Obligaţie de a face. Recurs civil. Casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Chemare în judecată (acţiuni, cereri)


– Cod procedură civilă, art. 129 – 130

În raport de criticile formulate, tribunalul a constatat că instanţa de fond nu a dat dovadă de rol activ conform dispoziţiilor art. 129 – 130 Cod procedură civilă pentru lămurirea obiectului cererii de chemare în judecată a părţilor şi a temeiului juridic invocat de recurentul-reclamant, ştiut fiind că în baza dispoziţiilor legale de mai sus, instanţa era datore să ordone din oficiu dovezile pe care le considera necesare pentru soluţionarea cauzei sub aspectul restituirii în natură a diferenţei de teren.

(TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI, DECIZIA CIVILA NR. 336 din 12.04.2011)

Prin cererea introdusă la Tribunalul Călăraşi la data de 03.09.2010 şi înregistrată sub nr. -/116/2010, reclamantul U a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Călăraşi, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta să-i restituie în natură suprafaţa de 42 m.p teren în completare până la suprafaţa de 1050 m.p, aşa cum a cerut în nenumărate cereri adresate Primăriei Municipiului Călăraşi din anul 1991 şi până în prezent.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 1968 a cumpărat în mun. Călăraşi, str. -, de la I, o proprietate de teren în suprafaţă de 1950 m.p ( fără acte pentru că atunci nu se făceau acte). Din această suprafaţă reclamantul i-a dat surorii sale suprafaţa de 900 m.p, acesta rămânând cu 1050 m.p. A mai arătat reclamantul că în anul 1987 i s-a demolat această proprietate, însă din greşeală în actul de demolare s-au trecut 900 m.p, deşi suprafaţa era de 1050 m.p. Această proprietate avea în componenţă şi un beci (bordei) din cărămidă, în pământ, la hotarul cu vecinul IC, cu care poate proba în prezent până unde se întindea proprietatea sa la nord. După apariţia L.18/1991 reclamantul a solicitat această suprafaţă de teren ţi în anul 2000 a primit o propunere din partea Primăriei Mun. Călăraşi pentru 900 m.p iar Prefectul Judeţului Călăraşi a emis Ordinul nr. 3/2000 pentru suprafaţa de 900 n.p. Ulterior, a solicitat completarea suprafeţei de teren până la 1050 m.p. În anul 2009 i s-a mai acordat o propunerea de 108 m.p cum este în prezent împrejmuit, rămânând de restituit suprafaţa de 42 m.p pentru care Primăria Mun. Călăraşi, refuză restituirea.

În dovedirea acţiunii reclamantul a propus administrarea dovezilor cu înscrisuri şi a depus la dosar adresa nr. M. 186/24.08.2010 emisă de Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi, act de vânzare din 17.05.1929, plan de situaţie actual, fişa imobilului demolat, adresa nr. 11085/15.03. 2005 emisă de Primăria Mun. Călăraşi, raport de evaluare nr. 6856/14.02.2005.

La termenul de judecată din data de 04.11.2010, instanţa din oficiu a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a tribunalului de a soluţiona în primă instanţă prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. -/04.11.2010 Tribunalul Călăraşi a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului de a soluţiona în primă instanţă prezenta cauză şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

La Judecătoria Călăraşi, cauza a fost înregistrată la data de 13.12.2010 sub nr. -/202/ 2010.

În şedinţa publică din 25.01.2011, instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii procedând la citarea părţilor cu menţiunea de a răspunde acestei excepţii.

Soluţionând cauza Judecătoria Călăraşi prin sentinţa civila nr.-/15.02.2011 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia invocată de instanţă din oficiu.

A respins acţiunea formulată de reclamantul U împotriva pârâtei Primăria Municipiului Călăraşi.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a administrat dovezi din care să rezulte parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de Lg. 18/1991, respectiv că reclamantul nu a făcut dovada contestării hotărârii Comisiei locale Călăraşi de fond funciar la Comisia Judeţeană de fond funciar.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal, recurentul reclamant U criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că a îndeplinit procedura specială prevăzută de Lg. nr. 18/1991 în termenele şi condiţiile prevăzute de actul normativ sus menţionat, astfel că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea reclamantului cu motivarea că nu a respectat dispoziţiile art. 109 al.2 Cod pr.civilă.

Recursul nu a fost motivat în drept.

In dovedirea recursului a depus înscrisuri în copie.

Intimata Primăria Mun. Călăraşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că criticile formulate sunt neîntemeiate, deoarece recurentul U nu a făcut dovada contestării hotărârii nr.3/2010 a Comisiei Locale de fond funciar la Comisia Judeţeană Călăraşi.

In drept a invocat dispoziţiile art. 115 – 118 Cod pr.civilă.

A solicitat şi judecarea cauzei în lipsă conform dispoziţiilor art. 242 /2) Cod pr.civilă.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 Cod pr.civilă, tribunalul constată fondat recursul pentru următoarele considerente:

In mod sumar instanţa de fond a analizat actele dosarului şi a apreciat c ă se respinge ca inadmisibilă acţiunea reclamantului, reţinând că recurentul reclamant nu a îndeplinit procedura specială prevăzută de Lg. nr. 17/1991.

In speţă, recurentul reclamant U a solicitat să fie obligată pârâta Primăria Municipiului Călăraşi, să-i restituie în natură suprafaţa de 42 mp teren în completare până la suprafaţa de 1050 mp conform cererilor adresate pârâtei.

De remarcat că suprafaţa de 42 mp face parte dintr-un lot mai mare de 1050 mp, conform susţinerii recurentului-reclamant, teren care a fost expropriat în anul 1984 prin decretul de nr. 259/26.11.1984.

Conform Decretului de Expropriere nr. 259/26.11.1984 -Tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile situate în Judeţul Călăraşi, se expropriază şi se trec în proprietatea statului, la nr. crt. 11 figurează recurentul reclamant U cu imobil ce se expropriază situat în Municipiul Călăraşi, str. – în suprafaţă de 900 mp din care construcţii 132,36 mp.

Potrivit declaraţiei reclamantului din 05.06.1984 acesta deţinea la acea dată un imobil situat în Municipiul Călăraşi la adresa sus menţionată, în suprafaţă de 960 mp din care 132,36 mp suprafaţă construită şi 30,50 mp anexe şi nu 1050 mp cât susţine recurentul reclamant.

Prin ordinul nr. 3/07.01.2000 emis de Prefectul Jud. Călăraşi i se atribuie în proprietate teren din intravilan recurentului reclamant în suprafaţă de 900 mp situat în Călăraşi, -. Prin ordinul nr. 187/11.05.2009 emis de Prefectul Judeţului Călăraşi se modifică şi completează ordinul nr. 3/07.01.2000 şi se atribuie în proprietate recurentului reclamant teren intravilan în suprafaţă de 1008 mp situat în Călăraşi -.

In raport de criticile formulate, tribunalul a constatat că instanţa de fond nu a dat dovadă de rol activ conform dispoziţiilor art. 129 – 130 Cod pr.civilă pentru lămurirea obiectului cererii de chemare în judecată a părţilor şi a temeiului juridic invocat de recurentul- reclamant, ştiut fiind că în baza dispoziţiilor legale de mai sus, instanţa era datore să ordone din oficiu dovezile pe care le considera necesare pentru soluţionarea cauzei sub aspectul restituirii în natură a diferenţei de teren de 42 mp.

Referitor la obiectul cererii de chemare în judecată tribunalul a constatat că instanţa de fond era datoare să lămurească obiectul având în vedere că recurentul reclamant a solicitat prin acţiunea introductivă obligarea pârâtei la restituirea în natură a suprafeţei de 42 mp teren în completare până la suprafaţa de 1050 mp, în situaţia în care prin hotărârea nr. -/2010 a Comisiei Locale Călăraşi de fond funciar se respinge cererea recurentului reclamant pentru diferenţa de 42 mp întrucât i-a fost emis de către Prefectul Jud. Călăraşi la data de 11.05.2009 Ordinul nr. 187 prin care i se atribuie în proprietate suprafaţa de 1008 mp.

Mai mult, aceste lămuriri se impun având în vedere că Ordinul Prefectului a fost emis în baza dispoziţiilor art. 23 şi 36 din Lg. nr. 18/1991 R, iar recurentul reclamant a îndeplinit procedura specială prevăzută de Lg. Nr. 18/1991, aspect confirmat de înscrisurile depuse în recurs de recurentul reclamant.

Cât priveşte temeiul juridic pe care se întemeiază acţiunea, recurentul reclamant U nu a precizat instanţei temeiul de drept în virtutea căruia îşi îndreaptă pretenţiile împotriva pârâtei şi susţine acţiunea cerând admiterea ei în întregime.

In acest context, instanţa de fond era datoare să solicite reclamantului să precizeze temeiul juridic şi să lămurească acest temei de drept în raport de obiectul acţiunii cu atât mai mult cu cât a soluţionat cauza pe excepţia inadmisibilităţii.

Totodată, instanţa de fond era datoare să lămurească şi părţile participante la procesul civil în raport de obiectul pretenţiilor formulate de recurentul reclamant.

Este adevărat că principiul disponibilităţii în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înţelege să-şi dispute obiectul procesului, însă instanţa este datoare să solicite lămuriri părţilor şi să pună în discuţia acestora necesitatea introducerii în cauză a altor persoane decât cele chemate în judecată.

Această lămurire se impune având în vedere că instanţa de fond a soluţionat litigiul în contradictoriu cu pârâta Primăria Mun. Călăraşi deşi a reţinut inadmisibilitatea acţiunii reclamantului în raport de dispoziţiile Lg. 18/1991 referitoare la îndeplinirea procedurii speciale prevăzute de art. 53 şi următoarele din acest act normativ, situaţie în care litigiul trebuie să se desfăşoare în contradictoriu cu Comisia Locală şi Judeţeană de fond funciar.

Aşadar se impune lămurirea întregului cadru procesual de către instanţa de fond.

In ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de recurentul reclamant, invocată din oficiu, instanţa urmează a se pronunţa după lămurirea obiectului acţiunii.

Această situaţie de fapt constatată de tribunal reprezintă o neanalizare a fondului cauzei, motiv pentru care se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, ocazie cu care instanţa va solicita lămuriri recurentului reclamant U cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, a părţilor din proces şi a temeiului juridic.

Cu ocazia rejudecării în fond a pricinii se vor avea în vedere şi celelalte critici formulate de recurentul reclamant şi neanalizate de tribunal.

Pentru considerentele expuse anterior, tribunalul în baza art. 312 Cod pr.civilă, urmează a admite recursul declarat de recurentul reclamant U împotriva sentinţei civile nr.-/15.02.2011 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosarul nr. -/202/2011 pe care o casează în tot şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

1