Pentru a pronunţa o asemenea solutie instanţa de fond a retinut că prin decizia civilă nr.23/15.02.2007 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr.2555/2006 a fost admis apelul declarat de către intimatul Barizzo Gianpietro, a schimbat în parte sentinţa civilă pronunţată de Tribunalul Prahova şi a obligat pe contestatoarea SC X SRLsă acorde apelantului drepturile băneşti în cuantum de 15.973,3 lei iar prin încheierea din data de 28.07.2009 pronunţată în Camera de Consiliu de către Judecătoria Ploieşti, a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 23/15.02.2007 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti.
Precizeaza instanta de fond că prin procesul-verbal încheiat la data de 04.08.2009, Judecătoresc Matei Sebastian a stabilit în baza art. 3717 alin.2 şi 3 din Cod proc.civ. cheltuieli de executare în cuantum de 2.201,81 de lei, reprezentând 2.021, 81 de lei onorariu executor (inclusiv TVA); 119 lei cheltuieli de executare conform Hotărârii nr. 2/2001; 61 de lei taxe de timbru şi timbre poştale, acest proces verbal constituind titlu executoriu în temeiul art. 3717 alin. 4 din Cod proc.civilă, fiind emise in baza titlurilor executorii sus menţionate somaţia nr.416 din 05.08.2009, comunicată contestatoarei la data de 11.08.2009 prin care contestatoarea a fost somată ca în termen de 1 zi de la primirea somaţiei, să achite sumele de bani si in aceeaşi zi a fost dispusă înfiinţarea popririi asupra conturilor bancare deţinute de către contestatoare.
Mai arata instanta de fond ca la data de 12.08.2009, executorul judecătoresc a întocmit un proces-verbal semnat atât de contestatoare cât şi de către intimat, stabilindu-se obligaţia de plată a contestatoarei către intimat, a sumei de 15.973 de lei la care se adaugă cheltuielile de executare în cuantum de 2.201,81 de lei calculate la data de 04.08.2009, plus cheltuieli de judecată de 1020, 30 de lei, suma totala de 19.263,41 lei fiind consemnata de catre terţii popriti pe seama si la dispoziţia BEJ Sebastian
Motivează prima instanţa ca dispoziţiile art.500 alin.1 coroborat cu art.387 alin.5 cod pr. civila, invocate de catre contestatoare vizand termenul de plata de 15 zile, nu sunt aplicabile in speta, iar sustinerile contestatoarei privind executarea benevolă a creanţei şi lipsa justificării obligării acesteia la cheltuieli de executare, sunt neîntemeiate, cat timp titlul executoriu datează din 15.02.2007, iar încuviinţarea executării silite a fost dispusă la data de 28.07.2009, la aproximativ 1 an şi 5 luni de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, iar desi somaţia a fost comunicată la data de 12.08.2009, obligaţia a fost executată abia 18.08.2009 si nu în termen de o zi de la comunicarea somaţiei.
Mai arata prima instanţa că având in vedere toate actele întocmite de executor si masurile de executare silita luate de acesta, executorului i se cuvine onorariul maximal, prev. de Ordinul nr. 2550/2006 conform caruia pentru sumele mai mici de 50.000 lei onorariul poate fi de până la 10 % din valoarea creanţei, astfel ca onorariul maximal al executorului judecătoresc este de 1699,36 lei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatoarea SC X SRL, arătând că este nelegală şi netemeinică, apreciind că judecătorul fondului a interpretat si aplicat greşit în speţă normele imperative cuprinse in Cap.V din in sensul ca in mod gresit s-a redus onorariul executorului judecatoresc doar la suma de 1699,36 lei in loc sa fie redusa la suma de 400 lei, tinandu-se seama atat de normele imperative prevăzute de codul de procedura civila privind executarea silita cat si anexa la ordinul 2550/2006 privind aprobarea onorariilor pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, cat timp somatia i-a fost comunicata prin afisare la sediul său la 12.08.2009 si nu la 11.08.2009, cum gresit sustine instanta de fond si, totodata eronat sustine ca la 12.8.2009 s-a emis un proces verbal prin care s-au stabilit obligatiile sale catre intimat in conditiile care aceste obligatii erau deja stabilite prin cele doua titluri executorii.
Precizează recurentul ca eronat s-a considerat ca nu sunt aplicabile disp. art.500 alin.1 coroborat cu art.387 alin.5 cod pr.civila, atât timp cat procesul verbal de situaţie este un act premergător vânzării la licitaţie publica, astfel încât ne aflam in ipoteza executării silite imobiliare, caz in care sunt aplicabile si dispoziţiile privitoare la executarea de buna voie a obligaţiei înainte de începerea executării silite efective.
Susţine recurenta ca instanţa de fond apreciază eronat ca executarea obligaţiei nu a fost benevola, susţinând ca pornirea executării silite a avut loc la cca. 1 an si 5 luni de la data pronunţării sentinţei ce reprezintă titlu executoriu si ca executarea s-a făcut după începerea executării silite, cat timp nu exista nicio reglementare care sa faca referire la vechimea obligaţiei si termenul in care debitorul trebuie sa o execute, cu atat mai mult cu cat exista reglementari prin care legiuitorul acorda debitorului un termen de gratie înainte de începerea executării silite pentru ca debitorul sa-si exercite obligaţia de buna voie.
Mai arata recurenta că atat timp cat si-a îndeplinit obligaţia de plata la 14.08.2009 in condiţiile in care somaţia a fost emisa la 12.08.2009, adică in termenul legal de o zi prevăzut de art.411 cod pr. civila, înseamnă ca executarea silita nu mai putea începe si nici nu a început.
Afirma recurenta ca instanţa de fond interpretează greşit si dispoziţiile Ordinului nr.2550/2006, reţinând greşit ca in speţa onorariul maximal cuvenit executorului este de10% din valoarea creanţei cat timp onorariile se cuvin pentru servicii efectiv prestate si nu pentru servicii apreciate anticipat că se vor presta, iar in cauza executarea nu începuse cand plata s-a efectuat, context in care nu datorează cheltuieli de executare in afara de cele efectuate de la momentul înregistrării cererii de executare silita, si pana la momentul cand a efectuat benevol plata, servicii pentru care onorariul maximal este de 400 lei.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost inregistrata la nr.14923/281/2009 la data de 16.08.2010.
Tribunalul, examinand cauza in raport de situatia de fapt retinuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept si tinand seama de dispoziţiile legale incidente in cauza, constata ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 23/15.02.2007 pronunţata de Curtea de Apel Ploieşti, contestatoarea SC X SRL Ploieşti a fost obligata sa plateasca intimatului B.G. drepturile băneşti in suma de 15.973,3 lei si 1020,3 lei cheltuieli de judecata, decizie definitiva si irevocabila.
La cererea executorului judecătoresc Matei Sebastian formulata in urma solicitarii creditorului, s-a încuviinţat executarea silita a titlului executoriu sus menţionat prin incheierea din camera de consiliu din data de 28.07.2009, formandu-se dosarul de executare nr.416/21.07.2009 al BEJ Matei Sebastian in care s-au întocmit mai multe acte de executare constând in somaţia de punere in întârziere nr.416/05.08.2009 comunicata debitoarei la 12.08.2009, procesul verbal din 04.08.2009 privind cheltuielile de executare in suma de 2201,81 lei, procesul verbal de situaţie al imobilului din Ploiesti, B-dul Bucuresti, nr.19, bl. 9A, sc.A, ap.2, din data de 12.08.2009, adresa de înfiinţare poprire din 05.08.2009, dispoziţii de poprire către diverşi terţi popriţi prin care s-a solicitat acestora sa înfiinţeze poprire asupra tuturor sumelor de bani prezente si viitoare ce aparţin debitoarei pana la concurenta sumei de 16.993,60 lei la care se adăuga cheltuielile de executare in suma de 2201,81 lei, adresa către Consiliul Local Ploieşti privind averea mobila si imobila deţinuta de debitoare pe raza Mun.Ploiesti, procesul verbal de eliberare suma din 16.09.2009 in care se menţionează că suma totala de 19.263,41 lei realizata in urma executării silite a debitoarei a fost consemnata pe seama si la dispoziţia BEJ Matei Sebastian.
Art.371 cod pr. civila, prevede ca obligaţia stabilita prin hotărârea unei instanţe se aduce la îndeplinire de buna voie, iar in cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita in oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor, sau altor sume acordate prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.
Ordinul nr.2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, prevede ca in cazul urmăririi imobiliare, mobiliare a creanţelor in cuantum sub suma de 50.000 lei, onorariul executorului poate fi de pana la 10% din valoarea creanţei.
Aşadar, din analiza actelor si lucrărilor dosarului reiese ca in baza titlului executoriu reprezentat de decizia nr.23/15.02.2007 a Curţii de Apel Ploieşti, contestatoarea a fost obligata sa plătească intimatului B.G. suma de 16.993,60 lei reprezentând debit si cheltuieli de judecata, creanţa pe care debitoarea nu a achitat-o de buna voie, motiv pentru care creditorul a solicitat executarea silita a titlului executoriu formându-se dosarul de executare nr.416/2009 al BEJ Matei Sebastian in care s-au întocmit mai multe acte de executare constând in somaţie de punere in întârziere, proces verbal de cheltuieli de executare in suma de 2201,81 lei, proces verbal de situaţie, adresa înfiinţare poprire, dispoziţii de poprire, proces verbal de eliberare sumă.
Reiese astfel, analizându-se actele de executare întocmite in speţa ca au fost întocmite acte de executare specifice celor trei forme de executare reglementate de lege, constând in popriri, specifice popririi, somaţie prin care contestatoarea a fost pusa in întârziere, specifică urmăririi mobiliare, si proces verbal de situaţie privind identificarea imobilului ce ar fi făcut obiectul urmăririi imobiliare in cazul in care contestatoarea nu si-ar fi îndeplinit obligaţia de plata instituita in sarcina sa prin titlul executoriu.
Ca atare, atât timp cat debitoarea nu si-a îndeplinit obligaţia de plata stabilita in sarcina sa prin titlul executoriu, de buna voie, creditorul fiind nevoit sa apeleze la serviciile unui executor judecătoresc pentru a-si recupera creanţa, sens in care executorul a întocmit mai multe acte de executare, înseamnă ca in mod corect acesta a perceput cheltuieli de executare.
Susţinerea contestatoarei in sensul că atât timp cat s-a întocmit proces verbal de situaţie, înseamnă că ne afla in materia executării silite imobiliare, astfel încât termenul de plata a debitului este de 15 zile de la comunicare, conform art.500 alin.1 cod pr. civila si cat timp a primit somaţia la 12.08.2009 iar dispoziţia de plata s-a făcut pe 13.08.2009, adică in interiorul termenului de 15 zile, înseamnă ca a executat obligaţia de buna voie si ca atare executarea silita nu a inceput, nu poate fi avuta in vedere întrucât in speta dispoziţiile legale sus menţionate reglementează procedura efectiva a vanzarii la licitaţie a unui imobil in cazul neachitării debitului de catre debitor in termen de15 zile de la primirea somatiei, obligaţie executata in speţa de debitoare dupa punerea sa in intarziere.
Astfel, indiferent de caracterul procesului verbal de situatie, in speta nu se mai pune problema executarii de buna voie a obligaţiei de catre debitoare care a executat debitul dupa punerea in intarziere, mai ales ca executarea de buna voie a unei obligatii se raportează strict la îndeplinirea acesteia anterior punerii in executare prin cererea de executare si nicidecum ulterior, dupa declanşarea executării.
In ceea ce priveste cuantumul cheltuielilor de executare, avand in vedere dispoziţiile Ordinului 2550/2006, acestea se datorează pana la 10% din valoarea creantei, astfel incat creanţa fiind in cauza in suma de 16.993,60 lei si avand in vedere si actele de executare intocmite de executor, înseamnă ca acestuia i se cuvine onorariul maximal, respectiv 10% din caloarea creanţei si anume 1699,36 lei.
Astfel, in mod corect instanta de fond a analizat situatia de fapt si a anulat in parte procesul verbal de cheltuieli de executare in sensul reducerii onorariului de executor de la suma de 2201,81 lei la suma de 1699,36 lei, cat timp in speta sunt aplicabile dispozitiile Ordinului 2550/2006 conform caruia pentru sumele mai mici de 50.000 lei, onorariul maximal este de pana la 10% din valoarea creanţei.
Susţinerea recurentei in sensul că, in mod gresit s-a redus onorariul executorului judecătoresc doar la suma de 1699,36 lei in loc sa fie redusa la suma de 400 lei, interpretandu-se greşit atât normele imperative prevăzute de codul de procedura civila privind executarea silita cat si anexa la ordinul 2550/2006 privind aprobarea onorariilor pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, este neîntemeiata, întrucât instanţa de fond a interpretat corect probele administrate si a aplicat corect normele ce reglementează executarea silita, inclusiv cele referitoare la onorariile ce pot fi percepute de catre executorii judecătoreşti.
Pretenţiile recurentei ca eronat instanţa de fond a menţionat că somaţia i-a fost comunicata la 11.08.2009 in loc de 12.08.2009 si, că eronat sustine ca la data de 12.8.2009 s-a emis un proces verbal prin care s-au stabilit obligatiile sale catre intimat in condiţiile care aceste obligaţii erau deja stabilite prin cele doua titluri executorii, nu au relevanta in cauza, întrucât in speţa se analizează daca s-au stabilit corect cheltuielile de executare cu respectarea dispoziţiilor legale iar menţiunile in sensul ca somaţia s-ar fi afisat la 11.08.2009 in loc de 12.08.2009 si ca prin procesul verbal s-ar fi stabilit obligaţiile de plata, nu sunt de natura a atrage nelegalitatea hotărârii.
Criticile recurentei in sensul că eronat s-a considerat ca nu sunt aplicabile disp. art.500 alin.1 coroborat cu art.387 alin.5 cod pr.civila, atât timp cat procesul verbal de situaţie este un act premergător vânzării la licitaţie publica, astfel încât ne aflam in ipoteza executării silite imobiliare, caz in care sunt aplicabile si dispoziţiile privitoare la executarea de buna voie a obligaţiei înainte de începerea executării silite efective, sunt nejustificate, intrucat in realitate, in speţa, dispoziţiile sus menţionate reglementează procedura efectiva a vânzării la licitatie a unui imobil in cazul neachitării debitului de catre debitor in termen de 15 zile de la primirea somaţiei, adică consecinţele neîndeplinirii obligatiei, obligaţie executata de către debitoare dupa punerea sa in întârziere.
Or, indiferent de caracterul procesului verbal de situatie, in speta nu se mai pune problema executării de buna voie a obligatiei de catre debitorul care a executat debitul dupa punerea in întârziere, mai ales ca executarea de buna voie a unei obligatii se raportează strict la îndeplinirea acesteia anterior punerii in executare prin cererea de executare si nicidecum ulterior, dupa declanşarea executării.
Motivele invocate de către recurenta in sensul că, eronat s-a apreciat că executarea obligaţiei nu a fost benevola, susţinându-se ca pornirea executării silite a avut loc la cca.1 an si 5 luni de la data pronunţării sentinţei ce reprezintă titlu executoriu si ca executarea s-a făcut după începerea executării silite, cat timp nu exista nicio reglementare care sa facă referire la vechimea obligaţiei si termenul in care debitorul trebuie sa o execute, cu atat mai mult cu cat exista reglementari prin care legiuitorul acorda debitorului un termen de gratie înainte de începerea executării silite pentru ca debitorul sa-si exercite obligaţia de buna voie, nu pot fi avute in vedere cat timp contestatoarea si-a îndeplinit obligaţia după punerea in întârziere odată cu emiterea somaţiei in urma comunicării acesteia iar toate actele atesta declanşarea procedurii de executare care a avut loc odata cu formularea cererii de executare silita, la executor, acordarea termenului de o zi prevăzut de lege in cadrul somaţiei, fiind un termen de gratie pe care legea îl acorda debitorului si îl avertizează ca daca nu-si executa obligaţia se va proceda la executarea silita.
Afirmaţiile recurentei conform cărora că atât timp cat si-a îndeplinit obligaţia de plata la 14.08.2009 in condiţiile in care somaţia a fost emisa la 12.08.2009, adică in termenul legal de o zi prevăzut de art.411 cod pr. civila, înseamnă ca executarea silita nu mai putea începe si nici nu a început, sunt nefondate in conditiile in care executarea silita se declanşează odata cu formularea cererii de executare silita la executor, acesta intocmind o serie de acte de executare silita, astfel incât nu se poate susţine ca in speţa executarea silita nu a început.
Împrejurările invocate de catre recurenta in sensul că instanţa de fond interpretează greşit si dispoziţiile Ordinului nr.2550/2006, reţinând greşit ca in speţa onorariul maximal cuvenit executorului este de10% din valoarea creanţei cat timp onorariile se cuvin pentru servicii efectiv prestate si nu pentru servicii apreciate anticipat că se vor presta, sunt nefondate, deoarece ordinul sus mentionat prevede clar cuantumul onorariilor executorilor in cazul in care executarea silita are ca obiect recuperarea unor creante, onorarii care se stabilesc in raport de toate actele efectuate in cadrul executarii silite specifice in speta tuturor celor trei forme de executare, poprire, urmarire mobiliara si urmarire imobiliara si nu pur si simplu doar in raport de doleantele contestatoarei care si-a executat tarziu obligatia, datorand cheltuieli de executare in valoare de 1699,36 lei, cheltuieli suportate de catre creditor de la data inregistrarii cereri de executare si pana la data finalizarii executarii silite.
Sustinerea recurentei că nu datorează cheltuieli de executare in afara de cele efectuate de la momentul înregistrării cererii de executare silita, si pana la momentul cand a efectuat benevol plata, servicii pentru care onorariul maximal este de 400 lei, este nereala in raport de munca, activităţile efectiv prestate de catre executor, cheltuieli vizand virarea obligatiilor la bugetul de stat, iar suma de 400 lei solicitat vizează un onorariu aplicat pur si simplu la comunicarea unor notificari, neputand fi aplicat in cadrul celor trei forme de executare intocmite de executor.
Prin urmare, tribunalul, in raport de aceste considerente, constatând ca hotărârea instanţei de fond nu este lovita de niciuna din nulitatile prev.de art.304 c.pr.civ., in baza art.312 al.1 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
