R O M Â N I A
Cod operator 2445
JUDECATORIA TÂRGU JIU
JUDETUL GORJ
SECTIA CIVILA
Sentinta civila nr. 6675/2011
Sedinta publica de la 05 Septembrie 2011
Completul compus din:
PRESEDINTE GABRIELA STEGAROIU
Grefier LIGIA NEGREA
……………………………………………………………………….
INSTANTA
Prin cererea de chemare de judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Târgu Jiu sub nr. 27715/318/2010, reclamanta mg, a solicitat instantei ca în contradictoriu cu pârâtii BE si BI prin sentinta ce va pronunta sa fie obligati pârâtii sa respecte linia de hotar stabilita prin hotarâre judecatoreasca, sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata (evaluata la 350 lei) ocupata în urma construirii unui gard ce desparte proprietatile limitrofe, precum si la demolarea acestui gard, iar în caz de refuz sa fie autorizata sa execute aceasta lucrare pe cheltuiala pârâtilor, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, în baza contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr. 8087/2005 la BNP, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafata de 819 mp, situat în intravilanul comunei tarlaua 29, parcela 1357/1, 1309, 1310 si pârâtii au construit , fara autorizatie, un gard cu temelie de beton între cele doua proprietati, fara sa respecte linia de hotar stabilita prin sentinta civila nr. 2344/26.03.2008 a Judecatoriei, sentinta ramasa definitiva si irevocabila.
În drept, cererea a fost întemeiata pe disp. art. 485 C.civil, art. 584 si 585 C. civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar urmatoarele înscrisuri în copie xerox: sentinta civila nr. 2324/2008 a Judecatoriei Târgu Jiu, contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 8078/2005 la BNP sb, planse fotografice.
Pârâtii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea actiunii promovata de reclamanta, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata, învederând instantei ca ei respecta linia de hotar stabilita prin sentinta civila nr. 2344/26.03.2008 a Judecatoriei, iar cu privire la revendicarea unei suprafete de teren de catre reclamanta, pârâtii au aratat ca nu s-a individualizat aceasta suprafata, precum si faptul ca nu ocupa nicio suprafata de teren apartinând reclamantei, gardul fiind amplasat pe linia de hotar dintre cele doua proprietati, asa cum a fost stabilit prin sentinta civila mai sus mentionata, ramasa definitiva si irevocabila.
De asemenea, pârâtii au aratat ca este neîntemeiat capatul de cerere referitor la obligarea lor de a demola gardul întrucât acesta nu se afla amplasat pe proprietatea reclamantei, ci pe linia de hotar dintre cele doua proprietati.
În drept, întâmpinarea nu a fost întemeiata.
În contraproba, pârâtii au depus la dosar, în copie, urmatoarele înscrisuri: sentinta civila nr. 2344/26.03.2008 a Judecatoriei, raport de expertiza realizat în dosarul nr. 1558/318/2007 al Judecatoriei, proces verbal încheiat de judecatoresc em, sentinta civila nr. 9606/2008 a Judecatoriei sentinta civila nr. 94/2010, decizia civila nr. 1261/2010 a Tribunalului Gorj, decizia nr. 1870/2010 a Tribunalului Gorj, certificat de urbanism nr. 7/2011, sentinta civila nr. 8248/2009, adeverinta nr. 1541/2011, autorizatia de construire nr. 5/2011, documentatia tehnica, planse fotografice.
Prin raspunsul la întâmpinare, depus la data de 15.03.2011, reclamanta si-a precizat valoarea constructiilor sub aspectul timbrarii la suma de 1000 lei si a aratat ca pârâtii nu detin autorizatie de construire pentru acest gard care are o lungime de 80 cm pe toata lungimea mejdinei, iar linia de hotar trebuia sa se modifice doar sub forma unui triunghi în partea de la strada, însa, în prezent, aceasta este perpendiculara pe gardul sau de la strada, formând astfel un unghi drept între gardul construit de pârâti si gardul reclamantei.
În sedinta publica din data de 18.02.2011, din oficiu, în temeiul art. 129 alin.5 C.p.civila, instanta a dispus atasarea dosarelor nr. 1558.3/318/2007 (atasat la 10672/318/2009), 15393/318/2008 si nr. 9840/318/2009 ale Judecatoriei, iar la termenul de judecata din data de 09.05.2011, instanta a dispus pentru a se comunica cererea în temeiul careia a fost emis certificatul de urbanism nr.7/18.04.2011, actele anexate la cerere, inclusiv amplasamentul gardului mentionat în acest certificat, daca a fost emisa autorizatie de construire conform acestui certificat si daca la cererea pentru obtinerea autorizatiei, pârâtul a anexat sentinta civila nr.2324/2008 si raportul de expertiza mentionat în dispozitivul acestei sentinte, raspunsul fiind înaintat prin adresa nr. 1928/01.06.2011, la care au fost atasate, în copie xerox, certificatul de urbanism nr. 7/2011, cerere pentru emiterea certificatului de urbanism, titlul de proprietate nr. 1355374/2002, adresa nr. 2317/2010.
Analizând actele si lucrarile dosarului, se retine urmatoarea situatie de fapt:
Prin actiunea civila înregistrata sub nr. 1558/318/2007, reclamantul BI a chemat în judecata pe pârâta MG solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea pârâtei sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de teren lunga de 67 m si lata de 60 cm, învecinata la nord cu pârâta, la sud si vest cu rest proprietate si la rasarit cu drumul comunal si stabilirea liniei de hotar între proprietatile partilor.
Cauza a fost solutionata prin sentinta civila nr.3919/30.05.2007, iar prin decizia civila nr. 3300 din 10.12.2007 pronuntata de Tribunalul a fost admis recursul declarat de catre pârâta MG, casata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare, cu motivarea ca se impune administrarea probei cu martori pentru a se stabili lina de hotar, în functie de gardul care desparte proprietatile si nu este contestat de parti.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecatoriei, sub nr. 1558.3/318/2007 si solutionat prin s.c. nr.2324/2008 (irevocabila) în sensul admiterii în parte a actiunii, respingerii actiunii în revendicare si stabilirii liniei de hotar între proprietatile partilor pe aliniamentul punctelor A,B,C,D,E,G, identificat prin raportul de expertiza, întocmit de expert CI, în care punctul G este reprezentat de partea de sud a stâlpului de beton de la strada, astfel încât, în acest punct latimea terenului reclamantului la strada sa fie de 17 m, iar latimea terenului pârâtei la strada sa fie de 16,70 urmând ca la punerea în sa fie avute în vedere concluziile si schitele anexa la raportul de expertiza.
În considerentele s.c. nr.2324/2008 , instanta a retinut ca partile sunt proprietare ale unor terenuri care se învecineaza, dreptul de proprietate al reclamantului fiind dovedit prin titlul de proprietate eliberat în baza Legii 18/1991, iar pârâta facând dovada dobândirii dreptului prin cumparare de la vânzatorii TA si TC, cele doua proprietati ale partilor fiind delimitate de un gard de scândura montat pe stâlpi de lemn cu exceptia stâlpului de sprijin de beton de la drumul principal.
Instanta a mai constat ca, practic litigiul dintre parti privind delimitarea proprietatilor are drept geneza amplasarea acestui stâlp de beton, stâlp cu privire la care pârâta sustine ca a fost mutat de catre reclamanta, însa aceasta sustinere a pârâtei nu a fost retinuta, în conditiile în care majoritatea martorilor audiati, respectiv VA, MM, precum si martora TA (propusa de pârâta) au învederat ca stâlpul de beton se afla pe acelasi amplasament ca si în momentul edificarii sale si ca acest punct de reper a delimitat de foarte mult timp cele doua proprietati, iar martorul TD a învederat aceleasi aspecte, fiind însa singurul martor care a sustinut ipoteza mutarii stâlpului de beton, fara însa a preciza momentul si persoana care a facut acest lucru.
Instanta a apreciat însa drept subiectiva depozitia acestui martor si a înlaturat-o din ansamblu probator, în conditiile în care sustine o ipoteza izolata care nu se coroboreaza cu concluziile raportului de expertiza si nici cu detaliile exterioare ale gardului relevate de catre fotografiile depuse la dosarul cauzei, iar martorii audiati au precizat ca anterior dobândirii proprietatii de catre pârâta MG în anul 2005, între familia B si fostii nu au existat discutii privind linia de hotar si ca, gardul de lemn existent între proprietati nu a fost modificat niciodata, aflându-se pe acelasi amplasament înca de la momentul edificarii sale.
Executorul judecatoresc a procedat la punerea în executare a sentintei civile nr. 2324/2008 a Judecatoriei, în dosarul nr. 77/E/2009 al BEJ EM, legalitatea actelor de executare fiind verificata în dosarul nr.9840/318/2010 având ca obiect contestatia la executare formulata de MG.
Ulterior, prin actiunea înregistrata sub numarul 10672/317/2008, reclamantul BI a solicitat instantei de judecata ca prin hotarârea ce se va pronunta în contradictoriu cu pârâta MG, sa dispuna obligarea acesteia sa-si retraga gardul pe aliniamentul stabilit prin sentinta civila nr. 2324/2008, pronuntata de judecatoria în dosarul nr. 1558.3/318/2002, în caz de refuz sa fie autorizat sa execute aceasta lucrare pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecata.
Cauza înregistrata sub numarul 10672/317/2008 a fost solutionata prin s.c. nr. 8248/2009 în sensul respingerii cu motivarea ca gardul ce desparte proprietatile partilor este în prezent mai mult darâmat, fiind construit în urma cu peste 30 de ani si din procesul verbal încheiat la data de 30.07.2009 de BEJ EM în dosarul nr. 77/E/2009 reiese ca executorul judecatoresc a procedat la punerea în executare a sentintei civile nr. 2324/2008 a Judecatoriei, masuratorile efectuându-se “la aratarea si pe raspunderea reclamantului”, masuratori la care nu a asistat si pârâta si nu s-a facut dovada ca dupa momentul pronuntarii sentintei civile nr. 2324/2008 a Judecatoriei s-ar fi schimbat starea de fapt avuta în vedere la pronuntarea acesteia, precum si faptul ca masuratorile efectuate de executorul judecatoresc au fost realizate exclusiv pe baza indicatiilor reclamantului.
În privinta efectelor hotarârilor judecatoresti pronuntate în litigiile anterioare, instanta retine ca actul jurisdictional (ca orice act juridic, în general) produce, pe lânga efectele obligatorii între parti, întemeiate pe principiul relativitatii, si efecte de opozabilitate fata de terti.
Ca element nou aparut în ordinea juridica si în cea sociala, hotarârea nu poate fi ignorata de catre terti sub motiv ca nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Fata de acestia însa, hotarârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic si cu valoarea unui mijloc de proba (prezumtie), caracterul absolut al prezumtiei legale functionând, în conditiile art.1202 alin 2 C.civil, doar în relatiile dintre parti.
Pârâtii au început edificarea unui gard din beton descris în certificatul de urbanism nr.7/2011 si autorizatia de construire nr.5/2011, acest gard fiind amplasat pe lânga cel vechi, spre proprietatea pârâtilor, asa cum reiese în mod clar din fotografiile depuse la filele 72, 73 în 89.
Prin amplasarea gardului în aceasta modalitate (în unghi drept fata de gardul de la drum, dar pe lânga gardul vechi descris în cele doua hotarâri mentionate anterior, fara îndepartarea acestui gard), pârâtii au renuntat la o mica portiune din proprietatea lor, motiv pentru care nu se impunea amplasarea oblica a gardului de la strada, nefiind afectata proprietatea reclamantei, pe distanta ce începe cu punctul G (reprezentat de partea de sud a stâlpului de beton de la strada, astfel încât, în acest punct latimea terenului reclamantului la strada sa fie de 17 m, iar latimea terenului pârâtei la strada sa fie de 16,70) pâna la punctul E din raportul mentionat mai sus.
Pentru aceste motive, instanta apreciaza ca nefondata actiunea civila de fata si urmeaza sa o respinga.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
