Asupra cauzei civile de faţă.
Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr.5248/324/2010 , reclamantul V Gh. M a chemat în judecată pe pârâţii P Vl, P C , I L, T E, S E şi S M pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a contractului de vânzare – cumpărare cu încheierea de autentificare 1974/2000 a BNP E M din Tecuci şi anularea parţială a contractului de vânzare –cumpărare cu încheierea de autentificare 1885/23.08.2000 a BNP EM din Tecuci .
In fapt, în motivarea acţiunii , reclamantul a arătat că imobilul proprietatea sa se învecinează cu terenul proprietatea lui P V pe care l-a chemat în judecată pentru grăniţuire şi revendicare, în dosarul civil nr.1549/324/2010.
Arată reclamantul că datorită modului în care s-au încheiat cele două acte autentice a fost prejudiciat, deoarece din terenul proprietatea sa lipsesc 42 m.p.
Consideră reclamantul că I L nu putea să vândă mai mult decât avea conform certificatului de moştenitor 797/2000 şi anume suprafaţa de 900mp şi cu toate acestea a înstrăinat lui P V suprafaţa de 652,82 mp , iar familiei T suprafaţa de 503,81 mp , ceea ce totalizează 1156,63 mp ,deci cu mult peste cât avea dreptul să înstrăineze .
Acţiunea nu este întemeiată în drept.
In dovedirea acţiunii a solicitat proba cu înscrisuri şi a depus la dosar cele două contracte, rezoluţiile nr.2880/P/2007 şi nr. 3244 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, schiţa imobilului o încheiere de carte funciară, contractul de vânzare – cumpărare transcris sub nr. 603/26.08.1957, dispozitivele s.p. 175/2007 , 13/2005 ,434/2005 ale Jud. Tecuci, documentaţia cadastrală a imobilului din Tecuci, str. V ,nr…,sc 1265/2005 a Jud. Tecuci şi s.p 175/2007 a Jud. Tecuci şi adresa din 05.06.2007.
Pârâţii I L ,P C, T E E, şi S M s-au prezentat în instanţă şi au arătat că nu sunt de acord cu acţiunea solicitând respingerea acesteia.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Reclamantul deţine un imobil în mun.Tecuci şi prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Tecuci sub nr.1549/324/2010 a chemat în judecată toţi vecinii acestui imobil pentru grăniţuire şi revendicare , precum şi pe cei de la care aceştia au dobândit dreptul lor de proprietate solicitând şi anularea actelor prin care s-a transmis şi respectiv s-a dobândit dreptul de proprietate.
Astfel au fost disjunse cererile prin care se solicită anularea actelor de proprietate, formându-se astfel şi dosarul 5248/324/2010 .
La termenul din 25.10.2010 reclamantul precizează obiectul prezentei cereri ca fiind anularea parţială a contractului de vânzare – cumpărare şi anularea parţială a contractului de pentru suprafaţa de 42 m.p. , dar a fost în eroare în ceea ce priveşte acest ultim contract , deoarece anularea acestuia a făcut obiectul unui alt dosar disjuns din ds. 1549/324/2010 şi anume a ds. nr.5247/324/2010.
Din acest motiv s-a readus în discuţia părţilor clarificarea obiectului acţiunii , iar la termenul din 17.01.2011reclamantul a precizat că solicită anularea parţială a contractului de contractului de vânzare – cumpărare cu încheierea de autentificare 1974/2000 a BNP E M din Tecuci şi anularea parţială a contractului de vânzare –cumpărare cu încheierea de autentificare 1885/23.08.2000 a BNP E M din Tecuci .
Motivat de acest aspect s-a adus în discuţia părţilor necesitatea chemării în judecată a tuturor părţilor contractante , reclamantul solicitând în mod expres chemarea în judecată şi a pârâţilor S E şi S M .
Instanţa a apreciat că se impune a fi citaţi şi pârâţii IC şi N G pentru a respecta drepturile procesuale ale acestora , ei având calitate de vânzători alături de I L în contractul de vânzare-cumpărare 1885/2000 şi pentru ca hotărârea ce urma să se pronunţe în cauză să le fie opozabilă.
Reclamantul consideră că prin contractul de vânzare – cumpărare cu încheierea de autentificare 1885/23.08.2000 s-a vândut mai mult cu 42 m.p. decât trebuia şi aveau dreptul proprietarii astfel încât, cumpărătoarea cumpărătorii din actul respectiv şi anume pârâţii S E şi S M au vândut la rândul lor pârâţilor P V şi C mai mult cu 42 mp decât aveau dreptul , ajungând astfel ca aceştia din urmă, care-i sunt vecini, să-i încalce dreptul de proprietate cu 42 m.p.
Pârâţii P Vl şi P C, figurează în calitate de pârâţi şi în dosarul iniţial 1549/324/2010 unde au fost chemaţi în judecată pentru grăniţuire şi revendicare.
Instanţa a apreciat că reclamantul nu are calitate procesuală activă de a solicita anularea celor două acte de proprietate pentru următoarele motive:
Când vânzătorul, nu este proprietarul bunului vândut, ceea ce reclamantul invocă, legile române nu sancţionează explicit vânzarea bunului altuia, care nu este reglementată într-un act normativ.
Contractul de vânzare – cumpărare, încheiat între vânzătorul nonproprietar şi cumpărător are efect obligatoriu numai în privinţa lor ( rest iter olios acta) şi nu în privinţa adevăratului proprietar.
Reclamantul invocă un motiv de nulitate relativă şi anume vânzarea unei suprafeţe de teren despre care pretinde că-i aparţine, însă cele două contracte succesive îşi produc efectele numai între părţi. Reclamantul este terţ faţă de cele două contracte şi nu putea invoca un motiv de nulitate relativă , ci doar un motiv de nulitate absolută ca de pildă reaua – credinţă a părţilor contractante sau o altă cauză ilicită.
In consecinţă, instanţa apreciază că reclamantul, care se pretinde proprietarul suprafeţei de 42 m.p. nu putea cere anularea ( fiind terţ faţă de contracte) în schimb poate intenta acţiune în revendicare, ceea ce reclamantul a şi făcut .
Faţă de considerentele ce preced, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active pe care a invocat-o din oficiu şi a respins acţiunea ca atare.
