Potrivit Regulamentului local de urbanism aferent Planului urbanistic general al mun. Oradea aprobat prin HCL nr. 48/2000, în cazul construcţiilor amplasate pe linia dintre proprietăţi este obligatorie executarea lor cu calcan şi cu consimţământul vecinului
Prin urmare, pârâta, prin condiţionarea eliberării autorizaţiei de construire de acordul vecinului, nu a făcut altceva decât să respecte dispoziţiile legale în materie de vecinătate, evitând încălcarea prerogativelor dreptului de proprietate al vecinului.
Prin urmare, pârâta, prin condiţionarea eliberării autorizaţiei de construire de acordul vecinului, nu a făcut altceva decât să respecte dispoziţiile legale în materie de vecinătate, evitând încălcarea prerogativelor dreptului de proprietate al vecinului.
Prin sentinţa nr. 501/25.05.2010 Tribunalul Bihor a respins excepţia de nelegalitate a HCL Oradea nr.201/30.03.2009 şi nr. 381/11.05.2009.
A respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţii C.V. şi C.A.M în contradictoriu cu pârâta INSTITUŢIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI ORADEA – INSTITUŢIA ARHITECTULUI ŞEF.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1529/27.07.2005, reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan înscris în CF 150415 Oradea, nr.cad. 8447, în suprafaţă de 354 mp. Ulterior achiziţionării terenului, au intenţionat să construiască o casă familială P+1E, sens în care au depus la Primăria Municipiului Oradea documentaţia necesară în vederea obţinerii autorizaţiei de construire.
Prin certificatul de urbanism nr.2684/09.09.2009, pârâta a comunicat reclamanţilor că, în vederea obţinerii autorizaţiei de construire, se impune obţinerea acordului vecinului din stânga. La baza impunerii condiţiei acordului vecinului prin acest certificat de urbanism a stat HCL nr. 201/30.03.2009, prin care s-a aprobat Planul Urbanistic Zonal privind amplasarea casă P+E pe str. Magnoliei nr.25, nr.cad. 8447, în care, la art.1, se prevede obligativitatea obţinerii acordului vecinului din stânga. Prin HCL nr.381/11.05.2001, se rectifică art.1 din HCL nr.201/30.03.2009, în sensul că se impune obţinerea acordului vecinului din dreapta, şi nu a vecinului din stânga.
Considerând că această condiţionare a emiterii autorizaţiei de construire este nelegală şi abuzivă, reclamanţii au invocat excepţia de nelegalitate a celor două hotărâri de consiliu local, raportat la art. 2.5.6. din anexa la Legea nr.50/1991 şi au solicitat obligarea pârâtei să le elibereze autorizaţia de construire necondiţionat de acordul vecinilor.
Conform dispoziţiile art.2.5.6 din anexa la Legea nr.50/1991: „acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, este necesar pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora, pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente, precum şi în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate”.
Apreciind că legiuitorul a prevăzut în mod limitativ situaţiile în care este necesar acordul vecinului de mejde, situaţii care nu se regăsesc în speţă, reclamanţii consideră că refuzul eliberării autorizaţiei de construire este nelegal şi abuziv.
Examinând proiectul de construire a casei unifamiliale P+E, aflat la dosar, instanţa a constatat că reclamanţii intenţionează să edifice construcţia chiar pe limita dintre proprietatea acestora şi proprietatea vecinului din dreapta.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 612-614 C.civil, „nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietăţii îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanta de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi şi proprietatea vecină; nimeni nu poate avea vederi piezişe pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanţă de şase decimetri; distanţa de care este vorba în cele două articole precedente se socoteşte de la faţa zidului, pe care s-a deschis vederea şi, de vor fi balcoane sau alte asemenea, de la linia lor cea dinafară până la linia de despărţire a celor două proprietăţi”, iar potrivit art. 615 din acelaşi act normativ, „tot proprietarul este dator a-şi face streaşina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe uliţe, iar nu pe locul vecinului său”.
Instanţa a mai reţinut că, deşi este evident că prin amplasarea construcţiei exact pe linia despărţitoare dintre proprietăţi, se încalcă reglementările de vecinătate enunţate mai sus, aducându-se atingere dreptului de proprietate al vecinului din dreapta, care este pus în situaţia de a accepta o construcţie situată pe linia de hotar care se află în coproprietatea celor doi vecini, reclamanţii solicită obligarea pârâtei la emiterea autorizaţiei de construire cu încălcarea acestor dispoziţii legale.
Susţinerile reclamanţilor, conform cărora în anexa la Legea nr.50/1991 se prevăd situaţiile în care este necesar acordul vecinului, situaţii care nu se regăsesc în speţă şi, prin urmare, este nelegală condiţionarea acordării autorizaţiei de construire, nu pot fi reţinute ca fiind întemeiate, întrucât prin dispoziţiile inserate în art.2.5.6. din anexă, de care se prevalează reclamanţii, sunt stabilite cazuri în care este necesar acordul vecinului, fără însă a se limita la acestea, în situaţiile în care alte acte normative prevăd noi cazuri de necesitate a exprimării acordului vecinului de proprietate.
Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 997/2010-RCA a Curţii de Apel Oradea
