Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.04.2010, sub nr. xx, reclamantul xx a chemat în judecată pe pârâta xx, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată parata la înregistrarea autovehiculului marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare xx pe numele său si radierea autoturismului de pe numele reclamantului; cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în anul 2008, printr-un înscris sub semnătură privată, a vândut pârâtei autovehiculul menţionat mai sus. În ciuda demersurilor sale pârâta refuză să efectueze formalităţile necesare pentru radierea autovehiculului, reclamantul fiind obligat să achite în continuare taxele şi impozitele aferente autovehiculului.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 1073 şi 1077 C. Civ..
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în fotocopie contractul de vânzare-cumpărare din data de 13.05.2008.
Deşi legal citată cu această menţiune, pârâta xx nu a formulat întâmpinare si nici nu s-a prezentat in fata instanţei. De asemenea pârâta a fost citată cu menţiunea de a se prezenta personal pentru administrarea probei cu interogatoriul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 13.05.2008, printr-un contract de vânzare-cumpărare, reclamantul xx a vândut autovehiculul marca xx, cu nr. de înmatriculare xx, pentru preţul de 2.250 lei, pârâtei xx (fila 4).
Potrivit art. 1295 C.civ., contractul de vânzare-cumpărare are un caracter consensual, putând fi încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără îndeplinirea vreunei formalităţi.
Deşi a avut loc înstrăinarea autovehiculului menţionat mai sus, părţile nu au efectuat formalităţile legale în vederea radierii bunului de pe numele reclamantului şi înscrierii acesteia pe numele pârâtului.
Conform disp. art. 24 din Ordinul nr. 1501 din 13 noiembrie 2006, privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate pot solicita radierea din circulaţie, în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
În baza art. 25 din acelaşi act normativ, radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare şi a plăcuţelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărţii de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fişei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum şi a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la art. 24 alin. 1 – 4.
Din analiza textelor menţionate mai sus, rezultă că proprietarul de vehicul înregistrat este obligat să radieze maşina care a fost înstrăinată. Având insa in vedere dovezile administrate rezulta faptul ca, cel puţin in parte, documentele necesare acestei formalităţi administrative sunt in posesia paratului acesta având obligaţia contractuala si legala de a pune la dispoziţia vânzătorului înscrisurile necesare radierii autoturismului de pe numele acestuia. Fiind vorba despre o obligaţie de a face ce deriva din faptul ca autovehiculele înmatriculate sunt supuse anumitor formalităţi administrative de înregistrare instanţa considera întemeiată cererea având ca obiect obligarea pârâtei la a face demersurile necesare privind radierea autovehiculului de pe numele reclamantului, acesta urmând a fi admisă.
Instanţa apreciază că pârâta se află în culpă procesuală întrucât a determinat promovarea prezentei cereri de chemare în judecată. Potrivit art. 274 alin. 1 C.proc.civ., instanţa urmează a obliga pârâta şi la plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru şi timbre judiciare.
