R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 75/RMF
Şedinţa publică de la 08 Iunie 2010
S-a luat în examinare pentru soluţionare recursul declarat de reclamanta
A.M.D., împotriva sentinţei civile nr.2299 din data de 12.03.2010, pronunţată de
Judecătoria Piteşti în dosarul nr.17820/280/2009, intimat-pârât fiind A.N..
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns recurenta-reclamantă
personal şi asistată de avocat B. şi avocat S. pentru intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat S. V. depune la dosar împuternicire avocaţială de reprezentare
juridică a intimatului-pârât şi întâmpinare din care comunică un exemplar
recurentei-reclamantă prin avocat.
Avocatul recurentei-reclamantă solicită amânarea judecării cauzei pentru a
lua la cunoştinţă de întâmpinare şi pentru a depune la dosar înscrisuri noi.
Avocatul intimatului-pârât arată că este de acord cu admiterea cererii de
amânare a judecării cauzei formulată de avocatul recurentei-reclamantă.
Tribunalul , având în vedere caracterul urgent al procedurii ordonanţei
preşedinţiale, precum şi faptul că nu s-a arătat ce înscrisuri urmează a fi depuse,
respinge ca neîntemeiată cererea de amânarea judecării cauzei .
La apelul nominal făcut în şedinţa publică la a doua strigare a răspuns
recurenta-reclamantă personal şi asistată de avocat B. şi avocat S. pentru
intimatul-pârât.
Avocatul recurentei-reclamantă arată că nu are cereri de formulat.
Avocatul intimatului-pârât arată că nu are cereri de formulat.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Avocatul recurentei-reclamantă depune la dosar adresa nr.605 din
28.05.2010, emisă de Instituţia Prefctului Judeţului Argeş prin care face dovada
demersurilor întreprinse de recurenta-reclamantă şi învederează că angajaţii
Primăriei ce a efectuat ancheta socială sunt rude cu intimatul-pârât. Solicită proba
cu înscrisuri şi relaţii de la Spitalul Judeţean Argeş-Secţia oncologie, în sensul de a
comunica daca mama intimatului-pârât, respectiv numita A. A. figurează în
evidenţe, pentru a dovedi că intimatul-pârât nu se poate ocupa de creşterea şi
educarea minorei având în vedere locul de muncă al acestuia şi faptul că bunica
paternă are probleme de sănătate ce nu-i permite să se ocupe de minoră.
Avocatul intimatului-pârât solicită proba cu înscrisurile pe care le depune la
dosar şi din care comunică un exemplar recurentei-reclamantă prin avocat. În cea
ce priveşte proba cu înscrisuri solicitată de recurenta-reclamantă prin avocat, arată
că este de acord cu admiterea acestei probe, iar în ceea ce priveşte proba cu relaţii
solicită să fie respinsă ca nefiind pertinentă soluţionării cauzei.
Tribunalul în baza art.305 Cod procedură civilă, încuviinţează proba cu
înscrisuri pentru ambele părţi.
Tribunalul respinge proba cu relaţii de la Spitalul Judeţean Argeş, solicitată
de recurenta-reclamantă prin avocat ca nefiind utilă soluţionării cauzei, raportat la
cadrul procesual al acţiunii de faţă.
Avocatul recurentei-reclamantă arată că nu are alte cereri de formulat.
Avocatul intimatului-pârât arată că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată cauza în
stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul recurentei-reclamantă solicită admiterea recursului aşa cum a fost
formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar şi pe care le susţine. Arată că
intimatul-pârât nu se poate ocupa de minoră având în vedere locul de muncă al
acestuia, faptul că este plecat din ţară, iar în perioada în care lipseşte minora este
lăsată în grija bunicii paterne, persoană care nu se poate ocupa de minoră datorită
stării sale de sănătate. Arată că intimatul-pârât a arătat la lucrează pe TIR, însă la
fila 42 a dosarului se află dovada faptul că acesta deţine permis de conducere doar
pentru categoria B. Din referatul de anchetă socială rezultă că recurenta-
reclamantă are condiţii materiale şi morale pentru creşterea şi îngrijirea minorei,
aceasta fiind ajutată şi de părinţi.
Avocatul intimatului-pârât solicită respingerea recursului ca neîntemeiat,
potrivit motivelor expuse prin întâmpinarea depusă la dosar şi menţinerea sentinţei
de fond ca legală şi temeinică. Invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii sub aspectul
vremelniciei. Arată că recurenta-reclamantă nu are condiţii pentru creşterea şi
îngrijirea minorei, că minora locuieşte la intimatul-pârât, în comuna M., judeţul
Argeş, împreună cu fiul părţilor care este major. Din probele administrate în cauză
şi existente la dosar rezultă că minora este traumatizată de către mama datorită
comportamentului şi condiţiilor oferite în perioada când a fost la aceasta. Arată că
intimatul-pârât lipseşte din domiciliu perioade scurte de timp, respectiv 2-3 zile,
timp în care minora este lăsată în grija bunicii paterne. Nu s-a făcut dovada că
bunica paternă are probleme de sănătate. Solicită să fie avută în vedere şi poziţia
minorei. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocatul recurentei-reclamantă solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii
acţiunii invocată de intimatul-pârât prin avocat, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti,
la data de 12.11.2009, reclamanta A.M.D. a chemat în judecată pe pârâtul A.N.,
solicitând pe cale de ordonanţă preşedenţială încredinţarea provizorie a minorei A.
D. O., născută la data de XX.XX.2003, spre creştere şi educare reclamantei până la
soluţionarea irevocabilă a dosarului de 3477/280/2010, cu obligarea pârâtului
la plata pensiei de întreţinere începând cu data introducerii acţiunii şi până la
rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorţ, pronunţate în dosarul 3477/280/2010,
cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că, părţile s-au căsătorit în anul 1990 şi din
căsătoria acestora au rezultat doi copii din care unul este major, şi minora A.D.O.,
născută la data de XX.XX.2003. S-a mai arătat că în luna august 2008 reclamanta a
fost alungată din domiciliul împreună cu minora de către pârât, a fost ameninţată
şi ulterior minora a fost luată cu forţa de la aceasta şi a dus-o la părinţii săi în com.
B. Reclamanta a încercat să ia legătura cu minora dar pârâtul i-a interzis acest
lucru.
In drept, au fost invocate prev. art.581 c.proc.civ., art.6132 c.proc.civ.
In drept, au fost invocate prev. art.581 c.proc.civ., art.6132 c.proc.civ.
La data de 12.03.2010, pârâtul A.N. a formulat cerere reconvenţională
solicitând pe cale de ordonanţă preşedinţială încredinţarea provizorie a minorei
A.D.O, născută la data de XX.XX.2003, spre creştere şi educare, până la soluţionarea
irevocabilă a dosarului de divorţ 3477/280/2010, cu cheltuieli de judecată,.
În motivarea cererii s-a arătat că părţile s-au căsătorit în anul 1990, şi din
căsătoria acestora s-au născut 2 copii. S-a mai susţinut că reclamanta nu prezintă
garanţiile morale, materiale şi sociale pentru creşterea copilului, deoarece aceasta a
plecat cu minora în domiciliul concubinului în judeţul G., unde copilul a fost
traumatizat suferind un puternic şoc afectiv şi emoţional datorită condiţiilor
existente, locuind într-o încăpere insalubră, fiind foarte speriată, când aude de
mama sa intră în panică. S-a mai arătat că pârâtul este ajutat de părinţii săi în
creşterea şi educarea minorei, este înscrisă la grădiniţa din comuna B., fiind foarte
apropiată şi ataşată de toţi cei din familie, înconjurată cu multă dragoste, alături de
fratele ei.
Prin sentinţa civilă nr.2299/12.03.2010 a Judecătoriei Piteşti, a fost respinsă
cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.M.D., a fost admisă
cererea formulată de pârâtul A.N. şi s-a dispus încredinţarea minorei A.D.O.,
născută la data de XX.XX.2003, spre creştere şi educare pârâtului până la
soluţionarea irevocabilă a dosarului având ca obiect divorţ aflat pe rolul
Judecătoriei Piteşti.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că probele administrate în cauză relevă că
minora a fost crescută şi îngrijită de părţi, până în luna august 2008 când
reclamanta a plecat din domiciliu, într-o comună din jud. G., împreună cu minora,
iar la data de 27.05.2009 a fost luată de pârât şi împreună cu fratele ai s-au stabilit la
domiciliul tatălui în com. B., sat. M. D. S-a mai arătat că de 1 an şi jumătate minora
se află la bunica paternă, fiind luată de către pârât din jud. G., unde se afla cu mama
într-o insalubră şi nu este de acord să fie încredinţată mamei spre creştere
şi educare având în vedere şocul prin care a trecut când a fost cu mama sa în jud.
G.. S-a mai subliniat că din referatul de anchetă socială întocmit în cauză de
Primăria B., minora se află în îngrijirea tatălui din data de 27.05.2009 şi este în
vârstă de 5 ani şi jumătate , minora a fost îngrijit şi crescut de părţi la domiciliul
din comuna B., ajutată de părinţii săi, iar pârâtul reclamant beneficiază de condiţii
optime de creştere şi educare a minorului, îi cunoaşte bine necesităţile, iar
programul de lucru îi permite să îl supravegheze corespunzător, are posibilităţi
materiale de creştere a minorului, având loc de muncă, are o atitudine
corespunzătoare faţă de copil, este ataşată de acesta, existând afecţiune reciprocă.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a fost formulat recurs de către
reclamanta A.M.D. apreciind că sentinţa este nelegală ca urmare a interpretării
greşite a probelor, în condiţiile în care pârâtul nu se ocupă personal de creşterea
minorei, fiind plecat pentru intervale mari de timp, din ţară. S-a mai susţinut
totodată că nu s-a avut în vedere că mama pârâtului , fiind grav bolnavă, nu se
poate ocupa în mod corespunzător de creşterea şi educarea minorei A.D.O.
Tribunalul deliberând asupra recursului reţine următoarele:
În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, pe
considerentul că se încalcă cerinţa vremelniciei, tribunalul apreciază că este
neîntemeiată, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat
încredinţarea provizorie a minorei A.D.O, până la soluţionarea definitivă şi
irevocabilă a dosarului nr.8781/280/2008. Or, deşi prin sentinţa civilă
nr.470/18.01.2010 a Judecătoriei Piteşti, pronunţată în dosarul mai sus menţionat,
s-a respins cererea de divorţ, este de subliniat că nu s-a făcut dovada conform
art.1169 c.civ .că această sentinţă este definitivă şi irevocabilă, pentru a atrage
inadmisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială.
În ce priveşte fondul recursului tribunalul reţine că potrivit art.613 2
c.proc.civ. instanţa poate lua , pe tot timpul procesului, măsuri vremelnice cu
privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia de
întreţinere şi la folosirea locuinţei. Dacă în timpul procesului de divorţ soţii nu mai
locuiesc împreună şi nu se înţeleg cu privire la locuinţa minorilor se pune problema
încredinţării provizorii a acestora spre creştere şi educare unuia dintre părinţi.
Criteriul după care se va conduce instanţa pentru a decide în această privinţă este
numai interesul copiilor. Întrucât până la pronunţarea divorţului nu se poate spune
care soţ este vinovat de divorţ, nu există «soţ vinovat», aşa încât faptul că unul
dintre soţi este pârât nu trebuie să influenţeze cu nimic atribuirea provizorie a
copiilor minori (în acelaşi sens: Trib. Suprem, s.civ., dec.nr.428/1953, în C.D.1954,
p.148). Interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile şi
deciziile care privesc copilul, acest interes fiind ridicat la rang de principiu atât de
normele naţionale, cât şi prin cele internaţionale în materie. Criteriile consacrate
de doctrină şi jurisprudenţă la stabilirea interesului superior al minorului, în cazul
încredinţării acestuia, la divorţ, sunt vârsta copilul, posibilităţile părinţilor de a
asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală şi morală, ataşamentul părinţilor faţă
de minor, precum şi al minorului faţă de părinţi, grija manifestată de părinţi faţă de
copii în timpul convieţuirii şi după despărţirea în fapt, precum şi alte asemenea; nu
în ultimul rând, interesul superior al copilului trebuie apreciat ţinând seama şi de
opţiunea exprimată de acesta la audierea în instanţă. Criteriile de apreciere a
interesului superior al minorului formează un ansamblul guvernat de principiul
egalităţii, ceea ce înseamnă că nu poate reţine caracterul primordial al unuia sau
altuia dintre criteriile respective în aprecierea interesului superior al copilului, nu
se poate absolutiza vreunul din criteriile enunţate, instanţa având obligaţia să le
evalueze în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu, în contextul celorlalte.
Din declaraţia martorei A.A. (f.37-dosar fond) rezultă că minora a locuit
împreună cu părinţii săi, până în august 2008, în fostul domiciliul comun al
părţilor, din localitatea M.În aceeaşi declaraţie, s-a mai susţinut că din luna august
2008, minora A.D.O. a locuit cu mama sa în judeţul G.. Din referatul de anchetă
socială efectuat de către Primăria F. nr.4317/4.09.2008 (f.50, dosar fond) rezultă că
recurenta A. M. a locuit împreună cu concubinul acesteia P. J. şi cu minora A.D.O.,
în localitatea F., într-o locuinţă cu grad de igienă necorespunzător, improprie
pentru creşterea minorei A.D.O.. Din referatul de anchetă socială nr.872/9.02.2010
(f.31, dosar fond) rezultă că fiul părţilor, numitul A. B. M., născut la data de
YY.YY.1991 şi frate al minorei A.D.O, locuieşte cu tatăl său, în comuna M-D,
judeţul Argeş. Totodată din acelaşi referat rezultă că minora A.D.O., născută la data
de XX.XX.2003, locuieşte din data de 27.05.2009 la acelaşi domiciliul împreună cu
bunica paternă şi cu tatăl acesteia.Din referatul de anchetă socială efectuat de
Primăria comunei B. nr.865/26.02.2010 (f.55,dosar fond) rezultă că în prezent
minora A.D.O., este bine îngrijită, arătându-se totodată că aceasta şi-a manifestat
opţiunea de a locui în continuare cu tatăl şi cu bunica paternă.
Tribunalul având în vedere că măsura încredinţării dispusă pe calea
ordonanţei preşedinţiale, are un caracter vremelnic, până la soluţionarea definitivă
şi irevocabilă a dosarului nr. 8781/280/2008, apreciază că în aplicarea principiului
interesului superior al minorului, o importanţă deosebită o reprezintă şi asigurarea
unui climat de stabilitate şi siguranţă, care să permită dezvoltarea fizică, psihică şi
intelectuală a minorei A.D.O.. În acest sens, este de menţionat că deşi capacitatea
de adaptare a copiilor la vârste mici, este în general, dezvoltată, totuşi schimbările
fundamentale preconizate a se produce în viaţa unui minor, ca urmare a
încredinţării către un părinte, prin ruperea totală a legăturilor cu mediul în care s-a
familiarizat (familie, grădiniţă, prieteni), prin mutarea într-o altă localitate, la o
distanţă apreciabilă şi într-un mediu total diferit, în care nu a mai locuit, nu se
circumscriu interesului acesteia, în faza procedurii ordonanţei preşedinţiale. Astfel,
din probele administrate în cauză, rezultă că minora A.D.O., locuieşte din data de
27.05.2009, în localitatea M., în locuinţa bunicilor paterni, împreună cu fratele
acesteia, numitul A.B.M., de care este strâns legală în mod afectiv. Deasemenea din
cuprinsul referatului de anchetă socială nr.872/9.02.2010 al Primăriei comunei M.
rezultă că recurenta A.M. locuieşte în prezent în localitatea M., localitate în care
minora A.D.O. nu a mai locuit anterior. Or, tribunalul apreciază că la momentul
actual este important a se asigura minorei A.D.O., un climat pozitiv, de stabilitate şi
echilibru emoţional, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului mai sus menţionat,
urmând ca instanţa ce soluţionează acţiunea de divorţ să stabilească în concret
părintele căruia urmează a fi încredinţat în mod definitiv minora. Or, având în
vedere că se impune evitarea unor schimbări bruşte de domiciliu, în condiţiile în
care minora A.D.O. a mai fost supusă şi în trecut unor asemenea schimbări de
domiciliu, tribunalul apreciază că în mod corect a dispus instanţa de fond,
încredinţarea provizorie a minorei A.D.O., către tatăl său A.N., urmând ca
încredinţarea definitivă să fie dispusă de către instanţa, investită cu acţiunea de
divorţ.
Susţinerea recurentei că tatăl A.N. ar fi plecat perioade lungi din ţară,
neocupându-se , în mod direct , de creşterea minorei, este o simplă aserţiune,
nedovedită prin probele administrate, în condiţiile în care simpla împrejurare că
intimatul A.N., este şofer pe tir, nu este de natură a face dovada prin sine însăşi a
faptului că intimatul A.N., lipseşte perioade mari de timp. Desigur o asemenea
afirmaţie urmează a fi verificată de către instanţa de fond, investită cu soluţionarea
divorţului, pentru a se stabili realitatea acesteia.
În plus, nici susţinerea conform căreia referatul de anchetă socială nr.
nr.865/26.02.2010, nu corespunde realităţii , este nereală, având în vedere că acest
referat constituind un înscris autentic, conform art.1171 c.civ., poate fi combătur
doar pe calea procedurii înscrierii în fals , prevăzută de art.183 şi urm.cproc.civ.,
procedură de care recurenta A. M. nu a înţeles să uzeze. Totodată împrejurarea că
bunica maternă ar suferi de cancer, nu este de natură prin ea însăşi să împieteze
asupra creşterii şi educării a minorei A.D.O. de către intimatul A.N..
Pentru considerentele expuse, tribunalul în baza art.312 c.proc.civ.va
respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 c.proc.civ. va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de
judecată solicitate de intimatul A.N., având în vedere că chitanţa justificativă a
onorariului de avocat a fost depusă după rămânerea în pronunţarea a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta A.M.D., declarat împotriva
sentinţei civile nr.2299/12.03.2010 a Judecătoriei Piteşti, în contradictoriu cu
pârâtul A.N., , ca neîntemeiat.
Respinge cererea intimatului A.N. de acordare a cheltuielilor de judecată ca
neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 08 Iunie 2010.
Preşedinte,
Judecător,
Judecător,
Grefier,
7