale si jurisprudenta CEDO, contestatorii au precizat ca Primaria Municipiului Bucuresti nu putea solutiona notificarea decât printr-o Dispozitie de restituire in natura a unei parti a imobilului – teren in suprafata de 112 mp, pentru restul ramânând ca petentii sa fie despagubiti prin echivalent banesc, la valoarea reactualizata a imobilului situat în Bucuresti, str. D., parcela …., sectorul ….,
În drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr.10/2001.
Prin sentinta civila nr. 453 din 31.03.2010 Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila a respins ca nefondata contestatia.
În motivarea sentintei s-a retinut ca prin procura autentificata de BNP P.L. din Rm. Vâlcea sub nr. 1207/19.06.2001, M.C. l-a împuternicit pe Z.E. sa o reprezinte in fata oricaror institutii ale statului în vederea retrocedarii terenurilor care au existat atât în Bucuresti cât si în alta localitate, eventual pentru a obtine despagubirile corespunzatoare, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 10/2001. M.C. a decedat la data de 8.07.2001, conform certificatului de deces nr.411/9.07.2001 eliberat de Primaria Municipiului Râmnicu Vâlcea.
Prin Notificarea înregistrata la Biroul Executorului Judecatoresc T.G. sub nr. 1089/18.07.2001, M.C. a solicitat restituirea in natura sau prin echivalent la valoarea de circulatie la momentul anului 2001 a imobilului-teren, in suprafata de 589,92 mp, situat in Bucuresti, actuala str. D., parcela …. Prin Dispozitia nr. 11095/5.01.2009 a Primarului Municipiului Bucuresti s-a respins notificarea, cu motivarea ca la momentul formularii acesteia notificatoarea era decedata.
Împotriva acestei dispozitii au formulat contestatie, în termen legal, mostenitorii notificatoarei, C.S. si M.C.V. (conform certificatului de mostenitor nr. 98/22.10.2002 emis de BNP P.V.), învederând în esenta ca notificarea a fost formulata de mandatarul Z.E., iar la emiterea Dispozitiei nr. 1095/5.01.2009 Primaria Municipiului Bucuresti ar fi trebuit sa aiba in vedere dispozitiile art. 1539 alin. 2 Cod Civil.
Din analiza mentiunilor notificarii, Tribunalul a constatat ca aceasta a fost formulata si semnata de defuncta M.C., iar nu de mandatarul acesteia, Z.E. – notificarea nu cuprinde mentiunea ca este formulata de M.C. prin mandatar Z.E. (ca notificator apare, în nume propriu, M.C.), iar în dreptul semnaturii este trecut numele defunctei, fara mentiunea “prin procurator”, semnatura olografa redând numele M. Aceleasi aspecte se constata si în ceea ce priveste exemplarul notificarii înregistrat la Primaria Municipiului Bucuresti.
Ca atare, se constata, din mentiunile notificarii, ca aceasta a fost formulata si semnata de M.C. însasi, iar nu de mandatarul Z.E., în baza procurii autentificate de BNP P.L. din Rm. Vâlcea sub nr. 1207/19.06.2001 (ca atare în cauza nefiind aplicabile prevederile art. 1539 alin.2 C.civ., astfel cum au învederat contestatorii). Or, la data de 18.07.2001 (data înregistrarii notificarii la BEJ T.G.) M.C. era decedata, astfel încât în mod corect notificarea a fost respinsa ca fiind formulata de o persoana decedata.
Fata de aceste considerente în fapt si în drept (apreciate ca facând inutila analiza aspectelor de fond), în baza art.26 din Legea nr.10/2001 republicata, Tribunalul a respins contestatia ca nefondata.
Împotriva deciziei mentionate anterior au declarat apel contestatorii, solicitând anularea dispozitiei nr. 11095/05.01.2009 si obligarea Primariei Municipiului Bucuresti la retrocedarea în natura a suprafetei de 190 mp, iar pentru suprafata de 400 mp o dreapta si reala despagubire, la valoarea de circulatie actuala a terenului, respectiv 1200 euro/mp, conform expertizei efectuate si omologat la fond.
În motivarea apelului s-a aratat ca la analiza probatoriului administrat în cauza Tribunalul Bucuresti nu a luat în considerare faptul ca în dosarul cauzei s-a depus procura autentificata sub nr. 1207 din data de 19 iunie 2001, de catre BNP P.L. din Râmnicu Vâlcea, prin care autoarea lor M.C. îl împuternicea pe Z.E. sa o reprezinte in fata oricaror institutii ale statului si sa depuna toate diligentele în vederea retrocedarii terenurilor care au existat atât în Bucuresti cât si în alta localitate, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 10/2001. În acest mod, mandatarul putea sa faca orice cereri, orice formalitati, si nu în ultimul rând sa obtina despagubiri de orice fel în temeiul Legii nr. 10/2001. Se stipuleaza si faptul ca în vederea îndeplinirii mandatului, care este gratuit si pe timp nelimitat, semnatura mandatarului este opozabila mandantei. Procura a fost redactata si dactilografiata la BNP P.L. si semnata la domiciliul mandantei M.C. Instanta s-a limitat sa constate ca exista o procura autentificata la BNP P., însa nu a considerat necesar sa analizeze si modul în care se puteau pune în aplicare clauzele stipulate în contractul de mandat. Nu în ultimul rând, la momentul autentificarii procurii mandatarul a fost investit a depune toate diligentele în vederea reconstituirii dreptului de proprietate conferit de Legea nr. 10/2001.
Apelantii au mai aratat ca nu s-au avut în vedere dispozitiile si anume art. 1539. În cazul decesului mandantului, mandatarul este obligat a termina operatiunea pentru care a fost împuternicit, daca întârzierea ar putea sa provoace pagube mostenitorilor. De asemenea, dupa moartea mandantului, mandatarul trebuie sa dea socoteala în fata mostenitorilor defunctului. La aparitia Legii nr.10/2001, termenul de depunere a notificarilor a fost foarte scurt, ulterior fiind prelungit de câteva ori, pentru a da efect recomandarilor formulate de Uniunea Europeana. Notificarea a fost semnata de autoarea noastra, însa depusa de mandatar, care a fost investit sa depune toate diligentele în vederea conservarii drepturilor legale.
Apelan?ii au aratat în continuare ca instanta ar fi trebuit sa aiba rol activ, în vederea solutionarii cauzei cu care a fost investita. În vederea aflarii adevarului, instanta trebuie sa staruie, prin toate mijloacele legale în vederea lamuririi acelor fapte pe care partile ar fi omis sa le dovedeasca din diverse motive. În temeiul art. 129 Cod procedura civila, instanta este în drept sa puna în discutia partilor orice împrejurari de fapt si de drept necesare solutionarii cauzei. De asemenea o alta modalitate de manifestare a rolului activ al instantei este sa ordone administrarea de probe necesare, în vederea aflarii adevarului si pe cale de consecinta solutionarea justa a cauzei. Având în vedere ca instanta trebuie sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevarul si a preveni orice greseala în cunoasterea faptelor, împrejurarilor, cât si ca esenta contractului de mandat este tocmai reprezentarea mandantului în relatiile cu tertii, instanta ar fi trebuit sa verifice modul în care s-a depus notificarea nr. 1089/2001.
Analizând materialul probator administrat în cauza prin raportare la motivele de apel, Curtea a constatat fondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.
Prima instanta a retinut, din analiza mentiunilor notificarii, iar pârâta nu a contestat acest fapt, ca aceasta a fost formulata si semnata de M.C., în mod evident, anterior decesului sau. Nu s-a sustinut în cauza ca nu i-ar apartine acesteia semnatura de pe notificare.
În speta se pune problema daca mandatarul sau avea calitatea sa depuna cererea la executor în numele autoarei reclamantilor sau trebuia sa formuleze o noua notificare în calitate de mandatar.
Prin procura autentificata de BNP P.L. din Râmnicu Vâlcea sub nr. 1207/19.06.2001, M.C. l-a împuternicit pe Z.E. sa o reprezinte in fata oricaror institutii ale statului în vederea retrocedarii terenurilor care au existat atât în Bucuresti cât si în alta localitate, eventual pentru a obtine despagubirile corespunzatoare, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit art.1539 C.civ. :” Mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cât este însarcinat si este raspunzator de daune-interese ce ar putea deriva din cauza neîndeplinirii lui. Este asemenea îndatorat a termina afacerea începuta la moartea mandantului, daca din întârziere ar putea urma pericol.”
Consideram ca în speta sunt aplicabile prevederile art.1539 alin.2 C.civ., atât timp cât potrivit Legii nr.10/2001 era prevazut un termen pâna la care trebuia depusa notificarea, fiind obligat sa-si îndeplineasca mandatul început înainte de decesul mandantului, mandat care includea si simpla depunere a unei notificari semnata de mandant anterior decesului.
Atât timp cât nu exista dubiu cu privire la vointa mandantului de a formula notificare în temeiul Legii nr.10/2001, nu exista ratiunea pentru care sa fie respinsa notificarea, semnata de catre mandant anterior decesului, ca formulata de o persoana fara capacitate de folosinta.
Pentru aceste considerente Curtea a constatat ca dispozitia nr.11095/5.01.2009 a Primarului Municipiului Bucuresti prin care s-a respins notificarea, cu motivarea ca la momentul formularii acesteia notificatoarea era decedata, a fost data cu nerespectarea dispozitiilor legale, prima instanta trebuind sa analizeze, ca atare temeinicia notificarii raportat la fondul pretentiilor.
În consecinta, în temeiul art.297 alin.1 C.proc.civ., având în vedere ca prima instanta, ca urmare a considerarii ca în mod corect notificarea a fost respinsa ca fiind formulata de o persoana decedata, nu a apreciat inutila analiza aspectelor de fond, Curtea va admite apelul, va desfiinta sentinta si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
