Prin sentinţa civilă nr. 18 din 5 ianuarie 2010 a Tribunalului Mureş:
– s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului M.I.M. în ceea ce priveşte cererea formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M., având ca obiect înlocuirea măsurii plasamentului faţă de minorul T.M., născut la 11 octombrie 2004 şi pe cale de consecinţă, s-a respins cererea formulată de petentă faţă de intimatul M.I.M.;
– s-a admis în parte cererea formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M. în contradictoriu cu intimata T.E.C. şi s-a înlocuit măsura de protecţie specială a plasamentului stabilită prin Dispoziţia nr.1079 din 20 noiembrie 2009, pentru minorul T.M., cu măsura plasamentului la Casa de Tip Familial S.;
– s-au suspendat drepturile şi obligaţiile părinteşti pentru minorul T.M. şi s-a delegat exerciţiul acestora pe seama Preşedintelui Consiliului Judeţean M.;
– s-a respins cererea petentei de obligare a intimatei T.E.C. la plata contribuţiei de întreţinere;
– s-a admis în parte cererea formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M., în contradictoriu cu intimaţii T.E.C. şi M.I.M., în ce priveşte măsura de plasament faţă de minorul T.A., născut la 14 aprilie 2002 şi în consecinţă s-a luat act de recunoaşterea paternităţii de către intimatul M.I.M. cu privire la minorul T.A.;
– s-a înlocuit măsura de protecţie specială a plasamentului stabilită prin Dispoziţia nr. 1080 din 20 noiembrie 2009, pentru minorul T.A., cu măsura plasamentului la Casa de Tip Familial S.;
– s-au suspendat drepturile şi obligaţiile părinteşti pentru minorul T.A. şi s-a delegat exerciţiul acestora pe seama Preşedintelui Consiliului Judeţean M.;
– s-a respins cerere petentei de obligare a intimaţilor la plata contribuţiei de întreţinere pentru minor.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că cei doi copii sunt lipsiţi la acest moment de ocrotire părintească, fiind aplicabile dispoziţiile art. 56 lit.c, art. 58 al. 1 lit.c, art. 60 al. 3 lit. b şi art. 62 al. 2 din Legea nr. 272/2004.
Stabilirea obligaţiei de întreţinere în baza art. 63 din Legea nr. 272/2004 în favoarea bugetului judeţului a fost respinsă, întrucât copii în cauză nu sunt beneficiarii direct ai acestei contribuţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M., solicitând modificarea hotărârii atacate şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 200 lei/lună reprezentând contribuţie de întreţinere lunară.
În motivarea cererii s-a arătat că părinţii minorilor au condiţii foarte bune de locuit şi venituri substanţiale, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 63 din Legea nr. 272/2004 coroborat cu art. 94 al.3 din Codul familiei.
În drept, s-a invocat art. 304 pct.9 şi 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că recursul declarate este fondat în sensul celor ce urmează:
Conform anchetei sociale efectuate în cauză de Primăria municipiului T.M. (f.13), părinţii minorului T.A. locuiesc într-un apartament proprietate personală compus din două camere plus dependinţe, proprietatea lui M.I.M., având condiţii foarte bune de locuit.
T.E.C., mama minorului declarativ, în prezent este casnică.
M.I.M., tatăl minorului T.A. declarativ lucrează în Marina Spaniolă, opt luni pe an, cu un lunar de 3000 euro.
Potrivit art. 63 din Legea nr. 272/2004, Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa care a dispus plasamentul copilului va stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de Codul familiei. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti de unde provine copilul.
Rezultă că, printr-o lege specială s-a stabilit o obligaţie de întreţinere a părinţilor pentru copilul lor minor care se află sub o măsură specială de protecţie, în condiţiile Codului familiei, sumele constituind venit la bugetul judeţului.
Având în vedere că pârâtul M.I.M. are posibilităţi materiale de a contribui la întreţinerea minorului aflat sub protecţie specială, instanţa, ţinând seama şi de prevederile art. 94 din Codul familiei va obliga pârâtul M.I.M. la plata contribuţiei de întreţinere de 200 lei lunar, reprezentând o pătrime din venitul minim pe economie.
Văzând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica în parte hotărârea, iar intimatul M.I.M. va fi obligat la plata contribuţiei de întreţinere pentru minorul T.A., în cuantum de 200 lei lunar.