Asupra cauzei civile de faţă
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.11.2010 sub nr. 1064/181/2010, petenta Banca Comercială Română, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mehedinţi, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului-verbal seria ANPC nr. 0085984 încheiat la data de 12.11.2010 de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mehedinţi.
De asemenea, petenta Banca Comercială Română a solicitat să se dispună suspendarea executării sancţiunii complementare dispusă prin procesul-verbal seria ANPC nr. 0085984 încheiat la data de 12.11.2010 de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mehedinţi, până la soluţionarea plângerii.
În motivare, a susţinut petenta Banca Comercială Română că, deşi emisă în implementarea Directivei 2008/48/C, adoptarea OUG nr. 50/2010 nu a reuşit să identifice şi să menţină echilibrul între categoriile de interese a căror reglementare a vizat-o, generând un număr semnificativ de litigii şi o polarizare nejustificată a societăţii.
Astfel, implementarea deficitară a creat posibilitatea unor interpretări exagerate şi restrictive de către ANPC a dispoziţiilor OUG nr. 50/2010 petenta fiind, expusă unui prejudiciu iremediabil.
Susţine petenta că aplicarea in concreto a textelor de lege incidente situaţiei de fapt dedusă judecăţii, trebuie să se circumscrie principiilor legalităţii şi constituţionalităţii, evitându-se aplicarea greşită sau emoţională a unuia sau unora dintre acestea, cu consecinţa nesocotirii drepturilor şi intereselor consacrate legal şi constituţional.
Petenta susţine, sub aspectul legalităţii procesului-verbal seria ANPC nr. 0085984 încheiat la data de 12.11.2010 că intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mehedinţi nu a procedat la o descriere suficientă a faptei, prezentarea fiind de natură a naşte echivocul faptei reţinute.
Arată în continuare petenta că, cu încălcarea disp. art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 intimata a prezentat în termeni generici fapta reţinută, prin procesul-verbal contestat, contravenienta fiind sancţionată potrivit disp. art. 35 al.1 lit. a din OUG nr. 50/2010 deoarece se susţine că ceea ce iniţial fusese perceput în contractele de credit bancar pentru persoanele fizice nr. 314/26.07.2007 şi nr. 25 din 02.02.2007 ca fiind un comision de urmărire riscuri, a fost ulterior perceput sub denumirea de comision de administrare, acesta din urmă modificându-se.
Astfel, prin contracte de credit încheiate de bancă cu consumatorii s-au prevăzut comisioanele percepute de bancă pentru creditele puse la dispoziţie, ca parte a costului creditului – „preţul contractului”, printre aceste comisioane regăsindu-se şi „comision de administrare” şi „comision de urmărire riscuri”, acestea plătindu-se lunar într-un anumit cuantum clar determinat în contract.
Potrivit dispoziţiilor OUG nr. 50/2010, văzând şi limitele disp. art. 4 al.6 din Legea nr. 193/2000 care prevăd că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază cu definirea obiectului principal sau cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ, susţine petenta că a procedat, prin acte adiţionale transmise clienţilor, la adaptarea prevederilor contractuale menţinând neschimbate elementele definitorii ale contractului sub aspectul preţului acestuia. De aceea, se susţine că prin eliminarea denumirii de „comision de urmărire riscuri” şi păstrarea denumirii de „comision de administrare”, în care a fost inclus şi cuantumul comisionului iniţial denumit „ de urmărire riscuri” s-a păstrat, astfel, neschimbat „preţul contractului”, neîncălcându-se niciuna din obligaţiile legale în materia protecţiei consumatorului.
De aceea, având în vedere obligaţia instanţei de a interpreta dispoziţiile OUG nr. 50/2010 în conformitate cu prevederile constituţionale şi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului solicită, petenta, anularea procesului-verbal seria ANPC nr. 0085984 încheiat la data de 12.11.2010.
În ceea ce priveşte petitul privind suspendarea sancţiunilor complementare susţine petenta că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instituie regula suspendării de drept a executării proceselor-verbale de contravenţie, în cazul în care s-a formulat plângere împotriva actului sancţionator, aceasta constituind o normă de excepţie de la dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ care conferă caracter executoriu actelor administrative.
Astfel, arată petenta că OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, prin dispoziţiile art. 88 al.(3) sustrage plângerii caracterul suspensiv de drept în materie de a sancţiunilor complementare.
A susţinut petenta că spre deosebire de dreptul comun, în situaţia proceselor-verbale de contravenţie regula o constituie suspendarea de drept, această regulă având la bază prezumţia de nevinovăţie de care se bucură orice persoană juridică, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare (art. 23 al.11 din României). Prin urmare, chiar dacă excepţia prevăzută de OUG nr. 50/2010 nu conduce la o suspendare de drept, principiul securităţii juridice şi dreptul de acces la un tribunal a cărui hotărâre să poată fi executată în mod efectiv, converg la a acorda posibilitatea instanţei de a suspenda efectele unui act a cărui legalitate este contestată, înainte ca acestea să producă pagube ireparabile.
Petenta a arătat în continuare că puterea discreţionară a autorităţilor menită să protejeze consumatorii rămâne supusă principiului legalităţii. Atunci când se constată că actele care se bucură de prezumţia de legalitate pot conduce la crearea unor pagube ireparabile, instanţa fiind chemată să identifice echilibrul între cele două prezumţii, prezumţia de legalitate şi prezumţia de nevinovăţie/de acces la un tribunal.
Astfel, se arată că principiul legalităţii implică o obligaţie a autorităţilor administrative de a se încadra în limitele câmpului de aplicare impus de legislaţia pentru a cărei executare este adoptat actul administrativ. Verificarea respectării acestor limite se realizează de către judecător, instanţa, având dreptul de a revoca, respectiv anula acele acte care depăşesc sau contravin limitelor legale. Deopotrivă, instanţa are dreptul de a suspenda respectivul act, atunci când constată că, în măsura în care acesta ar continua să-şi producă efecte, acestea nu ar putea fi întoarse.
Executarea măsurilor complementare stabilite prin procesul-verbal, fără a lua în calcul prezumţia de nevinovăţie a petentei, respectiv restituirea sumelor încasate în baza contractelor de credit şi anularea clauzelor considerate ca încălcând prevederile legale, este de natură să producă băncii un prejudiciu cert, respectiv o pagubă iminentă.
Mai mult, cuantumul important al acestor restituiri, multiplicat de numărul mare de procese-verbale de contravenţie încheiat de ANPC este de natură să destabilizeze activitatea petentei, să determine îngreunarea activităţii de creditare şi necesitatea recurgerii la surse de finanţare pentru necesarul de resurse financiare.
În dovedire petenta Banca Comercială Română a depus la dosar în xerocopii procesul-verbal seria ANPC nr. 0085984, împuternicirea avocaţială nr. 335093/2010, note de şedinţă, cerere de probatoriu, extras din revista Institutului Naţional al Magistraturii, Monitorul Oficial al României nr. 695/15.10.2009, extras din revista de drept comercial, extras din Legea contenciosului administrativ, jurisprudenţă a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, încheierea de şedinţă pronunţată de Judecătoria Petroşani la 19.01.2011, în dosar nr. 11440/278/2010, încheierea pronunţată de Judecătoria Orăştie la 17.01.2011 în dosar nr. 2031/272/2010, Decizia a României nr. 228/13-03-2007, Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea OUG nr. 50/2010, jurisprudenţă CEDO, sentinţa civilă nr. 188/2011 din 22 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Huşi în dosar nr. 2247/244/2010, sentinţa civilă nr. 561/25.02.2011 pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosar nr. 6062/740/2010, încheierea pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosar nr. 8838/327/2010, sentinţa civile nr. 628 pronunţată la data de 17 februarie 2011 de Judecătoria Tulcea în dosar nr. 8838/327/2010, sentinţa civilă nr. 557/2011 pronunţată la 22 februarie 2011 de Judecătoria Vişeu de Sus în dosar nr. 3479/336/2010, sentinţa civilă nr. 353/2011 pronunţată de Judecătoria Dr.Tr.Severin la 25 ianuarie 2011 în dosar nr. 11305/225/2010.
De asemenea, petenta a solicitat întocmirea unei adrese către intimată pentru a comunica întreg materialul probator avut în vedere la întocmirea procesului verbal contestat.
Intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mehedinţi a înaintat la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea ca netemeinică şi nelegală a plângerii formulată susţinând că în urma reclamaţiilor formulate de un număr de trei consumatori, a efectuat un control în urma căruia a aplicat petentei contraveniente sancţiunea de 20.000 lei amendă contravenţională şi a dispus măsura de aducere a contractor în conformitate cu prevederile art. 35 al.1 lit. a din OUG nr. 50/2010 în termen de 15 zile şi restituirea sumelor încasate fără temei legal începând cu 21.06.2010, într-un termen de 15 zile.
S-a susţinut de către intimată că, în urma controlului efectuat s-a constatat o majorare a marjei de dobândă iniţial contractată, deoarece OUG nr. 50/2010, la art. 37 nu prevede în mod expres un mod de calcul pentru marja fixă din structura dobânzii, considerând că valoarea marjei de dobândă înscrisă în fiecare din actele adiţionale respectă modul de calcul recomandat de ANPC la solicitarea Asociaţiei Române a Băncilor.
Astfel, se arată că, în cazul contractelor în care era înscrisă obligativitatea de a plăti comisionul de urmăriri riscuri ( pct. 9 lit. f) s-a constatat faptul că prin actele adiţionale impuse de OUG nr. 50/2010 acest comision de risc a fost adunat la comisionul de administrare contractat iniţial, rezultând astfel o nouă valoare mai mare pentru acest din urmă comision.
Se susţine de către intimată că majorarea comisionului de administrare contravine prevederilor legale ( art. 35 al.1 lit. a din OUG nr. 50/2010) şi se sancţionează potrivit art. 86 al.2 din aceeaşi ordonanţă.
A susţinut intimata că procesul-verbal de contravenţie contestat îndeplineşte condiţiile de fond şi formă ale legislaţiei ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, în sensul că sunt respectate prevederile art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001. A considerat intimata că fapta este descrisă astfel încât să se poată determina contravenţia, încadrarea faptei fiind făcută corect, aceasta fiind descrisă în modalitatea de a se aprecia gravitatea faptei, petenta, în mod tendenţios încercând să inducă în eroare instanţa, dând o interpretare subiectivă a prevederilor art. 36 care stabileşte categoriile de comisioane ca fiind: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, comision unic pentru serviciile prestate la cererea consumatorilor.
Din interpretarea acestui text referitor la comisionul de administrare cont se poate observa că în conţinutul acestuia se regăseşte suma ce constituia comisionul de risc, ori textul legal invocat dă dreptul la reducerea valorii creditului, interzicând în mod expres majorarea comisioanelor, precum şi introducerea unora noi.
A concluzionat intimata susţinând că din momentul apariţiei O.G. nr. 50/2010 toate modificările survenite la contractele de creditare, trebuiau să respecte prevederile invocate, acest act normativ creând posibilitatea demarării adaptării vechilor contracte de credit, la legislaţia naţională, potrivit Directivei 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori.
În drept, intimata şi-a întemeiat întâmpinarea pe disp.art. 115-119 C.pr.civ.
În apărare, intimata a depus la dosar un extras din Monitorul Oficial al României nr. 79, note şi concluzii scrise, xerocopii ale unei invitaţii, fişe de sesizare/reclamaţie nr. 00595/21.10.2010, unei cereri formulate de numitul Bratiloveanu Nicolae, contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 314/26.07.2007, adresa nr. 168/24.09.2010, fişei de sesizare/reclamaţie nr. 00467/23.09.2010, unei cereri formulate de numita Neţoiu Veta, notificării înregistrată sub nr. 156/15.09.2010, notificării nr. 131/12.08.2010, contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2007229345, graficului de rambursare credit, actului adiţional la contractul de credit nr. 2007229345 din 24.12.2007, adresa nr. 135/23.08.2010, cărţii de identitate a numitei Neţoiu Veta, fişei de sesizare/reclamaţie nr. 00380/21.09.2010, actului adiţional la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1/02.02.2007, unei cereri formulate de numitul Curescu Doandeş Pantelie, graficului de rambursare credit, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 25 din 021.02.2007, cererii de reîncărcare credit pentru persoane fizice, actului adiţional la contractul de credit nr. 25/2007, corespondenţei e-mail, extrasului din monitorul oficial nr.79 din 31 ianuarie 2011, deciziei nr. 1356/28.12.2010 a Curţii Constituţionale, deciziei nr. 857/28.10.2010 pronunţată de Tribunalul Olt, Secţia Comercială şi de Administrativ, sentinţei civile nr. 6932/09.12.2010 pronunţată de Judecătoria Dr.Tr.Severin în dosar nr. 9696/225/2010, sentinţei civile nr. 994/2011 din 09 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 11768/296/2010, comunicării nr. 5170/740/2010, încheierii pronunţată de Judecătoria Alexandria la data de 07.12.2010 în dosar nr. 5170/740/2010, încheierii de şedinţă pronunţată de Judecătoria Arad la 15 februarie 2010 în dosar nr. 18059/55/2010, încheierii de şedinţă pronunţată de Judecătoria Orăştie la 17 ianuarie 2011 în dosar nr. 2031/272/2010 şi încheierii de şedinţă pronunţată de Judecătoria Petroşani la 19.01.2011 în dosar nr. 11440/278/2010.
La termenul din data de 09 februarie 2011, instanţa a luat act de memoriul înaintat de petenta Banca Comercială Română prin care s-a susţinut că la data de 30.12.2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 888 Legea nr. 288/28.12.2010 prin care a fost aprobată, cu modificări şi completări OUG nr. 50/2010. Astfel, Legea nr. 288/2010 cuprinde la art. I pct. 39 o modificare a dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. 95 din OUG nr. 50/2010 (care stabileau, în esenţă, aplicabilitatea dispoziţiilor ordonanţei şi contractelor aflate în curs de derulare, dându-se creditorilor un termen de 90 de zile pentru asigurarea conformităţii contractelor cu dispoziţiile acestei ordonanţe), în sensul că prevederile OUG nr. 50/2010 nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a ordonanţei, cu excepţia unor dispoziţii privind posibilitatea refinanţării creditorului ( art. 37^1) şi a celor privind rambursarea anticipată ( art. 66-69).
Se susţine că în norma cuprinsă la art. I pct. 39 din Legea nr. 288/2010 deşi o normă tranzitorie – de natură procedurală, are şi o componentă de drept substanţial în sensul că reglementează situaţia acelor raporturi juridice născute din contractele de credite în curs de derulare, care rămân supuse vechii reglementări, fiind scoase din sfera de aplicare a OUG nr. 50/2000.
De aceea, se susţine că modificând situaţia-premisă din normele contravenţionale ale OUG nr. 50/2010, în sensul că acestea se vor referi numai la contractele de credit noi, rezultă că pentru contractele în derulare nu mai poate opera nici textul incriminator, nici cel sancţionator cuprins în normele contravenţionale ale OUG nr. 50/2010 fiind vorba de o veritabilă normă de dezincriminare.
De asemenea, se invocă disp.art. 15 al.2 din Constituţia României, potrivit cărora „ Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”, precum şi disp.art. 12 al.1 din O.G. nr. 2/2001 care statuează că „ Dacă printr-un act normativ, fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.”
Se concluzionează că având în vedere intervenţia cauzei de inexistenţă a contravenţiei, se solicită anularea procesului-verbal seria ANPC, nr. 0085984 încheiat la 12.11.2010 de intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mehedinţi.
La termenul din 02 martie 2011, Judecătoria Baia de Aramă, prin încheierea de şedinţă pronunţată la acea dată a dispus suspendarea sancţiunilor contravenţionale complementare aplicate petentei Banca Comercială Română, în baza dispoziţiilor OUG nr. 50/2010, prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria ANPC nr. 0085984 încheiat la data de 12.11.2010, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a plângerii.
Împotriva încheierii de suspendare a sancţiunilor contravenţionale complementare aplicate petentei Banca Comercială Română, în baza dispoziţiilor OUG nr. 50/2010, prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria ANPC nr. 0085984 încheiat la data de 12.11.2010, a declarat recurs intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mehedinţi, prin decizia nr. 285/2011 din 19 aprilie 2011 Tribunalul Mehedinţi, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ respingând recursul formulat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:
Prin procesul-verbal seria ANPC, nr. 0085984 încheiat la 12.11.2010, intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mehedinţi a sancţionat petenta Banca Comercială Română, în baza art. 86 al.2 din OUG nr. 50/2010 cu amendă contravenţională în cuantum de 20.000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 35 al.1 din acelaşi act normativ, reţinându-se reclamaţiile formulate de numiţii Bratiloveanu Nicolae, Neţoiu Veta şi Curescu Dinescu Pantelie, potrivit cărora contravenienta a majorat dobânzile fără notificare prealabilă, a păstrat şi respectiv redenumit comisionul de risc, a majorat DAE şi costurile contractuale.
De asemenea, prin acelaşi act constatator intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mehedinţi a aplicat sancţiunea contravenţională complementară constând în obligaţia petentei contravenientă de aducere a contractelor, în conformitate cu prevederile legale, respectiv art. 35 al.1 lit. a din OUG nr. 50/2010, în termen de 15 zile şi restituirea sumelor încasate fără temei legal începând cu 21.06.2010, într-un termen de 15 zile.
Împotriva procesului-verbal întocmit de reprezentanţii intimatei, petenta Banca Comercială Română, în baza art.31 aliniatul 1 din O.G.nr.2/2001, a formulat plângere, solicitând anularea procesului-verbal seria ANPC, nr. 0085984 încheiat la 12.11.2010 şi suspendarea sancţiunilor contravenţionale complementare aplicate de organul constatator.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 02.03.2011 Judecătoria Baia de Aramă a dispus suspendarea sancţiunilor contravenţionale complementare aplicate petentei Banca Comercială Română, în baza dispoziţiilor OUG nr. 50/2010, prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria ANPC nr. 0085984 încheiat la data de 12.11.2010.
Potrivit art. 35 al.1. din OUG 50/2010, „(1) Fără a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului de credit:
a) se interzice majorarea nivelului comisioanelor, tarifelor şi spezelor bancare, cu excepţia costurilor impuse prin legislaţie.”
Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a instituit că, în jurul proceselor verbale de contravenţie gravitează prezumţia de legalitate a actului administrativ ( actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă), prezumţia de autenticitate, prezumţia de veridicitate, de legalitate şi de temeinicie, de care se bucură procesul – verbal, ca act administrativ, însă cel interesat poate să procedeze la răsturnarea acestor prezumţii.
Instanţa reţine că în materie contravenţională prevederile O.G. nr. 2/2001 reprezintă dreptul comun în materie, fiind aplicabil în lipsa unei prevederi speciale.
Se constată, totodată, că la data de 30.12.2010 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea OUG nr. 50/2001 care, la disp.art. 95 stipulează că prevederile OUG nr. 50/2001 nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare, cu excepţia dispoziţiilor art. 37^1, art. 66-69 şi, în ceea ce priveşte contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ale art. 50 – 55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 66 – 71.
Potrivit art. 12 al. (1) din O.G. nr. 2/2001 „Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.”
De asemenea, potrivit disp.art. 15 al.2 din Constituţia României legea contravenţională mai favorabilă retroactivează, retroactivitatea legii contravenţionale fiind impusă şi de art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cu privire la disp.art. 12 din O.G. nr. 2/2001, Curtea Constituţională a României, în Decizia nr. 228/2007 s-a pronunţat în sensul că efectele incriminatoare ale actului normativ anterior, încetează la data intrării în vigoare a noului act normativ dezincriminator şi a reduce efectele actului normativ nou, dezincriminator, doar la situaţia neaplicării sancţiunii, echivalează cu deturnarea intenţiei legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancţiunilor aplicate şi neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acesta nu se mai execută.
De aceea, faţă de cele reţinute de Curtea Constituţională, instanţa constată că dacă ulterior încheierii procesului-verbal sau pe durata desfăşurării procesului având ca obiect plângere contravenţională, fapta reţinută în sarcina contravenientului nu mai este prevăzută de lege ca şi contravenţie, în vederea respectării principiului legalităţii care guvernează răspunderea contravenţională (art. 1 din O.G. nr. 2/2001- în sensul că o contravenţie este calificată ca atare de lege) se impune anularea procesului-verbal de contravenţie şi exonerarea contravenientului de răspunderea contravenţională, cu consecinţa neaplicării sancţiunilor contravenţionale, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancţiunile nu se mai execută.
De aceea, constatând că ulterior încheierii procesului-verbal seria ANPC, nr. 0085984 încheiat la 12.11.2010, respectiv la data de 30.12.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 288/2010, care la art. 95 stipulează că prevederile OUG nr. 50/2001 nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare, cu excepţia dispoziţiilor art. 37^1, art. 66-69 şi, în ceea ce priveşte contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ale art. 50 – 55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 66 – 71, se observă incidenţa art. 12 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţinând că actul normativ în vigoare nu mai incriminează fapta reţinută de organul constatator, în vederea respectării principiului legalităţii răspunderii contravenţionale, va admite plângerea şi va dispune anularea procesului-verbal seria ANPC, nr. 0085984 încheiat la 12.11.2010 de intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mehedinţi.
Potrivit disp art., 274 al.3 c.p.c., „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tablourile onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata, motivat, că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau îndeplinită de avocat”.
Instanţa constată incidenţa dispoziţiilor legale invocate, constatând că onorariul Societăţii Civile de Avocaţi Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen este nepotrivit de mare, reţinând că aceasta a reprezentat societatea petentă la nouă termene de judecată din care la trei termene împuternicitul societăţii civile a solicitat amânarea cauzei pentru înaintarea dosarului nr. 1064/181/2010 de la Tribunalul Mehedinţi,
De aceea, în raport de obiectul pricinii şi munca îndeplinită în cauză de Societatea Civilă de Avocaţi Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, în baza art. 274 al.3 c.p.c., reţinând, totodată, culpa procesuală a intimatei, instanţa va obliga Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mehedinţi, să plătească petentei Banca Comercială Română, cheltuieli de judecată în cuantum de 4000 lei.
