Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că prin cererea adresată acestei instanţe la data de 10.11.2010 şi înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul S.S. a chemat în judecată pe pârâţii R.I., D.M., N.E., G.C., G.C. solicitând ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să se dispună suplinirea consimţământului pârâţilor în vederea racordării imobilului proprietatea reclamantului la reţeaua de distribuţie a gazelor naturale .
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în toamna lui 2010 a revenit cu soţia şi copilul din Italia cu intenţia de a se stabili în ţară în apartamentul situat în Bacău ; având un copil nou născut a hotărât să monteze centrală termică , însă s-a lovit de refuzul proprietarilor de apartamente care şi-au montat centrale termice proprii de a-şi da acordul pentru ca să se poată racorda la ţeava comună de gaz existentă de gaz conform prevederilor HG 1043/2004 ; pe scara blocului sunt 20 de apartamente ; dintre acestea 5 apartamente au montată centrală termică proprie respectiv pârâţii din prezenta cauză şi numitul M.I., cel din urmă exprimându-şi acordul ; pârâţii i-au solicitat în schimbul acordului suma de 2000 lei , sumă care depăşeşte cu mult nu numai contravaloarea cotei indivize , dar depăşeşte însăşi contravaloarea şi costurile de montare a conductei însăşi ; urgenţa reiese din faptul că au intrat în sezonul rece , având un copil de numai 4 luni , fiind justificată de ingerinţa realizată de pârâţi în dreptul său de coproprietate , fiind un abuz de drept ; acţiunea sa nu prejudecă fondul ,întrucât bazat pe contractul de vânzare cumpărare beneficiază de aparenţa dreptului de coproprietate ; prezenta acţiune are caracter temporar , respectiv până la momentul soluţionării irevocabile pe calea dreptului comun a raporturilor dintre părţi privind racordarea la conducta comună de gaz .
În susţinerea cererii, reclamantul a ataşat înscrisuri.
2.Apărările formulate
Pârâţii s-au prezenta în faţa instanţei , dar nu au formulat întâmpinare .
3.Probatoriul administrat
În şedinţa publică din data de 17noiembrie 2010 s-a administrat proba cu interogatoriul pârâţilor solicitată de către reclamant şi li s-au încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri .
4.Reglementări interne incidente
Articolul 581 Cod procedura civila prevede ca “instanţa va putea sa ordone masuri vremelnice, in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Potrivit art.1 alin. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului :„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.”
5. Soluţia adoptată
Ordonanţa preşedinţiala, prin esenţa ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedura specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică şi fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aştepte desfăşurarea procedurii de drept comun.
Dispoziţiile art. 581 C.pr.civ. prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a condiţiilor privind urgenta măsurii ce se solicita a fi luata de instanţa, neprejudecarea fondului dreptului si caracterul vremelnic al măsurii ordonate.
Reclamantul este proprietarul apartamentului 12 situat în Bacău , fiind debranşat de la sistemul centralizat de încălzire termică .
Prezenţi în faţa instanţei, pârâţii au arătat prin răspunsurile la interogatoriu că sunt de acord cu acordarea consimţământului în vederea racordării reclamantului, însă cu condiţia ca acesta din urmă să le achite suma de câte 400 lei. Astfel, instanţa a constatat că pârâţii nu refuză cu rea credinţă să dea acordul reclamantului, nici o prevedere legală nestipulând gratuitatea acestuia şi a apreciat că nu se află în prezenţa unui abuz de drept, care presupune exercitarea dreptului cu rea-credinţă şi denaturarea finalităţii dreptului .
În analiza îndeplinirii condiţiilor ordonanţei preşedinţiale, instanţa a constatat că reclamantul a solicitat să se dispună suplinirea consimţământului pârâţilor în vederea racordării imobilului proprietatea reclamantului la reţeaua de distribuţie a gazelor naturale, fără a se preciza perioada pentru care solicită menţinerea acestui acord, transformând astfel caracterul vremelnic al ordonanţei preşedinţiale în caracter definitiv .
În eventualitatea unui litigiu declanşat de pârâţi cu privire la pretenţiile reprezentând contravaloarea racordului la conducta de gaz nu se mai pune problema consimţământului acestora, astfel încât nu poate reţine ca întemeiat argumentul reclamantului cu privire la vremelnicia cererii .
Mai mult, instanţa a constatat că la dosarul cauzei nu este depus un proiect de execuţie a instalaţiei de şi montarea a centralei termice, existând doar o ofertă din partea SC T. SRL, astfel încât consimţământul pârâţilor nu este singurul impediment în montarea centralei termice .
Faţă de considerentele enunţate, instanţa a respins ordonanţa preşedinţială ca nefondată şi, întrucât accesoriul urmează soarta principalului, a fost respins ca nefondat şi capătul de cerere vizând plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii judecătoriei şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată cu motivarea că în mod greşit prima instanţă a reţinut că pârâţii nu refuză cu rea-credinţă să dea acordul reclamantului, nici o lege nestipulând gratuitatea acestuia, în condiţiile în care, condiţionarea acordului pentru branşarea la o conductă comună de plata unei sume disproporţionate în raport de cota-indiviză cuvenită reclamantului vădeşte lipsa de bună-credinţă în cadrul raporturilor juridice generate de starea de coproprietate, având valoarea unui abuz de drept şi că din probatoriul administrat rezultă fără echivoc că obiectul controversei dintre părţi îl reprezintă cuantumul sumei de care este condiţionat acordul pârâţilor, ordonanţa urmând să funcţioneze până la momentul soluţionării irevocabile, pe calea dreptului comun, a raporturilor dintre părţi inclusiv cu privire la suma reală ce li se cuvine pârâţilor.
S-a arătat, de asemenea, în motivele de recurs că prin adresa nr.972/6.12.2010 a asociaţiei de s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor ordonanţei preşedinţiale şi că argumentul primei instanţe potrivit căruia nu s-ar fi depus la dosar un proiect de execuţie a instalaţiei de gaze şi de montare a centralei termice excede obiectului cauzei deoarece instanţa a fost învestită să soluţioneze doar situaţia creată de poziţia subiectivă a pârâţilor constând în refuzul de a-şi da acordul pentru branşare, aspectul inexistenţei proiectului putând fi opus doar de către E-ON Gaz, care nu este parte în cauză.
La dosarul de recurs a fost depusă adresa nr.318/13.12.2010 întocmită de S.C. Far Proiect S.R.L. Bacău (f.14).
Examinând actele dosarului, Tribunalul reţine următoarele:
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul judecătoriei (extras din registrul actelor de naştere al primăriei din Arezzo, Italia, adresa nr.972/6.12.2010 întocmită de Asociaţia de proprietari nr.30 din Bacău – f.9, 36 dosar judecătorie) d-l S.S. locuieşte în apartamentul nr.12 din blocul de locuinţe din municipiul Bacău, fiind debranşat de la sistemul centralizat de încălzire, în condiţiile în care are un copil născut la data de 13.07.2010. Prin urmare, îndeplinirea condiţiei urgenţei cerută de dispoziţiile art.581 Cpc nu poate fi pusă la îndoială.
Condiţia de nu fi prejudecat fondul este şi ea îndeplinită, instanţa neverificând în procedura ordonanţei preşedinţiale dacă sumele pretinse de pârâţi sunt justificate şi neobligând, deci, pe reclamant la plata acestor sume ca o condiţie a obţinerii acordului de racordare.
În ceea ce priveşte condiţia ca măsura dispusă pe calea ordonanţei preşedinţiale să fie vremelnică, în mod greşit a apreciat prima instanţă că în eventualitatea unui litigiu declanşat de pârâţi cu privire la pretenţiile reprezentând contravaloarea racordului la conducta de gaz nu se mai pune problema consimţământului acestora astfel încât argumentul privind vremelnicia cererii nu poate fi reţinut. Litigiul a fost declanşat ca urmare a faptului că părţile nu se înţeleg asupra sumelor pe care reclamantul le datorează pârâţilor ca despăgubire pentru ceea ce, la rândul lor, aceştia au cheltuit la montarea ţevii comune de gaz, la care este nevoit să se racordeze şi reclamantul, deci vremelnicia măsurii se raportează la momentul tranşării acestor neînţelegeri. Astfel, în principiu, măsurile luate pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt limitate în timp, până la rezolvarea în fond a pretenţiilor dintre părţi, chiar dacă în hotărâre nu se face nici o menţiune în acest sens, fiind posibil ca aceste măsuri să rămână definitive dacă partea împotriva căreia au fost luate, convingându-se de justeţea lor, nu mai urmează calea dreptului comun (în speţa de faţă este posibil ca părţile, fără să recurgă la instanţa de judecată să convină asupra sumelor pe care reclamantul le datorează pârâţilor).
Îndeplinirea condiţiei vremelniciei măsurii se analizează, de asemenea, prin verificarea posibilităţii de a se reveni oricând asupra măsurii luate iniţial, în cazul de faţă debranşarea apartamentului proprietatea reclamantului putând fi efectuată cu uşurinţă în orice moment, astfel încât şi din acest punct de vedere măsura solicitată a fi luată are un caracter vremelnic.
În consecinţă, în temeiul art.312 alin.(1) Cpc, admiţând recursul, instanţa va modifica în tot sentinţa recurată şi va admite acţiunea, astfel cum a fost formulată, suplinind prin hotărâre consimţământul pârâţilor în vederea racordării apartamentului nr.18 din Bacău, la reţeaua de distribuţie a gazelor naturale (ţeava de gaz).
