SECTIA A II-A CIVILA, DE ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILA Nr. 1153/R
Sedinta publica de la 9 decembrie 2011
Pe rol fiind solutionarea recursului declarat de recurenta reclamanta B.P., impotriva sentintei civile nr. 7267/15.067.2011 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosar nr. 21360/197/2010 in contradictoriu cu intimata SC RAIFFEISEN BANK SA, avand ca obiect obligatia de a face.
La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa recurentei reclamante B. P. si a reprezentantului intimatei parate SC RAIFFEISEN BANK SA.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier dupa care
Instanta din oficiu , invoca exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Brasov in solutionarea litigiului de fata si ramane in pronuntare asupra acesteia.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului de fata :
Constata ca prin sentinta civila nr. 7267/15.06.2011 pronuntata de Judecatoria Brasov a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta B. P. in contradictoriu cu parata SC Raiffeisen Bank SA .
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca : La data de 10 03 2007 intre parti a intervenit contractul de credit nr. RF01343124153 prin care parata i-a acordat reclamantei un credit in valoare de 9100 euro ,care s-a obligat la restituirea imprumutului in 120 de rate lunare cu scadenta finala la data de 19 03 2017 .
Prin semnarea contractului reclamanta si-a manifestat acordul cu privire la costurile creditului reglementate prin art. 3 din contract – cu continutul enumerat in aceasta clauza – inclusiv cu procedura convenita relativ la ordinea si succesiunea in care debitele imprumutatului se sting , respectiv in ordinea scadentei incepand cu comisioanele , dobanda majorata , dobanda curenta si apoi credit .
Potrivit clauzei de la pct. 4.3 din contract reclamanta a autorizat parata sa incaseze fara acordul ei orice suma datorata in baza contractului prin debitare automata , la scadente , a contului curent de la art. 2.1 .
Prin clauza de la art. 3.4 partile au convenit ca pentru sumele datorate si neplatite la scadenta , denumite sume restante , reclamanta sa plateasca o dobanda majorata , ce se acumuleaza zilnic pana in ziua in care se acopera suma restanta prin aplicarea ratei dobanzii majorata la valoarea sumei restante si conform clauzei de la art. 4.4 la scadenta imprumutatul este de drept in intarziere fara nicio alta formalitate prealabila.
Prin art. 4 .6 si art. 6 lit. g din contract reclamanta – imprumutata s-a obligat ca in cazul rambursarii partiale sau integrale in avans a imprumutului sa notifice in prealabil Banca, in scris, de intentia de rambursare in conditiile stabilite ca pentru rambursarea partiala sa se efectueze restituirea a contravalorii a trei rate lunare , precum si comisionul aferent, situatie in care in urma acestei rambursari partiale in avans sa beneficieze de o reducere echitabila a costului creditului .
Totodata prin art. 7 din contract au prevazut ca sunt considerate cazuri de culpa daca reclamanta nu achita sumele datorate la termenele si in conditiile si cuantumurile stabilite prin contract , precum si daca nu indeplineste sau indeplineste necorespunzator oricare dintre obligatiile asumate prin contract.
In urma cererii reclamantei nr. 1529/13 04 2010 prin care a solicitat rambursarea anticipata partiala a sumei de 3500 euro, cerere aprobata de parata sun nr. 3109 din data de 27 05 2010, s-a incheiat actul aditional nr. 1 la contractul de credit prin care au convenit ca se modifica continutul art. 3 privind costurile contractului in sensul ca pentru perioada 19 03 2010 – 19 03 2011 comisionul de administrare de 3% se calculeaza la valoarea soldului rezultat in urma rambursarii anticipate cu suma mentionata anterior si incepand cu data de 19 03 2011 imprumutatul datoreaza un comision de administrare de 3% ce va fi calculat anual la soldul creditului de la data aniversarii, iar celelalte clauze din contract raman neschimbate.
Reclamanta a promovat prezenta actiunea apreciind ca inscrierea sa cu informatii negative la Biroul de credit , precum si la Centrala Riscurilor Bancare s-a realizat din culpa paratei, care anterior cumularii sumei restante ce a cauzat aceasta situatie nu a avut in vedere ca a efectuat o rambursare anticipata din credit si prin urmare inscrierile respective se impun a fi radiate , iar prejudiciul moral pe care l-a suferit in aceste imprejurari, inclusiv in urma adresei ce i-a fost comunicata cu amenintarea ca se va aduce la cunostinta angajatorului a restantei in discutie se cere a fi acoperit prin obligarea bancii la repararea lui.
Sustinerile reclamantei sunt neintemeiate .
Se constata din foaia de varsamant din data de 13 04 2010 ca reclamanta a depus in contul curent deschis pentru credit suma de 3500 euro si la aceeasi data a completat formularul de rambursare in avans a creditelor prin care a indicat ca si valoarea din credit pe care o ramburseaza anticipat partial ca fiind de 3500 euro.
Din sesizarea formulata de reclamanta la data de 4 05 2010 se releva ca i s-a solicitat la data de 19 04 2010 sa plateasca suma de 215 euro cu titlu de comision , relativ la care prin inscris a afirmat ca il considera ca nelegal solicitat fata de plata partiala anticipata pe care ea a efectuat-o si in raport de care costurile creditului ar fi trebuit sa fie recalculate.
Prin adresa nr. 20100521012732 din data de 25 05 2010 reclamanta a fost instiintata ca inregistreaza o suma restanta de 417,21 euro, cu 35 de zile de intarziere si i s-a solicitat achitarea de urgenta a debitului urmand ca in caz contrar sa fie instiintat si angajatorul cu privire la datorie si sa se procedeze la raportarea la Biroul de credit , precum si la Centrala Riscurilor Bancare.
Observand situatia de fapt instanta constata ca reclamanta procedand la plata sumei de 3500 euro cu titlu de rambursare partiala anticipata din credit nu a respectat clauzele contractuale pe care si le-a asumat , respectiv nu a notificat banca parata in conformitate cu clauzele de la art. 4 .6 si art. 6 lit. g din contract avand in vedere ca s-a obligat ,pentru rambursarea rambursari partiale in avans,sa respecte cerintele stabilite ceea ce presupunea ca in urma notificarii scrise parata sa poata verifica indeplinirea conditiilor pentru a putea beneficia de o reducere echitabila a costului creditului, in sensul ca plata ca reprezinte restituirea a contravalorii a trei rate lunare , precum si comisionul aferent.
Prin urmare, in conditiile in care contractul cu toate clauzele sale a fost asumat de reclamanta prin semnarea lui, iar pana la plata efectuata conventia nu a fost modificata de comun acord (anterior datei de 1 06 2010, ocazie cu care si-a asumat in continuare plata comisionului prevazut de parti prin contractul initial in costurile contractului) sau prin hotarare judecatoreasca relativ la existenta vreunei clauze abuzive in ceea ce priveste comisionul cuprins in costurile contractului, acesta nu putea fi modificat unilateral de aceasta prin refuzul platii comisionului aferent .
In consecinta reclamanta refuzand plata comisionului a fost in situatia de a nu respecta clauzele contractului si in inregistrarea sumei restante ea sa fie cea in culpa in determinarea inscrierii la Biroul de credit pentru intarzierea la plata mai mare de 30 de zile , insa nu si la Centrala Riscurilor Bancare.
Asadar fiind inregistrata restanta la plata adresa emisa de parata la data de 25.05.2010, privind instiintarea angajatorului ,a avut la baza clauza convenita si asumata de reclamanta la art. 9 din contract prin care pentru astfel de situatii cand sunt inregistrate sume restante si-a dat acordul ca banca sa dezvaluie angajatorului informatii despre calitatea de imprumutat si datele de cum se deruleaza contractul ,precum chiar sa ii si prezinte o copie a contractului .
Astfel ,in considerarea celor expuse instanta retine ca parata a procedat in concordanta cu clauzele contractuale in inscrierea reclamantei cu date negative la Biroul de credit, iar cerintele dispozitiilor art. 998 C.Civ. nu sunt intrunite deoarece nu s-a probat ca parata a comis o fapta ilicita care sa ii fi cauzat reclamantei prejudiciul moral afirmat,sens in care a dispus conform cu dispozitivul .
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs recurenta reclamanta avand in vedere ca anterior de scadenta rambursarii anticipate a sesizat intimata cu privire la existenta unei erori de calcul in ceea ce priveste suma solicitata sa o achite doar dupa ce banca verifica acest aspect .
Potrivit Deciziei nr. 105/2007 a Autoritatii Nationale de Supraveghere a Preluarii Datelor cu Caracter Personal , clientii trebuie notificati cu cel putin 15 zile inainte de raportare , fapt pe care intimata nu l-a respectat . Transmiterea datelor anterior de o notificare expresa privind inscrierea in baza de date a biroului de credite este ilegala , fapt ce da dreptul persoanei prejudiciate sa solicite radierea .
Reclamanta a rambursat anticipat o suma importanta de bani in data de 13.04.2010, astfel ca nu poate intelege cum de poate fi considerata „ rau platnic „ in luna mai 2010, cand practic banca si-a incasat suma imprumutata mai repede .
Bancile sunt obligate sa furnizeze persoanei vizate la data instiintarii prealabile in mod clar si exact informatiile prevazute la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 667/2001 inclusiv cele cu privire la identitatea biroului sau birourilor de credit catre care sunt transmise datele .
Perioada sau perioadele de stocare a datelor in cadrul sistemelor de evidenta de tipul birourilor de credit , modalitatile concrete de exercitare a dreptului la acces , de interventie si de opozitie , in relatia cu participantul si cu biroul sau birourile de credit .
Nu considera temeinica concluzia instantei ca reclamanta este in culpa ca nu a notificat banca .
Suferinta reclamantei a fost evidentiata de martorii audiati in cauza , dar instanta a respins petitul al doilea , considerand ca nu sunt indeplinite cerintele raspunderii civile delictuale. Am invocat raspunderea contractuala , prevederile art. 969 si 1075 , precum si Legea nr.667/2001, Decizia nr. 105/2007. Prima instanta a respins cererea reclamantei plecand doar de la imprejurarea ca a definit prejudiciul astfel cum era definit de art.998 Cod civil , cu continutul sau anterior de 01.10.2011. Considera ca si ce de – al doilea petit trebuie admis , raportat la starea de fapt si de drept si la probele administrate in cauza.
Considera solutia instantei de fond nelegala si netemeinica si solicita sa admita recursul, sa schimbe in tot sentinta atacata si pe fond sa se admita cererea de chemare in judecata.
A fost invocata din oficiu , de instanta recurs , exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Brasov .
Analizand aceasta exceptie , trebuie avut in vedere urmatoarele:
Cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta recurenta are ca obiect obligarea paratei la radierea din Biroul de Credit si din Centrala Riscurilor Bancare a inscrierilor efectuate cu privire la calitatea acesteia de rau platnic , cu acordarea de daune morale cu echivalent al prejudiciului produs .
Prin Decizia nr. LXXXV din 10 decembrie 2007 pronuntata in recurs in interesul legii de ICCJ, obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila pentru instante, s-a statuat ca, in aplicarea dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura civila, raportat la art. 3 pct. 11 din Codul comercial, stabilesc: Actiunile in anularea incidentelor de plati inscrise in Fisierul national de incidente de plati sunt de competenta tribunalului, ca prima instanta.
ICCJ a retinut ca, ,,potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura civila, procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum si procesele si cererile in aceasta materie al caror obiect este neevaluabil in bani sunt de competenta tribunalului, in prima instanta.
Pe de alta parte, in conformitate cu dispozitiile art. 1 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea si functionarea la Banca Nationala a Romaniei a Centralei Incidentelor de Plati, aceasta autoritate este un centru de intermediere care gestioneaza informatia specifica incidentelor de plati, pentru interesul public, inclusiv pentru scopurile utilizatorilor.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 2 lit. b) din acelasi regulament, incidentul de plata reprezinta “neindeplinirea intocmai si la timp a obligatiilor participantilor, inaintea sau in timpul procesului de decontare a instrumentului, obligatii rezultate prin efectul legii si/sau al contractului care le reglementeaza, a caror neindeplinire este adusa la cunostinta CIP de catre persoanele declarante, pentru apararea interesului public;”.
Este adevarat ca acest act normativ, desi reglementeaza infiintarea si functionarea Centralei Incidentelor de Plati (CIP), nu stabileste competenta de solutionare a actiunilor in legatura cu incidentele de plata.
In lipsa unei atare reglementari, intr-o asemenea situatie, instanta competenta sa solutioneze aceste actiuni nu poate fi decat instanta comerciala de drept comun, respectiv tribunalul, avand in vedere natura juridica a activitatii desfasurate de Centrala Incidentelor de Plati.
Astfel, Centrala Incidentelor de Plati este organizata si functioneaza la nivelul Bancii Nationale a Romaniei, iar operatiunile desfasurate de aceasta sunt de natura bancara.
Or, in acest sens, prin art. 3 pct. 11 din Codul comercial sunt considerate fapte de comert si operatiunile de banca si schimb, fara sa fie definit insa in ce consta operatiunea fundamentala de banca pentru a fi considerata o fapta de comert obiectiva.
Fata de aceasta situatie, caracterizarea ei se poate realiza prin raportare la reglementarea activitatii bancare, denumita si de comert de banca, astfel cum este reglementata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007.
In acest sens, prin art. 285 din ordonanta mentionata se prevede ca “bancile sunt institutii de credit cu vocatie universala, care pot desfasura oricare dintre activitatile prevazute in sectiunea 1.2 a cap. II din titlul I, partea I”, iar in conformitate cu art. 18 alin. (1) lit. r) din acelasi act normativ, “institutiile de credit pot desfasura, in limita autorizatiei acordate […] r) orice alte activitati sau servicii, in masura in care acestea se circumscriu domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementeaza respectivele activitati, daca este cazul”.
Este semnificativ ca in alin. (3) al aceluiasi articol se precizeaza ca “dispozitiile alin. (1) se interpreteaza si se aplica astfel incat activitatile enumerate la alin. (1) sa acopere orice operatiuni, tranzactii, produse si servicii care se inscriu in sfera acestor activitati sau pot fi asimilate acestora, inclusiv serviciile auxiliare acestor activitati”.
Ca urmare, chiar daca prin Codul comercial nu sunt definite operatiunile de banca si schimb, cat timp aceste operatiuni sunt suficient stabilite si delimitate de alte activitati in cadrul sectiunii 1.2 a cap. II din titlul I partea I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, se impune sa se constate ca actele de gestionare a informatiei specifice incidentelor de plati constituie operatiuni bancare accesorii, efectuate de Banca Nationala a Romaniei prin Centrala Incidentelor de Plati, avand astfel vadita natura comerciala.
De altfel, prin art. 56 din Codul comercial se prevede ca “daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, in ce priveste acest act, legii comerciale”, asa ca si in situatia cand printre utilizatorii informatiilor gestionate de Centrala Incidentelor de Plati se afla si persoane fizice sau juridice care nu au calitatea de comerciant este aplicabila tot legea comerciala pentru ca intregul raport juridic are un asemenea caracter.
Asadar, cata vreme pentru una dintre parti, respectiv Banca Nationala a Romaniei, prin Centrala Incidentelor de Plati, actul este comercial, intregul raport juridic ce se refera la actul respectiv trebuie sa fie supus legii comerciale.
Caracterul special al normelor de drept comercial fata de cele ale Codului civil, subliniat prin art. 1 din Codul comercial, determina deci aplicarea reglementarilor din acest cod oricaror acte care privesc raporturi juridice in care una dintre parti are calitatea de comerciant, chiar daca o atare calitate lipseste celorlalte parti, astfel ca litigiile ivite in legatura cu astfel de raporturi revin in competenta de judecata a tribunalului, ca prima instanta de drept comun, in materie comerciala, in conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura civila.
De aceea, prevederile din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, precum si din Legea nr. 59/1934 asupra Cecului, prin care se stabileste ca judecatoria este instanta competenta sa solutioneze cererile avand ca obiect investirea cu formula a cambiei, a biletului la ordin, a cecului sau a opozitiei la executarea acestor titluri, nu sunt aplicabile in cazul actiunilor formulate impotriva inscrierii incidentelor de plati, deoarece dispozitiile cu caracter normativ ale celor doua legi, fiind cu caracter special, restrans numai la domeniile pe care le reglementeaza, derogatorii de la normele generale, nu pot fi decat de stricta interpretare si nesusceptibile de a fi luate in considerare prin analogie.
Asa fiind, cum operatiunile efectuate de Banca Nationala a Romaniei prin Centrala Incidentelor de Plati sunt fapte de comert obiective, iar litigiile ce se nasc din aceste raporturi juridice de natura comerciala nepatrimoniale, solutionarea lor nu poate reveni decat tribunalului, ca prima instanta de drept comun in materie comerciala”.
Centrala Riscurilor Bancare (CRB) reprezinta o structura specializata in colectarea, stocarea si centralizarea informatiilor privind expunerea fiecarei persoane declarante (institutie de credit, institutie financiara nebancara inscrisa in Registrul special, institutie de plata care inregistreaza un nivel semnificativ al activitatii de creditare sau institutie emitenta de moneda electronica care inregistreaza un nivel semnificativ al activitatii de creditare) din Romania fata de acei debitori care au beneficiat de credite si/sau angajamente al caror nivel cumulat depaseste suma limita de raportare (20.000 RON), precum si a informatiilor referitoare la fraudele cu carduri produse de catre posesori.
Potrivit art. 1 din Regulamentului nr. 4 din 07.08.2004, Monitorul Oficial, Partea I 739 16.aug.2004, intrat in vigoare la 16.08.2004 privind organizarea si functionarea la Banca Nationala a Romaniei a Centralei Riscurilor Bancare, emis de Banca Nationala a Romaniei in temeiul prevederilor art. 2 alin. (2) lit. b), ale art. 24, ale art. 25 alin. (2), ale art. 48 si 49 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei:
,,(1) Obiectul prezentului regulament il constituie organizarea si functionarea la Banca Nationala a Romaniei a Centralei Riscurilor Bancare (CRB).
(2) Centrala Riscurilor Bancare este un centru de intermediere care gestioneaza in numele Bancii Nationale a Romaniei informatia de risc bancar si informatia despre fraudele cu carduri pentru scopurile utilizatorilor, in conditiile pastrarii secretului bancar”.
In concluzie, considerente expuse de ICCJ in decizia de mai sus sunt valabile si in cazul CRB, Tribunalul fiind instanta competenta sa solutioneze in prima instanta cererea reclamantei.
Tribunalul urmeaza sa admita exceptia, cf. art. 158 Cod procedura civila, cu consecinta admiterii recursului, potrivit art. 312 Cod procedura civila si trimiterii cauzei spre solutionare instantei competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul formulat de recurenta B. P. impotriva sentintei civile nr.7267/15.06.2011 pronuntata de Judecatoria BRASOV ,pe care o caseaza si trimite cauza spre competenta solutionare Tribunalului Brasov.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi,09.12.2011
