Obiect: obligaţie de a face, servitute trecere
Sentinţa civilă nr. 584/02.03.2011
Constată că prin acţiunea înregistrată la această instanţă reclamanţii Z. P. şi Z. A. au chemat în judecată pe pârâţii L. L. şi L. M. pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să le permită trecerea pe terenul proprietatea lor cu un mijloc de transport, pentru a avea acces la strada S. şi să-şi ridice gardul din metal de pe limita proprietăţilor lor, astfel încât să le admită accesul la strada S..
În motivare au arătat că sunt moştenitorii testamentari ai defunctei A.L., conform testamentului autentificat sub nr. xxxx/9.08.2005 prin care aceasta a instituit în favoarea lor un legat universal, că principalul bun moştenit este casa situată în Tg.Neamţ, pe strada R., compusă din 2 camere şi bucătărie, cu suprafaţa de 72 m.p. şi terenul curţi-construcţii de 100 m.p., având vecini pe : N-terenul Primăriei, E -H. Gh., S-strada R., V-G.V..
Reclamantul au arătat în continuarea cererii lor că toate casele de pe strada R. sunt case vechi evreieşti, cu pereţii laterali comuni, cu ieşire la stradă numai pentru locatari, că accesul pentru aprovizionarea cu lemne, pentru reparaţii, intervenţia pompierilor, vidanjarea foselor septice se face prin spatele clădirilor, pe terenurile care au ieşire la strada S. pentru că, strada R., pe unde au şi ei ieşirea principală, nu are canalizare, astfel că ei nu pot vidanja fosa septică aflată în spatele locuinţei lor şi că dintotdeauna au avut acces pe terenul pârâţilor numai că, acum, pârâţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe suprafaţa de 470 m.p. de teren, cu toate că nu au avut teren anterior în acel loc, iar acum pârâţii au construit un grad din fier la strada R. şi nu le permite accesul la această stradă.
Au precizat că în anul 2007 au chemat în judecată pe pârâţi pentru obligaţia de „a face”, pentru a menţine şi a respecta servitutea de trecere ce era înainte pe terenul care a devenit proprietatea pârâţilor, iar prin sentinţa civilă nr.1239/2008 a Judecătoriei Tg.Neamţ li s-a respins acţiunea, Tribunalul Neamţ a menţinut soluţia, cu motivarea că s-a investit greşit instanţa cu o cerere de menţinere a unei servituţi care nu era constituită.
În drept, s-au invocat prevederile art.576 şi 616 din codul civil.
În dovedire au depus la dosar actul de veşnică vânzare din anul 1951, actul de vânzare-cumpărare autentificat din anul 2005 sub nr.2134, sentinţa civilă nr.1948/2008 pronunţată de Judecătorie, decizia civilă nr.134/AC/2009 a Tribunalului Neamţ, adrese de la Primărie şi de la Autoritatea de Sănătate Publică Neamţ. Au solicitat efectuarea unei cercetări locale şi o expertiză tehnică.
Cererea a fost timbrată cu 38 de lei taxă de timbru şi 0,30 lei timbru judiciar.
Pârâţii au formulat întâmpinare solicitând pe cale de excepţie respingerea acţiunii pentru autoritate de lucru judecat având în vedere sentinţa civilă nr. 1239/2008 a Judecătoriei Tg.Neamţ şi dacă se va respinge excepţia, respingerea acţiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată motivând următoarele:
Au susţinut că ei sunt proprietarii suprafeţei de 470 m.p. teren situat în Tg.Neamţ, cu vecinătăţile: N – str. S., Est – H. G., Sud – M.M. şi M.E., iar la Vest – G.V., Bl. X, conform sentinţei civile nr. 984/2007 pronunţată de Jud. Tg.Neamţ în dosarul xxxx/321/2007 ce a avut ca obiect perfectarea vânzării. La baza acestei vânzări a stat titlul de proprietate nr.3/2624/2006 emis pe numele titularilor L. N.N. şi L. V.M., titlu în care figurează înscrisă suprafaţa de teren vândută lor de 470 m.p. din parcela nr. topo 93/136/A/1, cu vecinătăţile sus menţionate.
Din planul de situaţie întocmit de expert într-un alt dosar nr. xxx/321/2007 rezultă că ca reclamanţii Z. nu sunt proprietarii unui loc înfundat, în accepţiunea disp.art. 614-616 cod civil, ci proprietatea lor se învecinează cu str. R. şi au ieşire la drumul public, astfel încât cererea lor este neîntemeiată. Orice cale de acces se stabileşte în favoarea unui proprietar al unui loc înfundat, dar în cauza de faţă, cererea reclamanţilor de a avea acces de trecere la cealaltă stradă – S. este neîntemeiată şi, în plus, susţin reclamanţii, nici măcar nu sunt vecini cu terenul reclamanţilor Z., deoarece între proprietăţile lor se mai află o suprafaţă de 100 m.p. aparţinând Consiliului local al oraşului.
S-au mai judecat cu reclamanţii Z. în doarul nr. xxxx/321/2007 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1239/2008 rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care a fost respinsa acţiunea acestora având ca obiect “obligaţia de a face şi menţinerea servituţii de trecere”, pe motiv că nu sunt îndeplinite condiţiile esenţiale prev. de art. 616 – 619 respectiv “servitutea de trecere presupune existenta unui loc înfundat, iar în speţă proprietatea reclamanţilor nu este un loc înfundat deoarece are ieşire la strada R.” şi că nu se crease niciodată o servitute de trecere pe terenul lor pentru a fi menţinută.
Reclamanţii Z. au încercat la judecarea cauzei în apel să schimbe obiectul cauzei în instituire servitute de trecere în loc de menţinere servitute, dar le-a fost respins apelul prin decizia civilă nr.134/AC/2009, menţinându-se sentinţa civilă 1239/2008.
Nu există un temei legal pentru cererea reclamanţilor, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 616 cod civil, pentru fosa septică ei nu au autorizaţie de construire, nu este amplasată pe terenul lor, ci pe terenul Primăriei şi chiar şi aşa ar putea fi vidanjată în condiţii optime, pentru că maşinile sunt prevăzute cu furtune de absorbţie foarte lungi.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamanţilor cum că vânzătorii L. N. şi M. nu ar fi fost îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate conform legii 18/1991, pentru suprafaţa de 470 m.p., au arătat că aceştia sunt proprietarii vechiului amplasament, încă din 22.11.1951, cumpărând terenul în suprafaţa de 570 m.p. prin actul de veşnică vânzare autentificat sub nr. 414.
Fiind proprietarii terenului dobândit legal, este firesc să-şi împrejmuiască proprietatea cu gard metalic şi porţi, pentru ca este garantat dreptul de proprietate, iar reclamanţii Z. nu au cum să le îngrădească acest drept şi să-i oblige să-şi ridice gardul.
Nu poate fi reţinută susţinerea reclamanţilor cum că servitutea (de trecere poate fi instituită şi in situaţia când ieşirea existentă este insuficientă pentru exploatarea sa, deoarece disp.art. 616 susţine că poate fi făcută doar pentru proprietarul unui loc înfundat.
Reclamanţii pot să-şi administreze în aşa fel terenul şi construcţiile, astfel încât să îl poată exploata corespunzător în orice modalitate doresc şi nicidecum să le greveze fondul lor de o servitute de trecere. Dacă s-ar institui o servitute de trecere li s-ar aduce prejudicii mari, deoarece nu ar mai avea intimitate în curtea lor, pentru ca reclamanţii îi urmăresc, îi insultă şi se poartă foarte urât cu ei, iar în plus, terenul lor, pe care se solicită servitute este foarte îngust, cu o lăţime de 5,05 m înspre vecinătatea cu Primăria, iar daca s-ar crea o servitute de trecere cu o lăţimea de 3-4 m, ar însemna să nu mai poată folosi terenul, ar fi prea împovărător pentru ei.
În dovedire au depus la dosar înscrisurile despre care au făcut vorbire: documentaţie cadastrala cu NCP 2480, sentinţa civila 984/2007, sentinţa civila 1239/2008, TP nr. 3/2624/2006, act de veşnica vânzare nr. 414/1951, sentinţa civila nr. 1948/2008 şi au solicitat o expertiză topo şi o cercetare locală.
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în şi s-a efectuat o cercetare locală.
Asupra excepţiei invocate de pârâţi, a autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâţii L., constată că aceasta nu este întemeiată urmând a fi respinsă din următoarele considerente: în procesul anterior, reclamanţii Z. au solicitat menţinerea unei servituţi de trecere care susţin ei, exista înainte pe terenul pe care acum sunt pârâţii, dar acţiunea lor fiind respinsă la Tribunalul Neamţ tocmai pe temeiul că nu s-a creat o cale de acces în favoarea reclamanţilor, pe terenul pârâţilor, pentru a se menţine această cale de acces. Faptul că înainte ca pârâţii să devină proprietarii terenului în suprafaţă de 470 m.p, teren pe care prin acţiunea de faţă se cere de către reclamanţi crearea unei servituţi de trecere în favoarea lor, se putea trece spre Strada S. prin bună învoială cu proprietarii de atunci ai terenului, nu înseamnă că s-a stabilit deja o servitute în favoarea reclamanţilor ca aceştia să fie îndreptăţiţi să ceară obligarea proprietarilor actuali ai terenului să o respecte.
Pe fondul cauzei, având în vedere concluziile expertului tehnic dar şi constatările de la cercetarea locală, constată că acţiunea reclamanţilor nu este întemeiată şi urmează a fi respinsă în baza art.616 şi art.1073, 1077-1079 din codul civil, iar în baza art. 274 din urmează ca reclamanţii să fie obligaţi să plătească pârâţilor cheltuieli de judecată constând în onorariul pentru avocat.
Se reţine din probele administrate în cauză că reclamanţii Z. P. şi Z. A. sunt proprietarii casei situată în Tg.Neamţ, pe strada R., compusă din 2 camere şi bucătărie, cu suprafaţa de 72 m.p. şi terenul curţi-construcţii de 100 m.p., având vecini pe : N-terenul Primăriei, E -H. Gh., S-strada R., V-G.V., conform testamentului autentificat sub nr.2135/9 08 2005.
Casa reclamanţilor este construită după modelul vechilor case evreieşti, cu camere tip vagon, cu ieşire direct în strada R., care nu are canalizare şi cu pereţii laterali comuni pentru mai mulţi locatari, astfel că reclamanţii nu au acces la fosa septică pe care au amenajat-o în spatele locuinţei lor, pe un teren care s-a dovedit cu expertiza tehnică efectuată, că nu este al lor, ei nu au acte decât pentru 100 m.p. Pentru a vidanja fosa septică, reclamanţii au solicitat o trecere pe terenul pârâţilor L., spre strada S., pe acolo susţin ei, au mai trecut cu ani în urmă, însă după ce pârâţii au devenit proprietarii terenului, aceştia nu le permite accesul şi au construit un gard împrejmuitor din fier, motiv pentru care cer instanţei să oblige pârâţii să ridice gardul pentru a le permite accesul.
Pârâţii au solicitat respingerea acţiunii motivând că nu le pot permite accesul reclamanţilor pe terenul lor, ei sunt proprietarii suprafeţei de 470 m.p. teren situat în Tg.Neamţ, cu vecinătăţile conform sentinţei civile nr. 984/2007 pronunţată de Judecătoria Tg.Neamţ pentru perfectarea vânzării. La baza acestei vânzări a stat titlul de proprietate nr.3/2624/2006 emis pe numele vânzătorilor L. N. N. şi L. V.M., titlu în care figurează înscrisă şi suprafaţa de teren vândută lor de 470 m.p. din parcela nr.topo 93/136/A/1, cu vecinătăţile sus menţionate şi că terenul lor este foarte îngust şi nu s-ar mai putea folosi de el dacă ar ceda o trecere pentru reclamanţi.
Potrivit art. 616 Cod civil : „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”. Prin loc înfundat, se înţelege acel teren care este înconjurat de alte proprietăţi, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo alta posibilitate de ieşire la calea publică.
În speţă, terenul proprietatea reclamanţilor nu are caracter de loc înfundat, câtă vreme, din titlul de proprietate, din expertiza tehnică efectuată şi din constatarea de la cercetarea locală, rezultă că acesta se învecinează la sud cu strada R., iar pentru a ajunge la strada paralelă cu aceasta, denumită S., trebuie să străbată 117 m pe două proprietăţi vecine. De reţinut este şi faptul că, fondul dominant nu se învecinează în mod direct cu fondul aservit, deoarece, pentru ca reclamanţii să ajungă la terenul pârâţilor, este obligatoriu să traverseze şi o altă proprietate, fapt constatat de expert. În plus, terenul pârâţilor este foarte îngust, iar dacă s-ar crea o servitute de 3,5 m aşa cum au solicitat reclamanţii, pentru a putea trece cu o maşină, pârâţilor le rămâne o fâşie de 45,63 m cu lăţimea de 1,55 m, aşa cum rezultă din expertiză, ceea ce ar fi foarte împovărător pentru ei, nu ar mai putea folosi terenul.
Aşa fiind, urmează a se respinge acţiunea, cu ambele capete de cerere, pentru că respingând cererea de creare a servituţii, nici nu mai intră în discuţie ridicarea gardului împrejmuitor de la terenul pârâţilor.
