Legea nr. 54/2003, art. 35 alin. 1
O prevedere normativă constatată a fi neconstituţională nu mai poate fi aplicată, textul legal respectiv fiind scos din vigoare.
Acordarea drepturilor salariale pentru perioada desfăşurării activităţii sindicale nu poate fi întemeiată pe un text de lege – art. 35 alin. 1 din Legea nr. 54/2003, declarat neconstituţional.
Prin sentinţa nr. 1287 din 26 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Mureş, Secţia Administrativ şi Fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul S.P.„L.O.” Mureş, în numele membrului de sindicat C.G., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mureş şi M.A.I., obligând pârâţii în solidar, la plata despăgubirilor băneşti echivalente neplăţii orelor în care membrul de sindicat C.G. a desfăşurat activităţi sindicale în perioada 1 octombrie 2006 – 31 octombrie 2009, sumă ce va fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei calculată de la data scadenţei fiecărui drept bănesc şi până la data executării efective a prezentei hotărâri. De asemenea, pârâţii au fost obligaţi, în solidar, la plata despăgubirilor băneşti echivalente neacordării sporului de condiţii vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază, aferent orelor în care membrul de sindicat C.G. a desfăşurat activităţi sindicale în perioada 1 noiembrie 2006 – 31 octombrie 2009, sumă ce va fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei calculată de la data scadenţei fiecărui drept bănesc şi până la data executării efective a prezentei hotărâri.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul a solicitat în numele membrului de sindicat C.G., care are calitatea de agent şef principal, în cadrul Inspectoratului de Poliţie a judeţului Mureş şi ocupă funcţia de preşedinte al S.P.„L.O.” acordarea drepturilor cuvenite pentru perioada în care a desfăşurat activităţi sindicale.
La pronunţarea hotărârii prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile cuprinse în art. 35 alin. 1 din Legea nr. 54/2003, potrivit cărora membrii aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale care lucrează nemijlocit în unitate, în calitate de salariaţi, au dreptul la reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activităţi sindicale fără afectarea drepturilor salariale. S-a făcut, de asemenea, trimitere la prevederile art. 28 alin. 1 lit.a şi k din Legea nr. 360/2002, privind statutul poliţistului, dispoziţii potrivit cărora poliţistul are dreptul la un salariu compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, premii şi prime ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul S.P.„L.O.”, pârâţii I.P.J. Mureş şi M.A.I.
Prin cererea de recurs formulată reclamantul solicită modificarea în parte a hotărârii, în sensul acordării drepturilor salariale solicitate şi pentru perioada 1 noiembrie 2009 – 31 octombrie 2010.
În motivarea cererii de recurs se arată că membrul de sindicat pe care-l reprezintă a desfăşurat activitatea sindicală pe toată perioada pentru care a solicitat despăgubiri, astfel că nu se justifică soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte limitarea acordării acestor drepturi numai pentru perioada cuprinsă între 1 octombrie 2006 – 31 octombrie 2009.
I.P.J. Mureş, prin cererea de recurs formulată solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii primei instanţe în sensul respingerii acţiunii reclamantului, întrucât reclamantul nu a desfăşurat activitate în funcţia pe care o deţine în cadrul inspectoratului pentru perioada solicitată.
Se arată că sporul de 10% solicitat de către reclamant se acordă în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. S/629/30 septembrie 2008, proporţional cu timpul efectiv lucrat în astfel de condiţii la locurile de muncă în baza situaţiilor lunare primite în care se evidenţiază timpul efectiv lucrat de către fiecare persoană la locurile de muncă respective. Reclamantul a fost evidenţiat în aceste situaţii cu 155 zile libere pentru desfăşurarea de activităţi sindicale, astfel că în lipsa unei munci prestate în astfel de condiţii stabilite prin ordinul sus-menţionat nu pot fi acordate nici drepturile ce reprezintă sporul pentru condiţii vătămătoare.
Nici celelalte drepturi solicitate de către reclamant pentru membrul de sindicat C.G. nu se justifică a fi acordate, atâta timp cât funcţionarul nu a desfăşurat efectiv activitate în cadrul instituţiei, iar pentru activitatea desfăşurată la nivelul organizaţiei de sindicat, avea posibilitatea să solicite plata muncii prestate de la organizaţia de sindicat pe care o reprezintă.
Nu în ultimul rând se arată că prin decizia nr. 1276/2010 Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 35 alin. 1 teza finală din Legea nr. 54/2003 sunt neconstituţionale, situaţie în care instanţa de judecată nu mai putea aplica aceste dispoziţii în soluţionarea cauzei.
Aceleaşi motive au fost reiterate şi de către Ministerul Administraţiei şi Internelor prin cererea de recurs formulată.
Examinând cererea de recurs formulată de I.P.J. Mureş, din punct de vedere al legalităţii acesteia, se constată că nu poartă taxa de timbru şi timbru judiciar la care a fost obligată instituţia, deşi a fost citată pentru termenul de judecată din 12 mai 2011 cu menţiunea achitării taxei de timbru de 20 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei.
În această situaţie, în raport de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora acţiunile şi cererile de chemare în judecată se timbrează până la primul termen de judecată sau până la termenul fixat de instanţă, iar neîndeplinirea acestei obligaţii se sancţionează cu anularea cererii potrivit art. 20 alin. 3 din aceeaşi lege, instanţa urmează să anuleze cererea de recurs formulată de I.P.J. Mureş, ca fiind netimbrată.
În legătură cu recursul declarat de M.A.I., instanţa de control reţine că prin sentinţa recurată prima instanţă i-a acordat membrului de sindicat C.G., în numele căruia reclamantul S.P.„L.O.” Mureş a formulat acţiunea, despăgubiri băneşti, reprezentând echivalent orelor în care acesta a desfăşurat activităţi sindicale pentru intervalul calendaristic 1 octombrie 2006 – 31 octombrie 2009, precum şi despăgubiri constând în sporul de condiţii vătămătoare de 10% din salariul de bază aferent orelor în care a desfăşurat activităţi sindicale. Această soluţie a fost motivată pe dispoziţiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 54/2003, fără ca prima instanţă să observe că aceste dispoziţii au fost declarate neconstituţionale prin decizia 1276 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial 746 din 9 noiembrie 2010, situaţie în care o prevede normativă a cărei neconstituţionalitate a fost constată nu mai poate fi aplicată de nici un subiect de drept, încetându-şi de drept efectele pentru viitor, începând cu data publicării ei în Monitorul Oficial.
Aşadar, efectul declarării neconstituţionalităţii unei prevederi legale, este acela că textul legal este scos din vigoare, iar instanţa de judecată va aplica direct prevederile Constituţiei în soluţionarea cauzei sau va respinge pretenţiile părţilor în lipsa unui text de lege care să confere drepturile subiective sau să le legitimeze interesul propriu.
Faţă de aceste considerente se apreciază că cererea reclamantului de acordare a drepturilor salariale pentru perioada în care a desfăşurat activităţi sindicale, este neîntemeiată, întrucât nu mai există un text de lege care să-i confere drepturile solicitate. Acordarea acestor drepturi în lipsa unui text de lege, ar afecta dreptul de proprietate al angajatorului, ceea ce contravine art. 44 din Constituţie.
În legătură cu cererea de acordare a despăgubirilor reprezentând sporul de 10% din salariul de bază pentru condiţii vătămătoare mai trebuie arătat că membrul de sindicat în numele căruia s-a formulat acţiunea, nu îndeplineşte nici condiţiile stabilite prin Ordinul Ministrului Internelor şi Reformelor Administrative nr. S/629/30.09.2008 în care sunt stabilite condiţiile de acordare a acestui spor prevăzându-se în mod expres că se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat în condiţiile avute în vedere pentru acordarea acestui spor şi pe baza unor situaţii lunare întocmite de reprezentanţii instituţiei în care funcţionarul îşi desfăşoară activitatea.
Reclamantul prin acţiunea dedusă judecăţii dar şi în faţa instanţei recunoaşte că pentru perioada solicitată nu a desfăşurat activitate în condiţiile prevăzute de ordinul sus-menţionat şi că a desfăşurat activităţi sindicale.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat de către M.A.I. apare ca fiind fondat, urmând a fi admis, în condiţiile prevăzute de art. 312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, se va modifica hotărârea primei instanţe în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
Pentru considerentele avute în vedere la soluţionarea recursului formulat de M.A.I. se va respinge recursul reclamantului S.P.„L.O.” Târgu Mureş, întrucât în condiţiile în care instanţa de control a apreciat că funcţionarul în numele căruia reclamantul a formulat acţiune, nu poate beneficia de drepturile solicitate pentru perioada 2006-2009, aşa cum a stabilit prima instanţă, ele nu pot fi acordate nici în continuare pentru perioada solicitată în cererea de recurs.
