Dosar nr. 6316/318/2010
R O M Â N I A
Cod operator 2445
JUDECATORIA TÂRGU JIU
JUDETUL GORJ
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr.6972
Sedinta publica de la 14 Septembrie 2011
Completul compus din:
PRESEDINTE GABRIELA STEGAROIU
Grefier LUDOVICA MARIA BURCEA
………………………………………………………………………………….
INSTANTA
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg.-Jiu sub nr. 6316/318/2010, reclamantul PGD în contradictoriu cu pârâtii DI, DV, Comisia Locala pentru aplicarea L.18/1991, Comisia Judeteana pentru aplicarea L.18/1991 si Oficiul De si Publicitate Imobiliara a solicitat ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a actelor premergatoare eliberarii titlului, respectiv hotarârea comisiei judetene Gorj, adeverinta de proprietate, procesul verbal de punere în posesie emise pe numele pârâtilor cu încalcarea prevederilor Legii 18/1991, precum si desfiintarea partiala a C.F. nr.35400 a localitatii cu numar cadastral 423, a hartilor cadastral, precum si a încheierii de carte funciara nr. 37157 emisa de OCPI Gorj, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca linia de granita dintre proprietatea sa si cea a pârâtilor a fost aceiasi de circa 200 de ani, iar la data de 26 martie 2010 cei doi pârâti au construit un gard nou în locul celui existent, ocazie cu care au ocupat din terenul sau, pe toata lungimea, o latime ce variaza între 1,5 m-2 m, motivat de faptul ca detin acte de proprietate, însa, în situatia în care actele acestora includ si suprafata ce i-a fost reconstituita prin titlul nr.1352154/2001 se impune constatarea nulitatii absolute a acestor acte emise cu încalcarea prevederilor art.III din L.169/1997.
Considera reclamantul ca i-a fost încalcat dreptul de proprietate prin înscrierea în cartea funciara a unor dimensiuni gresite, pe baza unei adeverinte de proprietate si nu a unui titlu de proprietate.
În drept, cererea a fost întemeiata pe disp. art. 8, 58, 59 din L.18/1991, art. III din L.169/1997, art.274-277 C.pr.civila.
Pentru dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (actele contestate, titlul nr.1352154/2001, procesul verbal de punere în posesie aferent, actul nr.1141 din 07.03.1929), fotografii si a solicitat efectuarea în cauza a unei expertize tehnice de specialitate.
Pârâtul OCPI Gorj a formulat întâmpinare (fila 17) prin care a invocat lipsa calitatii procesuale pasive raportat la prevederile art.5, 6, 36 din HG 890/2005, OG 13/2001.
De asemenea, pârâtii DE si DV au formulat întâmpinare (fila 111) prin care au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei întrucât terenul în litigiu este proprietatea exclusiva a pârâtului DI conform certificatului de mostenitor nr. 953/1994.
Totodata, pârâtii au invocat exceptia lipsei de interes a reclamantului în promovarea actiunii, cu motivarea ca autorul reclamantului a detinut în punctul respectiv suprafata de 2024 mp ce i-a fost atribuita prin sentinta civila nr. 4924/1984 a Judecatoriei Tg.- Jiu, ulterior fiind încheiat actul de autentificat sub nr.2299/1991, aspecte ce se regasesc în considerentele sentintei civile nr. 2312/1994, prin care a fost respinsa plângerea formulata de CA în contradictoriu cu PD, constatându-se ca HCJ nr. 570/1993 a fost legal emisa.
Considera pârâtii ca în temeiul acestei hotarâri s-a procedat la punerea în posesie a reclamantului pentru suprafata de 2024 mp, fiindu-i eliberat procesul verbal de punere în posesie si titlul nr.1352154/2001 pentru o latime de 18 m confirmata de inventarul averii ramase la decesul bunicului reclamantului (defunctul DIC) încheiat la 07.03.1929, act din care rezulta ca suprafata respectiva se învecineaza cu proprietatea lui DNI (bunicul pârâtului), iar terenul din actele contestate nu se suprapune cu terenul din actele invocate de catre reclamant.
În ceea ce priveste reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului pentru suprafata de 1000 mp teren siliste de casa, prin întâmpinarea depusa la dosar s-a aratat ca terenul provine de la autorul DE care l-a mostenit de la DI iar intabularea în cartea funciara s-a facut în baza actelor prealabile de proprietate, a procesului verbal de punere în posesie si a certificatului de mostenitor nr. 953/1994, acte necontestate pâna în prezent.
În aparare, pârâtii au anexat la întâmpinare urmatoarele înscrisuri: HCJ nr.570/1993, sentinta civila nr. 2312/1994, certificatul de mostenitor nr.953/1994, decizia nr.281/1997 a Curtii de Apel Craiova, procesul verbal de punere în posesie nr.608/2004, schita înregistrata sub nr.74/2009 la OCPI si inventarul precizat în întâmpinarea depusa la dosar.
Dupa depunerea raportului (fila 174) întocmit de inginer ID, reclamantul si Comisia Locala au formulat obiectiuni, iar partile au depus noi înscrisuri (inclusiv copia unor acte din dosarele nr.7507/318/2010, nr.87/318/2010, nr. 10979/318/2010) fotografii si au fost solicitate informatii suplimentare de la OCPI si Comisia Locala.
În temeiul art.129 alin.5 C.pr.civila, instanta a solicitat Comisiei Locale sa comunice actele avute în vedere la eliberarea adeverintei de proprietate nr. 609/2004, raspunsul fiind înaintat cu adresa nr.4780/2010, la care s-au anexat înscrisuri (filele 30-60).
Totodata, instanta a solicitat OCPI sa comunice documentatia privind C.F. nr.35400 a localitatii B cu numar cadastral 423 si încheierea de carte funciara nr. 37157 emisa de OCPI, raspunsul fiind înaintat cu adresa nr.3/7914/2010 (9 file 61-107.
În conformitate cu dispozitiile art.137 Cod procedura civila, instanta are obligatia de a se pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii înaintea oricarei alte cereri.
Exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive invocate de pârâtii OCPI si DV sunt apreciate de instanta ca întemeiate, raportat la prevederile art.5, 6, 36 din HG 890/2005, OG 13/2001 si obiectul cererii de fata, referitor la pârâtul OCPI Gorj, iar pârâta DV nu are vocatie succesorala utila la averea autorului caruia i-a apartinut terenul mentionat în actele contestate si deci nu are nici calitate procesuala pasiva.
Referitor la exceptia lipsei de interes a reclamantului, instanta constata ca potrivit dispozitiilor art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea actelor emise cu încalcarea prevederilor legii fondului funciar poate fi ceruta de orice persoana care justifica un interes legitim .
Conditia interesului judiciar este esentiala pentru promovarea actiunii în justitie, ea fiind dovedita în cauza dedusa judecatii de catre reclamant care stapânea o parte din terenul descris în actele contestate si care i-a fost reconstituit prin titlul de proprietate depus la dosar, iar actiunea civila în granituire nu poate fi solutionata pâna la lamurirea suprapunerii, conform raportului întocmit în dosarul nr. 87/318/2009, dosar în care a fost suspendata judecata pâna la solutionarea prezentei cauze, astfel ca justifica încalcarea unui drept subiectiv, legitim si actual, care sa sustina declansarea procesului.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin H.C.J. nr. 31/1991 la articolul 3, Comisia Judeteana Gorj valideaza propunerile de stabilire a dreptului de proprietate ale Comisiei Locale pentru aplicarea L.18/1991, iar în tabelul anexa este mentionat DIE cu suprafata validata de 2,45 ha teren dintre care 0,24 ha în intravilan.
În baza H.C.J. nr. 31/1991 care nu stabileste amplasamentul terenului, ci doar întinderea dreptului de proprietate, Comisia Locala a eliberat lui DEI adeverinta de proprietate cu nr. 609/09.11.2004 pentru suprafata de 1000 mp, în tarla 24, parcelele CC 976 si A 975, cu latimea de 23 m si lungimea de 43,5 m, cu vecini: Nord – PD, Sud – PF, Est – most. DE si Vest – D.C. 657 (prezentat în anexa 1 la raportul întocmit în cauza cu culoarea rosie).
Prin încheierea nr. 37157 a O.C.P.I. Gorj, terenul înscris în C.F. nr. 35400 cu nr. cadastral 423 a fost reactualizat atribuindu-se numarul cadastral 35400 (prezentat în anexa 1 la acelasi raport cu culoarea albastra, iar terenul cu numarul cadastral 423 (prezentat cu culoarea verde) are alta forma fata de cel cu numarul cadastral 35400, expertul ID precizând ca documentatia cu nr. cadastral 35400 respecta procesul verbal de punere în posesie, latimea la strada fiind de 23 m, lungimea de 43,5 m (în partea de sud, conform adeverintei de proprietate 609/2004), însa în documentatia cadastrala cu nr. 35400, lungimea este de 43,11 m.
Cu privire la dimensiunile terenului de 1000 m.p. în partea de nord si vest, expertul a aratat ca nu sunt consemnate în procesul verbal de punere în posesie, deci nu pot fi comparate cu cele din documentatia cadastrala, iar H.CJ. nr. 31/1991 nu indica dimensiunile si amplasamentul terenurilor validate.
Prin cererea 216/18.03.1991 DIE si DI au solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru 3,07 ha în care se regaseste suprafata de 0,07 ha curti pentru care pârâtii sustinut ca s-a eliberat adeverinta de proprietate, terenurile fiind solicitate pe baza cererilor de înscriere în C.A.P., dar la baza eliberarii adeverintei de proprietate cu nr. 609/2004 a fost invocat si certificatul de mostenitor nr.953/25.10.1994 în care nu sunt consemnate dimensiunile terenului de 1000 mp, certificat avut în vedere de comisia locala (conform adresei depusa la fila 247), în mod gresit deoarece un astfel de certificat se elibereaza în baza declaratiei mostenitorilor, iar actele doveditoare relevante în procedura reconstituirii în temeiul Legii nr. 18/1991 sunt cele de la momentul deposedarii, existente la data depunerii cererii de reconstituire si nu înscrisurile ulterioare adoptarii Legii nr. 18/1991.
La data de 05.04.2001 a fost emis reclamantului titlul de proprietate nr. 1352154 pentru suprafata de 2024 m.p. (18 m X 112 m), în tarla 24, parcelele curti 971 si arabil 972, cu vecini: Nord- CA, Sud most. DE, Est- CA si Vest- D.C. 657 (prezentat în schita din anexa 1 cu culoarea galbena), conform H.CJ. nr. 570 din 12.06.1993 prin care i s-a validat reconstituirea pentru 2024 mp, hotarâre mentinuta prin s.c.nr. 2312/10.03.1994 a Judecatoriei .
În acest sens, instanta reaminteste ca s-a considerat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza Glod împotriva României) ca aceste comisii administrative (implicate în procedura reconstituirii reglementata de Legea nr. 18/1991) nu respecta conditia de independenta în raport cu executivul si nu pot, prin urmare, sa constituie o “instanta ” în sensul art. 6 alin. 1 din Conventie, fiind necesar ca persoana interesata sa poata supune deciziile luate de autoritatea administrativa în cauza controlului ulterior al unui organ judiciar cu competenta deplina, în cauza un astfel de control fiind realizat prin s.c. nr. 2312/10.03.1994 a Judecatoriei, însa actele contestate emise în favoarea pârâtului de catre comisia locala nu au fost supuse controlului ulterior al unui organ judiciar cu competenta deplina pâna la momentul formularii prezentei cereri.
Sub acest aspect, instanta apreciaza ca s.c. nr.118/2011 prin care a fost obligata Comisia Locala pentru aplicarea L.18/1991 sa înainteze documentatia în vederea eliberarii titlului de proprietate pentru terenul de 1000 mp, conform adeverintei nr.609/2004 nu s-a realizat un control ulterior al unui organ judiciar cu competenta deplina în senul precizat anterior deoarece nu a fost contestata acea adeverinta în dosarul solutionat prin s.c. nr.118/2011 si niciuna dintre parti nu a invocat existenta pe rolul instantei a prezentei cauze prin care se contesta adeverinta nr.609/2004.
Oricum, în privinta efectelor hotarârilor judecatoresti pronuntate în litigiile anterioare, instanta retine ca actul jurisdictional (ca orice act juridic, în general) produce, pe lânga efectele obligatorii între parti, întemeiate pe principiul relativitatii, si efecte de opozabilitate fata de terti.
Ca element nou aparut în ordinea juridica si în cea sociala, hotarârea nu poate fi ignorata de catre terti sub motiv ca nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Fata de acestia însa, hotarârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic si cu valoarea unui mijloc de proba (prezumtie).
Astfel, potrivit art. 1200 pct. 4 C.civil, statuarile unor hotarâri irevocabile, cu valoare de prezumtii legale, se rasfrâng în mod indirect si asupra tertilor.
În acelasi timp, pentru ca tertul (reclamantul în speta) nu a participat la dezbaterea judiciara finalizata prin hotarâre judecatoreasca ce i se opune, el are posibilitatea ca în cadrul procesului ulterior, prin administrarea de probe sa rastoarne prezumtia invocata de parte si care fata de el are doar valoare relativa, caracterul absolut al prezumtiei legale functionând, în conditiile art.1202 alin 2 C.civil, doar în relatiile dintre parti, reclamantul nefiind parte în dosarul solutionat prin s.c. nr.118/2011.
Aceasta înseamna, raportat la datele spetei, ca reclamantul sa demonstreze ca adeverinta nr. 609/2004 este nula raportat la cazurile reglementate de Legea nr. 169/1997, iar probele administrate confirma o astfel de sustinere pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
La cererea de reconstituire finalizata prin eliberarea titlului de proprietate nr. 1352154 /2001 a fost anexat actul de donatie autentificat sub nr. 2299/15.04.1991 din care reiese ca PG a donat lui PGD un teren siliste de casa în suprafata de 2024 m.p. situat în vatra satului Curtisoara învecinat la nord cu CA, sud DE, la est soseaua si la vest teren CAP, în acest act nefiind consemnate dimensiunile terenului.
Expertul ID a mentionat ca nu cunoaste actul prin care s-a stabilit latimea terenului de 23 m, cât s-a atribuit prin procesul verbal de punere în posesie, însa latimea la strada a celor doua terenuri învecinate detinute de parti este de 40,55 m, iar daca se însumeaza latimile la strada ale terenurilor conform actelor de reconstituire, acesta este de 41 m, astfel ca suprapunerea conform actelor de proprietate este o suprafata de 20 mp (0,45 m x 43,5 m), instanta retinând ca latimea la strada (latura estica) a terenului reclamantului nu a fost modificata si este delimitata de stâlpi vechi, spre deosebire de limita nordica si sudica a terenului reclamantului.
Expertiza întocmita în cauza a stabilit ca terenurile partilor nu au forma celor stabilite în procesele verbale de punere în posesie, pârâtul ocupând suprafata de 1013 mp (marcata în schita din anexa 2 cu culoarea rosie)) cu latimea la strada de 22,87 m (punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10), iar reclamantul suprafata marcata cu culoarea galbena în anexa 2 ( punctele 5-4-3-2-18-19-29-30-31-32-21) si între punctele 21-32-31-30-29 exista un gard de plasa de sârma, dar la nord de acesta se afla gropile provenite din mutarea unor stâlpi ( 24.25.26.27).
Având în vedere terenul cu nr. cadastral 35400 prezentat prin punctele 1-2-11-12-13-14-15 în schita din anexa 2 (culoarea albastra) si actualul amplasament al gardului (schimbat de pârât prin construirea noului gard spre proprietatea reclamantului) dintre cele doua proprietati, expertul concluzioneaza ca terenul reclamantului se suprapune cu suprafata de 45 m.p. (2-11-12-13-14-5) peste terenul cu numarul cadastral 35400, suprafata masurata.
Pentru suprafetele în litigiu nu pot fi respectate schitele cu dimensiunile din procesele verbale de punere în posesie deoarece între limita de la nord a terenului reclamantului si limita de la sud a terenului pârâtului DI nu sunt cei 41 m din actele de proprietate, iar expertul nu cunoaste care gard a fost luat în calcul de catre C.L.F.F. Bumbesti Jiu la punerea în posesie, cel existent sau cel de pe vechiul amplasament, fapt pentru care nu a stabilit limita de nord a terenului reclamantului, impunându-se precizarea de catre comisie a reperelor ce au stat la baza masuratorilor si punerilor în posesie pentru care cele doua acte de proprietate eliberate partilor, atâta timp cât latimea parcelelor nu se regaseste pe teren.
În raport de aceste concluzii, instanta a solicitat Comisiei Locale pentru aplicarea L.18/1991 sa precizeze reperele ce au stat la baza punerilor în posesie pentru care cele doua acte de proprietate eliberate partilor, iar în raspunsul comunicat cu adresa nr.862/2011 (fila 239) a fost indicat ca punct de reper în partea de nord a proprietatii reclamantului vechiul gard (care este demolat în prezent), însa nu au anexat nicio dovada în acest sens si nu au fost fixate borne pe latura de sud cu prilejul punerii în posesie a reclamantului în anul 2001, data la care între parti exista un vechi gard demolat de pârât dupa 2004 asa cum reiese din adresa nr.58/2010 a Inspectoratului de Stat în Constructii (fila 224) si raportul întocmit în dosarul nr.87/318/2009, precum si din documentatia cadastrala invocata chiar de catre pârât.
Astfel, în raportul întocmit de inginer TI în dosarul nr.87/318/2009 s-a retinut ca din documentatiei cadastrala realizata de catre PFA GI la data de 09.11.2004 (care este si data emiterii adeverintei nr. 609/2004 si a procesului verbal de punere în posesie nr. 608/2004) pentru imobilul de 1000 mp cu numarul cadastral 35 400 rezulta ca între limita de nord a constructiei notate în planul de amplasament si delimitare cu C2 si aliniamentul determinat de punctele 3-4 din acelasi plan este o distanta de 0,6 m, însa în teren, actualul gard edificat de pârât nu este amplasat la distanta de 0,6 m, ci mult spre nord, împrejurare ce confirma recunoasterea de catre pârât a vechiului hotar (existent la efectuarea masuratorilor de catre PFA GI si evident ca si anterior, în 2001, la data eliberarii titlului reclamantului).
Mai mult, lipsa delimitarii laturii de sud a terenului reclamantului (masurat anterior stabilirii amplasamentului proprietatii pârâtului) de catre comisie prin fixarea semnelor vizibile este dovedita si de sustinerea din cuprinsul adresei nr.862/2011 (fila 239) în sensul ca punerea în posesie a pârâtului s-a realizat de la limita celor 18 m ai reclamantului, limita masurata din partea de nord spre sud (spre proprietatea pârâtului) deoarece aceasta limita era situata la data emiterii actelor contestate pe terenul detinut de reclamant si delimitat de gardul vechi avut în vedere si la întocmirea documentatiei cadastrale realizata de catre PFA GI din data de 09.11.2004, situatie în care se impunea acordul reclamantului pentru accesul membrilor comisiei pe proprietatea sa la data efectuarii masuratorilor (cu ruleta).
Totodata, concluziile expertizei în sensul ca terenul detinut de parti are o latime de doar 40,55 m, însa din actele de reconstituire rezulta o latime de 41 m pentru cele doua proprietati, precum si faptul ca gardul (determinat de stâlpii vechi) reclamantului de la strada (latura de est) nu a fost modificat (schimbarea de amplasament vizând laturile de nord si sud) constituie un argument în plus în sensul ca nu au fost efectuate masuratori corecte de catre comisia locala la momentul emiterii adeverintei nr. 609/2004 si a procesului verbal de punere în posesie nr. 608/2004, acte ulterioare stabilirii amplasamentului prin titlul nr.1352154/2001 care daca ar fi fost respectat cel putin pe latura de la drum (Ds 657) nu s-ar fi ajuns la suprapunerea terenurilor cel putin în acest punct.
Instanta retine ca în cauza de fata, reclamantul contesta actele de reconstituire emise în favoarea pârâtului întrucât se suprapun cu terenul pentru care i-a fost emis titlul nr.1352154/2001, sustineri reale ce sunt dovedite cu cele doua rapoarte amintite, însa cu precizarea ca expertii au materializat amplasamentul terenurilor conform gardurilor actuale, garduri modificate pe latura de sud de catre pârât, iar pe latura de nord de catre reclamant, expertul TI analizând si amplasamentul din documentatia cadastrala invocata de pârât, dar si reperele ce delimitau proprietatile partilor (gardul vechi, pomi).
Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, atunci când un stat contractant, dupa ce a ratificat Conventia, inclusiv Protocolul nr. 1, adopta o legislatie care prevede restituirea totala sau partiala a bunurilor confiscate de catre un regim anterior, o legislatie similara poate fi considerata ca si cum ar genera un nou drept de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 în favoarea persoanelor care întrunesc conditiile de restituire.
În acelasi context, Curtea a statuat deja ca atunci când principiul restituirii proprietatilor confiscate în mod abuziv a fost deja adoptat de catre un stat, incertitudinea cu privire la punerea în practica a acestui principiu, fie ea de ordin legislativ, administrativ sau legat de practicile aplicate de autoritati, poate genera, atunci când persista în timp si în lipsa unei reactii coerente si rapide din partea statului, o omisiune a acestuia de a-si îndeplini obligatia de a asigura exercitarea efectiva a dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (hotarârea Viasu împotriva României).
În speta, îndreptatirea reclamantului la restituire a fost stabilita cu certitudine în dreptul intern, astfel cum reiese din s.c.nr. 2312/10.03.1994 a Judecatoriei si în aceste circumstante, reclamantul are un “interes patrimonial” suficient de bine stabilit în dreptul intern, cert, irevocabil si exigibil, cu privire la care considera ca intra în sfera de aplicare a notiunii de bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
Prin urmare, atribuirea ulterioara a unei parti din acest teren pârâtului constituie o ingerinta în dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale, ingerinta nejustificata nici din punct de vedere al procedurii de reconstituire, dar nici din punctul de vedere al amplasamentului dovedit de reclamant cu actele mentionate în considerentele s.c.nr. 2312/10.03.1994 a Judecatoriei ,actele vechi de proprietate (depuse la file 41-44) în care este indicata latimea de 18 m a terenului antecesorilor reclamantului, iar reperele vechi situate pe linia de hotar dintre proprietatile partilor sunt edificatoare sub aspectul stabilirii amplasamentului, însa nu au fost respectate de comisia locala, în conditiile în care existau la momentul întocmirii actelor contestate.
În consecinta, la momentul eliberarii actelor contestate nu au fost respectate prevederile imperative din Legea nr. 18/1991 în sensul ca o parte din terenul din aceste acte era deja reconstituit reclamantului prin titlul nr.1352154/2001 emis în baza actelor premergatoare ce au facut obiectul controlului judiciar, iar pârâtul nu este persoana îndreptatita la reconstituire pentru terenul mentionat în acest titlu, ci pentru terenul situat în continuare, spre sud de la linia de hotar determinata de reperele vechi (gard, pomi), recunoscuta în cea mai mare chiar de catre pârât prin declaratia data la momentul realizarii documentatiei cadastrale de catre PFA GI.
Pentru aceste considerente, instanta retine ca în cauza sunt incidente dispozitiile art. III alin. 1 lit. a pct.ii din Legea nr. 169/1997 care prevad ca sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozitiilor legislatiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire emise în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale fostilor proprietari, solicitate de catre acestia, în termen legal, libere la data solicitarii, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, astfel ca va admite în parte actiunea civila si va constata nulitatea absoluta a adeverintei nr. 609/2004 si a procesului verbal de punere în posesie nr. 608/2004, acte emise pârâtului DI de catre Comnisia Locala de Fond Funciar, însa va respinge cererea pentru constatarea nulitatii absolute a HCJ nr. 31/1991 privind autorul pârâtului deoarece prin aceasta hotarâre nu s-a stabilit amplasamentul terenului, ci doar întinderea dreptului de proprietate, motiv pentru care urmeaza sa se procedeze la întocmirea unui nou proces verbal de punere în posesie pentru terenul pârâtului, cu respectarea granitei de sud a terenului din titlul reclamantului.
În temeiul principiului disponibilitatii, starii de fapt expuse, modului de solutionare a primului capat de cerere, instanta retine incidenta prevederilor art. 34 alin.1 din Legea nr. 7/1996 deoarece actul în temeiul caruia s-a efectuat înscrierea (adeverintei nr. 609/2004) nu a fost valabil, astfel ca se va dispune anularea partiala (asa cum s-a solicitat de catre reclamant) a CF 35400 a localitatii cu privire la imobilul teren cu numarul cadastral 423, precum si a încheierii nr. 37157/2009 emisa de OCPI privind acelasi imobil, respectiv cu privire la terenul ce se suprapune cu cel reconstituit reclamantului prin titlul nr.1352154/2001, suprapunere ce va fi lamurita definitiv dupa eliberarea actelor de reconstituire pârâtului pentru terenul situat la sud de proprietatea reclamantului, conform criteriilor de stabilire a liniei de hotar enumerate anterior, criterii ce nu includ modalitatea stabilirii granitei de nord a proprietatii reclamantului, motiv pentru care nu are relevanta înscrisul sub semnatura privata intitulat “act de vânzare-cumparare” datat 03.04.1990.
În baza art. 274 C.p.civila, instanta, retinând culpa procesuala a pârâtei Comisia Locala pentru aplicarea L. 18/1991, va obliga aceasta pârâta sa achite reclamantului cheltuieli de judecata în cuantum de 1100 lei ( 600 le reprezentând onorariu expert si diferenta reprezentând onorariu aparator).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
