În motivarea cererii, reclamanta a arătat că se află în proces de şi partaj bunuri comune iar după declanşarea procedurilor pârâtul a început să o ameninţe cu moartea şi să-i aplice rele tratamente, exercitând asupra sa presiuni, pentru a o determina să renunţe la judecată. Reclamanta mai susţine că s-a adresat, de două ori, cu plângere la organele de poliţie, renunţând la prima dintre ele. Pârâtul crează zilnic, în locuinţa comună, o atmosferă tensionată,proferând ameninţări şi injurii, în prezenţa copilului minor, de a cărui creştere şi îngrijire se ocupă reclamanta. Din cauza atitudinii agresive a pârâtului, starea de sănătate a reclamantei este afectată având probleme şi la serviciu. Se mai arată că pârâtul are asigurată locuinţa la (…), într-un imobil dobândit împreună, în timpul căsătoriei.
În drept au fost invocate disp. art. 613 ind.2 C.proc.civ.
La cerere au fost anexate, în copie, certificate de stare civilă, contracte de vânzare- cumpărare şi alte înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Pârâtul a susţinut că nu a ameninţat-o niciodată cu moartea pe reclamantă şi nu i-a aplicat rele tratamente, făcând eforturi în vederea împăcării. Reclamanta însă, din cauza unei relaţii extraconjugale pe care o întreţine, nu a mai fost interesată de menţinerea relaţiei de căsătorie cu pârâtul. Se mai arată că nu sunt reale nici afirmaţiile privind întreţinerea şi educarea minorului, la care pârâtul a contribuit şi contribuie.
În susţinerea cererii şi respectiv în apărare, reclamanta şi pârâtul au solicitat administrarea probelor cu interogatoriu şi audierea unor martori, cereri încuviinţate de instanţă, care a considerat probele legale, concludente şi utile cauzei.
La termenul de judecată din (…) au fost audiaţi martorii O. V. şi G. E., s-au luat interogatoriile părţilor şi s-au depus înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut:
Reclamanta Z. S. şi pârâtul Z. R. s-au căsătorit la (…) şi locuiesc împreună într-un apartament cu două camere situat în (…) şi dobândit în timpul căsătoriei.
Din relaţia părţilor s-a născut, la (…), Z. L.V., care locuieşte în acelaşi imobil.
Pe rolul Judecătoriei (…) se află înregistrate, sub nr.(…)cererile formulate de aceeaşi reclamantă, Z. S., împotriva pârâtului Z. R., având ca obiect divorţ şi respectiv partaj bunuri comune, nesoluţionate până în prezent.
Potrivit art. 613 ind.2 C.pr.civ. instanţa poate lua, pe tot timpul procesului de divorţ, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei.
Chiar dacă textul de lege deroga, parţial, de la reglementarea generală a ordonanţei preşedinţiale, din art.581 C.proc.civ., dând posibilitatea instanţei să dispună,în această materie, măsuri vremelnice, chiar fără a justifica urgenţa, cererea reclamantei trebuie să se fondeze pe o situaţie de fapt care să reclame o acţiune atât de severă, cum este evacuarea soţului din locuinţa proprietate comună.
Legiuitorul nu a instituit o obligaţie ci o posibilitate a instanţei care trebuie să cerceteze probele administrate şi să dispună numai pe baza acestora, pentru evitarea unor abuzuri.
În temeiul art. 1169 C.civ. reclamanta avea sarcina probei, sarcină pe care, în opinia instanţei, nu a îndeplinit-o.
Declaraţia martorei G. E. este neconcludentă,aceasta neasistând la nicio discuţie între soţi. Relatările sale se bazează pe povestirile reclamantei, nici măcar pe discuţiile cu alte persoane, care ar cunoaşte situaţia prezentată în motivarea cererii.
Pe de altă parte,martorul O. V., vecinul soţilor de aproximativ 20 de ani, nu a cunoscut că între aceştia ar exista tensiuni atât de grave, marcate de violenţe verbale sau fizice.
Nici sesizările făcute poliţiei nu vin să certifice susţinerile reclamantei, care a renunţat la cercetarea primei plângeri.
Este evident că raporturile dintre soţi sunt tensionate,marcate de discuţii şi certuri însă este firesc, ţinând seama că între aceştia se derulează două proceduri importante iar în acelaşi timp au convenit să locuiască împreună asumându-şi dificultăţile inerente în asemenea situaţii.
Aceste tensiuni şi conflicte normale, asumate de părţi, nu pot determina evacuarea pârâtului din locuinţa bun comun, de vreme ce nu s-a probat un comportament violent al acestuia, de natură a pune în pericol viaţa, sănătatea sau integritatea fizică a soţiei sau a copilului.
