Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal
Art. 110 TFUE
Legalitatea taxei în privinţa autovehiculelor noi este în afara oricărei discuţii, în raport de statuarea CJCE în Cauza C-113-94 Casarin (art. 110 TFUE nu interzice aplicarea reglementărilor naţionale privind taxarea autovehiculelor cât timp aceasta nu are ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor din producţia internă în detrimentul vânzării autovehiculelor importate din alte state membre) şi Cauza C-47/1988 Comisia c. Danemarca (art. 110 TFUE interzice să se aplice produselor altor state membre impozite directe mai mari decât cele care se aplică produselor naţionale similare sau impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie), coroborat cu modul identic de calcul al taxei atât pentru autovehiculele produse în ţară, cât şi pentru cele importate.
Legalitatea taxei în privinţa autovehiculelor noi este în afara oricărei discuţii, în raport de statuarea CJCE în Cauza C-113-94 Casarin (art. 110 TFUE nu interzice aplicarea reglementărilor naţionale privind taxarea autovehiculelor cât timp aceasta nu are ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor din producţia internă în detrimentul vânzării autovehiculelor importate din alte state membre) şi Cauza C-47/1988 Comisia c. Danemarca (art. 110 TFUE interzice să se aplice produselor altor state membre impozite directe mai mari decât cele care se aplică produselor naţionale similare sau impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie), coroborat cu modul identic de calcul al taxei atât pentru autovehiculele produse în ţară, cât şi pentru cele importate.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII-A ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR. 258 din 7 februarie 2011)
Prin sentinţa civilă nr. 1281/20.04.2010 a Tribunalului Bucureşti a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC HC SRL în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, acţiune prin care reclamanta solicitase obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2821,93 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată pentru autoutilitara marca Peugeot …., fabricată în 2008.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că între SC TBILIFN SA Bucureşti şi reclamanta SC HC SRL s-a încheiat contractul de leasing financiar cu nr. 56821 din data de 9 iunie 2008 privind achiziţionarea unei autoutilitare marca Peugeot ……, pentru înmatricularea căreia, la data de 27 iunie 2008, firma de leasing a achitat achite suma de 2821,93 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Tribunalul a reţinut că taxa de primă înmatriculare achitată de către reclamantă pentru a înmatricula o maşină nouă care nu a fost niciodată supusă unei astfel de operaţiuni conform art. 1 pct. 202 din Legea nr. 343/2006 care modifică Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal nu aduce atingere art. 90 din TCE. Mai mult, în orice stat membru orice persoană care achiziţionează pentru prima dată o maşină şi care trebuie să fie înmatriculată pentru prima dată este obligată să achite o astfel de taxă pentru realizarea înmatriculării. În cazul de faţă, arată tribunalul, reclamanta a achiziţionat de la firma de leasing o autoutilitară nouă, fără să fie supusă unei astfel de taxe, iar pentru a putea circula pe drumurile publice trebuie sa achite o suma de bani cu acest titlu. Motivul invocat de către reclamantă că această taxă ar încălca art. 90 din TCE nu poate fi luat în considerare, deoarece această obligaţie fiscală este instituită în statele membre ale UE pentru prima înmatriculare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC HC SRL, solicitând instanţei modificarea ei în sensul admiterii acţiunii sale astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că taxa este discriminatorie întrucât dispoziţiile din dreptul comunitar au prioritate faţă de dreptul naţional, iar în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse şi înmatriculate ori reînmatriculate în ţara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România după aducerea lor în ţară, ceea ce echivalează cu o diferenţă de tratament, ceea ce constituie o a regimului juridic fiscal şi contravine dispoziţiilor art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
Prezentă în faţa instanţei în şedinţa publică de astăzi, prin reprezentant, pârâta intimată AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând faptul că autovehiculul importat este nou, iar nu second hand.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041 C.pr.civ. şi cu precădere prin prisma criticilor aduse sentinţei de către recurentă, Curtea apreciază recursul acesteia ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1. O primă observaţie care se impune este aceea că reclamanta nu aduce nici un fel de critici hotărârii instanţei de fond, motivele de recurs invocate fiind cu totul străine de argumentele soluţiei tribunalului, pe care nu le abordează în nici un fel.
Dimpotrivă, invocă aspecte străine şi de natura pricinii, făcând vorbire, atunci când susţine discriminarea, despre “taxa pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România după aducerea lor în ţară”, în condiţiile în care nu ne aflăm într-o atare ipoteză.
2. Aspectul esenţial al cauzei, surprins şi soluţionat corect de prima instanţă, este acela că autovehiculului pentru care s-a achitat taxa a cărei restituire se solicită nu este un autoturism second hand, ci unul nou.
În raport de acest aspect, nu există pretinsa încălcare a prevederilor art. 110 alin. 1 TFUE (fost art. 90 alin. 1), text potrivit căruia “Nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus faţă de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare”.
Pentru a aprecia asupra incidenţei acestui text în privinţa taxei speciale de înmatriculare achitată în concret în prezenta cauză, astfel cum a fost aceasta reglementată în legislaţia naţională, Curtea a analizat mai întâi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene în cauze privind reglementări similare ale altor state membre (cauza C-345/93 Nunes Tadeu, cauza C-393/98 Gomes Valente, cauza C-101/00 Tulliasiamies şi Antti Siilin, cauza C-313/05 Brzezinski şi cauzele conexate C-290/05 şi C-333/05 Ákos Nádasdi şi Németh Ilona).
Instanţa comunitară a statuat astfel că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că interzice impunerea unei taxe precum cea în discuţie, dacă această taxă:
* Este percepută la prima înmatriculare pe teritoriul unui Stat membru a autovehiculelor second hand,
* Valoarea acesteia, determinată exclusiv de caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea acestuia) şi de clasificarea de mediu, este calculată fără luarea în considerare a deprecierii reale a vehiculului, astfel încât excede valoarea reziduală a aceleiaşi taxe, încorporată în valoarea de piaţă a autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în statul membru respectiv.
4. Prima observaţie care se impune, esenţială pentru soluţionarea cauzei, este aceea că jurisprudenţa menţionată este incidentă doar în privinţa obligaţia de achitare a taxei speciale pentru autovehiculelor second hand, iar nu şi a celor noi, cum este cazul în speţă.
Prin urmare, în lumina tuturor considerentelor expuse mai sus, reţinând că autovehiculul pentru care s-a achitat în speţă taxa specială nu este autovehicul second hand, pentru a se reţine incidenţa reglementării comunitare cuprinsă în art. 110 TFUE, astfel cum a fost conturat jurisprudenţial de CJCE în materia specifică a taxei de primă înmatriculare, astfel că taxa impusă în cauză nu este discriminatorie, nefiind întrunit în cauză nici un motiv de nelegalitate a taxei – în temeiul disp. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. – va respinge ca vădit nefondat prezentul recurs.
2
