R O M Â N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
DECIZIA CIVILA Nr. 210/A
Sedinta publica de la 17 Noiembrie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE DANIELA MIHAELA MANOLE
Judecator ADINA ALEXANDRU
Grefier MANUELA RUSU
Pe rol fiind la ordine pronuntarea cererii de apel formulata de reclamanta apelanta FCB cu sediul în Bucuresti în contradictoriu cu pârâtii intimati MUNICIPIUL VASLUI – prin PRIMARUL MUNICIPIULUI VASLUI cu sediul în si CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI VASLUI cu sediul în Vaslui, ,împotriva sentintei civile nr.1769 din 05.05.2010 pronuntata de Judecatoria Vaslui.
Obiectul cauzei – nulitate donatie.
La apelul nominal facut în sedinta publica la pronuntare au lipsit partile.
Dezbaterile în cauza au avut loc în sedinta publica din 10 noiembrie 2010 fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea zi ce face parte integranta din prezenta decizie când din lipsa de timp pentru deliberare instanta a amânat pronuntarea pentru astazi ,17 noiembrie 2010.
Deliberând s-a dat solutia de mai jos;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de fata;
Prin sentinta civila nr. 1769 din 05.05.2010 Judecatoria Vaslui a respins actiunea civila formulata de reclamanta FUNDATIA CARITATEA în contradictoriu cu MUNICIPIUL VASLUI reprezentat de PRIMAR si CONSILIUL LOCAL VASLUI.
Pentru a pronunta aceasta solutie s-a retinut de catre instanta de fond ca:
La data de 5.12.1957 între Comunitatea Evreilor din Vaslui si Comitetul executiv al Statului Popular al orasului Vaslui s-a încheiat un contract de în forma autentica, prin care Comunitatea Evreilor doneaza Sfatului Popular Vaslui un imobil situat în Vaslui, în care se afla baia rituala a comunitatii.
Donatia s-a facut cu conditia ca donatarul sa mentina în functiune bazinul ritual folosit de credinciosii mozaici, care sa functioneze sub supravegherea rituala a personalului recomandat de Comunitate, angajat si platit de Sfatul Popular, cu respectarea indicatiilor cu caracter ritual referitoare la functionarea bazinului (fila 12).
Donatarul s-a obligat sa nu dea alta destinatie bazinului decât acea de baie rituala si sa asigure mentinerea lui în functiune.
Conform înscrisului de la fila 18 dosar, în prezent imobilul face parte din proprietatea Unitatii Administrativ Teritoriale Municipiul Vaslui, constructia fiind demolata din 1999, iar terenul în suprafata de 2529,59 m.p. fiind ocupat de blocuri si spatii verzi.
Reclamanta a invocat nulitatea absoluta a contractului de donatie pentru lipsa unui element esential de fond, respectiv cauza, precum si pentru ca actul s-a încheiat fara respectarea unei conditii prealabile obligatorii, respectiv avizul prevazut de art. 4 din Decretul 478/1954.
S-a mai invocat de asemenea, vicierea consimtamântului donatoarei prin violenta psihica exercitata de regimul comunist.
Instanta a tinut sa precizeze ca vicierea consimtamântului prin violenta, eroare sau da loc doar unei actiuni în anulare conform art. 961 Cod civil, nulitatea care afecteaza actul juridic fiind una relativa. Doar lipsa totala a consimtamântului poate atrage nulitatea absoluta sau eroarea asupra naturii actului juridic ori asupra obiectului convenit, ceea ce nu este cazul în speta de fata.
Referitor la lipsa cauzei, respectiv lipsa intentiei de a gratifica, invocata de reclamanta si care poate atrage nulitatea absoluta a actului juridic întrucât cauza reprezinta un element esential al actului juridic, instanta retine ca în conformitate cu art. 967 cauza este prezumata pâna la proba contrarie, iar sarcina probei revine celui ce invoca lipsa cauzei sau nevalabilitatea ei.
Reclamanta nu a dovedit prin nicio proba ca la încheierea actului de donatie donatoarea nu a avut intentia de a gratifica.
Invocarea unor aspecte de notorietate ce tin de practicile regimului comunist de a prelua abuziv proprietatile private nu este suficienta pentru a califica actul juridic ca fiind lipsit de cauza si nici nu scuteste de sarcina probei, reclamanta, prin prisma dispozitiilor art. 967 Cod civil.
Instanta a observat ca actul de donatie ce face obiectul cauzei a fost facut cu sarcina în ceea ce îl priveste pe donatar si în folosul donatoarei. Prin urmare, aparent, s-ar putea prezuma ca actul juridic a avut o cauza valabila. Tocmai de aceea reclamanta avea obligatia dovedirii contrariului, proba pe care însa nu a facut-o.
În ceea ce priveste lipsa avizului prevazut de art. 4 din Decretul 478/1954, instanta a retinut ca nici acest motiv nu poate constitui o cauza de nulitate absoluta a contractului de donatie.
Art. 4 din Decretul 478/1954 stabileste nuantat, în functie de obiectul donatiei, caracterul avizului ce trebuie cerut.
Astfel, pentru terenurile agricole se cerea avizul Ministerului Agriculturii si Silviculturii, iar pentru constructiile situate în orase centre industriale, se cerea avizul Ministerului Gospodariei Comunale si Industriei Locale. Sintagma folosita de legiuitor este „se vor cere”.
Spre deosebire de acestea, pentru bunurile grevate de sarcini sau pentru care existau restante de impozite sau taxe, legiuitorul a prevazut ca pot fi acceptate numai cu avizul Ministerului Finantelor.
A rezultat din interpretarea dispozitiilor mai sus amintite ca, în cazul terenurilor agricole si a constructiilor negrevate de sarcini si fara datorii fiscale avizul organului administrativ central era pur consultativ si nu obligatoriu.
Nu s-a facut nicio dovada la dosar ca imobilul donat ar fi fost grevat de sarcini sau ar fi avut datorii fiscale.
Prin urmare, chiar si în lipsa avizului prevazut de art. 4 din Decretul 478/1954, desi nu exista nicio dovada ca acest aviz nu a fost dat, actul juridic a fost valabil încheiat.
Pentru aceste motive instanta a respins actiunea reclamantei ca neîntemeiata.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel reclamanta FUNDATIA CARITATEA BUCURESTI invocând urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:
In mod eronat instanta de fond a retinut ca …”referitor la lipsa cauzei respectiv lipsa intentiei de a gratifica invocata de reclamanta si care poate atrage nulitatea absoluta a actului juridic, întrucât cauza reprezinta un element esential al actului juridic, instanta retine ca in conformitate cu art.967 cod civil cauza este prezumata pana la proba contrarie, iar sarcina probei ii revine celui ce invoca lipsa cauzei sau nevalabilitatea ei”.
A facut proba cu înscrisuri, si dealtfel prin decizia civila nr.610/08.12.2003 pronuntata de completul de noua judecatori a înaltei Curti de Casatie si Justitie s-a retinut ” in situatia in care instantele judecatoresti sunt chemate a se pronunta asupra caracterului acestei conditii esentiale (animus donandi) a contractului de donatie, acestea trebuie sa aiba in vedere pe langa legislatia in vigoare la data realizarii liberalitatii si împrejurarile contemporane efectuarii donatiei. Solicitam pe aceasta cale potrivit disp. art.292 alin 1 coroborat cu 295 alin 2, proba cu martori, aceasta proba fiind extrem de necesara si concludenta solutionarii cauzei.
In acea perioada, dupa instaurarea puterii comuniste, s-a facut donatia fara a se dori gratificarea Statului Roman, am fost nevoiti si obligati sa donam aceasta baie, pentru ca macar de doua ori pe saptamâna credinciosii mozaici din localitate, sub supraveghere rituala sa poata folosi aceasta baie. Daca nu ar fi facut donatia, li s-ar fi interzis credinciosilor mozaici folosirea bazinului ritual de catre regimul comunist.
Instanta de fond in mod gresit a retinut ca actul de donatie ce face obiectul cauzei a fost in folosul donatoarei si ca prin urmare, aparent s-ar putea prezuma ca actul juridic a avut o cauza valabila.
Validitatea contractului de donatie presupune îndeplinirea cumulativa a patru conditii esentiale potrivit art.948 cod civ.(capacitate, consimtamânt, obiect si cauza).In speta de fata nu este îndeplinita cauza licita. In conformitate cu dispozitiile art.966 cod civil, obligatia fara cauza, sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate avea niciun efect. Existenta cauzei urmeaza a fi examinata in raport de specificul donatiei ca o liberalitate prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu in altul fara a se urmari un echivalent. Or, in analiza cauzei in materie de donatie definita ca o liberalitate este necesar a se stabili scopul sau motivul care a fost determinant pentru vointa dispunatorului. Ca atare in acest caz, vointa de a dispune nu poate fi separata de scopul determinant care a provocat manifestarea dispunatorului sub forma unei liberalitati. In cadrul contractului de donatie, cauza cuprinde asadar, in primul rând vointa de a darui “animus donandi” si apoi motivul care a hotarât pe dispunator sa faca liberalitatea, fara insa ca aceste elemente sa poata fi separate si examinate separat, ele formând un tot. In speta de fata nu a existat nici dorinta de a darui si nici motivul pentru care s-a facut liberalitatea.
În mod gresit instanta de fond a retinut ca era avizul Ministerului de Finante numai in cazurile in care existau restante de impozite sau taxe. Aratam inca o data: in data de 19 februarie 1957 prin Decretul nr.63, Ministerul Gospodariei Comunale si Industriei Locale a fost desfiintat, atributiile acestuia referitoare la avizare fiind preluate de catre Ministerul Finantelor, in consecinta dispozitiile art. 4 din Decretul nr.478/1954 au fost modificate prin decretul nr.63/1957. Actul nostru de donatie a fost încheiat in data de 05.12.1957, dupa intrarea in vigoare a decretului nr.63/1957.
În faza apelului s-a audiat martorul Benedek Tiboriu propus de catre apelanta.
Din actele si lucrarile dosarului de fata Tribunalul constata ca apelul formulat este întemeiat pentru urmatoarele considerente:
Între Comunitatea Evreilor din Vaslui si Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orasului Vaslui s-a încheiat un act de donatie în forma autentica prin care comunitatea Evreilor a donat Sfatului Popular Vaslui un imobil situat în Vaslui, str. Gh. Racovita nr. 24 în care se afla Baia rituala a comunitatii.
Donatia s-a facut cu conditia ca donatorul sa mentina în functiune bazinul ritual folosit de credinciosii mozaici , care sa functioneze sub supraveghere rituala a personalului recomandat de Comunitate , angajat si platit de Sfatul Popular.
Donatorul s-a obligat sa nu dea alta destinatie bazinului decât aceea de baie rituala si sa asigure mentinerea ei în functiune.
Din depozitia martorului audiat în faza apelului rezulta ca reprezentantii Comunitatii Evreilor au fost siliti sa semneze contractul de donatie.
Rezulta asadar ca reprezentantii reclamantei nu au dorit sa semneze contractul de donatie.
Chiar daca reclamanta a fost de acord cu donatia propusa de autoritatile statului din acea vreme nu înseamna ca consimtamântul sau, ca elemente esential pentru validitatea unui contract de donatie întruneste conditiile prevazute de art. 953 cod civil care dispun ca „ consimtamântul nu este valabil când este dat prin eroare , smuls prin violenta sau surprins prin dol”.
Conditiile de valabilitate pentru consimtamânt sunt: sa provina de la o persoana cu discernamânt; sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice; sa fie exteriorizat; sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamânt.
Din punct de vedere psihologic, vointa este un fenomen complex, reprezentând un proces motivational de o mare diversitate.
Coroborând depozitiile martorului audiat în cauza cu modalitatea în care se încheiau astfel de acte în acea perioada (fiind de notorietate atitudinea abuziva a autoritatilor statului) tribunalul apreciaza ca contractul de donatie încheiat între cele doua parti s-a facut prin vicierea consimtamântului autoarei reclamantei la încheierea actului printr-o violenta de ordin psihic.
Violenta – ca viciu de consimtamânt – este amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i provoace o temere care o determina sa încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
Violenta este alcatuita dintr-un element obiectiv si exterior (amenintarea cu un rau) si dintr-un element subiectiv, de natura psihologica, constând în insuflarea unei temeri, care este si cea care altereaza consimtamântul.
Instanta constata ca, în cauza, sunt îndeplinite si conditiile violentei ca viciu de consimtamânt si anume: este determinanta pentru încheierea actului juridic si injusta.
Chiar daca vicierea consimtamântului duce la anularea actului (actul este sanctionat cu nulitatea relativa) s-a stabilit, totusi ca atunci când violenta psihica este de o anumita amploare suprima însasi consimtamântul, atragând incidenta nulitatii absolute.Aceasta este situatia si în cauza de fata, violenta psihica exercitata asupra reclamantei a fost asa de mare încât se poate spune ca consimtamântul nici nu a existat.
Instanta considera ca nu mai este necesar a se analiza existenta cauzei la încheierea actului juridic deoarece aceasta nu rezulta din contractul de donatie încheiat între cele doua parti.
Cauza actului juridic civil, fiind scopul urmarit la încheierea actului, face parte din structura vointei juridice.
Pentru aceste considerente, tribunalul constata ca recursul este întemeiat, actul de donatie a fost încheiat cu lipsa consimtamântului donatoarei si prin urmare, în baza art. 312 Cod. pr. civ. recursul va fi admis cu consecinta schimbarii hotarârii instantei de fond.
În baza art. 955 – 958 cod civ. instanta va constatat nulitatea absoluta a contractului de donatie
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de FCB împotriva sentintei civile 1769/05.05. 2010 a Judecatoriei Vaslui pe care o schimba astfel:
Constata nulitatea absoluta a contractului de donatie încheiat între Comunitatea Evreilor (Mozaica) din Vaslui si fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al orasului Vaslui ,act autentificat de Notariatul de Stat al Raionului Vaslui prin procesul – verbal nr. 1311/817 din 05.12.1957.
Desfiinteaza contractul de donatie mai sus aratat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica de la 17 Noiembrie 2010
