C. proc. civ., art. 129 alin. 6, art. 312 alin. 5
Nepronunţarea asupra unui petit formulat oral şi menţionat în Încheierea de şedinţă, chiar dacă prin dispozitiv se soluţionează acţiunea „formulată şi precizată”, fără a se regăsi şi soluţia vizând obiectul precizării cererii, impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Prin sentinţa nr. 965 din 24 septembrie 2010, Tribunalul Mureş, Secţia Administrativ şi Fiscal a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Mureş şi A.F.P. Iernut, obligând pârâta D.G.F.P. Mureş – A.F.P. Iernut să-i restituie reclamantului suma de 7.013 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală calculată de la data plăţii 25 mai 2009 şi până la restituirea efectivă.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că cererea reclamantului este justificată, deoarece taxa de poluare introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008 reprezintă un obstacol în calea liberei circulaţii a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene iar reglementarea ei nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerinţe obligatorii ale interesului public şi că, deşi nu reprezintă o taxă vamală directă, dat fiind caracterul său special şi aplicabilitatea numai autoturismelor cu provenienţă din alte state, neaplicându-se vehiculelor deja înmatriculate în România şi revândute, este evident caracterul său de echivalent al unei taxe vamale. Instanţa de fond a avut în vedere şi prevederile Tratatului C.E.
Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recurs de pârâta D.G.F.P. Mureş, care a solicitat modificarea în sensul respingerii cererii reclamantului deoarece în mod greşit s-a constatat că dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008 sunt discriminatorii faţă de prevederile art. 25, 28 şi 90 din Tratatul C.E.
De asemenea, s-a invocat faptul că potrivit art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 împotriva titlului de creanţă şi a actelor administrativ fiscale se poate formula contestaţie, contestaţia fiind o cale administrativă de atac.
Printr-o motivare detaliată s-a susţinut legalitatea instituirii şi colectării taxei de poluare, subliniindu-se că instituirea acesteia a fost rezultatul negocierilor dintre România şi Comisia Europeană, invocându-se totodată şi temeinicia cererii de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu , prin prisma dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi ţinând cont de incidenţa prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa a constat că recursul este fondat, dar pe alte considerente decât cele legate de fondul cauzei invocate de recurentă.
La dosarul instanţei de fond s-a depus o copie a Deciziei nr. 19 din 27 februarie 2009 prin care D.G.F.P. Mureş a soluţionat contestaţia formulată de reclamantul B.I. împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, soluţionată în sensul respingerii.
Potrivit menţiunilor din încheierea de şedinţă din 26 mai 2010 . reprezentantul reclamantului şi-a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând şi anularea Deciziei nr. 19 din 27 februarie 2009, prin care s-a respins contestaţia. Cu toate acestea, instanţa nu s-a pronunţat şi asupra petitului de anulare a Deciziei prin care s-a soluţionat contestaţia ce priveşte tocmai restituirea taxei de poluare care formează obiectul cererii iniţiale de chemare în judecată, în pofida faptului că în dispozitiv se face menţiunea admiterii acţiunii „formulată şi precizată”.
În condiţiile date este incident textul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă şi se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, pentru ca prima instanţă să soluţioneze şi cererea de anulare a Deciziei nr. 19/2009, soluţie determinantă asupra cererii de restituire a taxei de poluare.
