Obligaţii de întreţinere
Prin cererea adresată Judecătoriei Giurgiu, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună majorarea obligaţiei de întreţinere datorată de pârât.
În fapt, motivează cererea arătând că, prin sentinţa civilă nr. 2505/18.04.2007, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 97,5 lei lunar, de întreţinere în favoarea minorei Staicu Florentina Cristina, născută la data de 04.07.2003. Mai arată reclamanta că, în prezent, au crescut atât nevoile minorei, cât şi veniturile pârâtului, care sunt la nivelul salariului minim pe economie.
Analizând probele administrate în cauză, se reţine că, prin sentinţa civilă a Judecătoriei Giurgiu, pârâtul a fost obligat către reclamantă la plata sumei de 97,5 lei lunar, pentru minoră, reprezentând obligaţia de întreţinere, începând cu data de 29.03.2007, şi până la majoratul minorei, avându-se în vedere veniturile pârâtului de la acea dată. Conform art. 94 alin. 2 C.fam., instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte. Se constată că, în prezent, veniturile realizate de pârât s-au majorat, prezumându-se la nivelul salariului minim pe economie, iar nevoile minorei au crescut, în raport de vârsta acesteia, astfel că se apreciază că este insuficient cuantumul obligaţiei de întreţinere stabilit prin sentinţa civilă a Judecătoriei Giurgiu pentru acoperirea cerinţelor creşterii, educării şi pregătirii profesionale a minorei. Cuantumul obligaţiei de întreţinere datorată de părinte copiilor minori se stabileşte de instanţă, potrivit art. 94 alin. 3 C.fam., orientându-se spre plafonul maxim de o pătrime din venitul realizat de părinte, când se datorează pentru un copil. Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază ca întemeiată acţiunea şi urmează să o admită. În consecinţă, instanţa va majora obligaţia de întreţinere stabilită în sarcina pârâtului în favoarea minorei; luând act că reclamanta nu solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
