– art. 581 Cod procedură civilă
(TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI – SECŢIA CIVILĂ, DECIZIA CIVILĂ
Nr. 786 din 11 octombrie 2011)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei O, sub nr. xx, reclamantul Z M, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Z F, să se stabilească, pe cale de ordonanţă preşedinţială, obligarea pârâtului de a permite accesul în imobilul – teren şi casă de locuit, proprietatea sa, situat în comuna S, judeţul Călăraşi, a echipei de intervenţie S.C. ENEL DOBROGEA – Filiala Olteniţa, pentru a muta contorul şi branşamentul electric aferent contractului de furnizare a energiei electrice nr.09001327 din data de 03.10.2006 încheiat cu această societate din imobilul proprietatea pârâtului la imobilul proprietatea sa. De asemenea, a solicitat ca pârâtul să fie obligat şi la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că, prin sentinţa civilă nr.xx a Judecătoriei O, s-a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul – teren şi casă de locuit situat în comuna Ş, imobil ce a aparţinut părinţilor părţilor, sentinţă care în prezent nu este definită.
Reclamantul a precizat că, iniţial el, a locuit în imobil încheind în nume propriu, cu S.C. Enel Dobrogea, contractul de furnizare a energiei electrice nr.09001327 din data de 03.10.2006.
În urma ieşirii din indiviziune, jumătate din teren şi un corp de clădire i-au fost atribuite, cealaltă jumătate şi casa părintească pe care se află contorul şi branşamentul electric au fost atribuite, în indiviziune, unei surori, şi pârâtului.
Reclamantul a mai arătat că, până la data de 04.08.2011 alimentarea cu energie electrică a proprietăţii sale se făcea printr-un cablu exterior legat la branşamentul şi contorul propriu, existent pe proprietatea pârâtului, începând cu acea dată, s-a decuplat de la instalaţia respectivă, la care chiar şi pârâtul era legat fără ştirea sa, însă acesta afirma că el a câştigat în instanţă contorul şi branşamentul electric.
Reclamantul a mai arătat că, pe data de 5.08.2011, a solicitat echipei de intervenţii S.C. Enel Doborgea, să vină şi să mute echipamentul electric de pe proprietatea pârâtului pe proprietatea sa, întrucât este titularul contractului de furnizare a energiei electrice.
La sosirea echipei, pârâtul s-a opus accesului la branşament şi contor a acestora, fapt care rezultă şi din declaraţia extrajudiciară a şefului de echipă.
Prin urmare, reclamantul a arătat că din data de 4.08.2011 el şi soţia sa nu mai beneficiază de curent electric, stând pe întuneric la lumânare, fiindu-le teamă să nu fie călcaţi de hoţi, aparatele electrice nemaiputând fi folosite, produsele alimentare ce se găseau în frigider alterându-se fiind nevoiţi să le arunce, iar hidroforul de la puţ nu mai poate fi folosit, nemaiavând apă nici de băut şi nici pentru a o folosi la udatul grădinii de zarzavat.
Potrivit art.581 alin.1 Cod pr.civ., „instanţa va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi în întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform chitanţei de la fila 2, şi timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
La dosar au fost depuse împuternicirea avocaţială nr.31/11.08.2011, declaraţia numitului M I, angajat la Enel Dobrogea – filiala Olteniţa, contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 09001327/03.10.2006, sentinţa civilă nr. x pronunţată de Judecătoria O, în dosarul nr., cu menţiunea definitivă prin decizia civilă nr.x şi irevocabilă prin decizia civilă nr.x a Curţii de Apel Bucureşti.
Instanţa, exercitându-şi rolul activ, a pus în discuţia reclamantului asistat de avocat, la termenul din 16.08.2011, necesitatea transformării cererii de ordonanţă preşedinţială într-o acţiune întemeiată pe dreptul comun, însă reclamantul a declarat că înţelege să se judece numai pe cale de ordonanţă preşedinţială.
Soluţionând cauza Judecătoria Olteniţa prin sentinţa civilă nr. xxx a respins cererea formulată de reclamantul Z M în contradictoriu cu pârâtul Z F.
Pentru a pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că măsura ce se solicită a fi dispusă pe cale de ordonanţă preşedinţială nu îndeplineşte condiţiile prev. de art.581 Cod procedură civilă, nu are caracter vremelnic, pârâtul putând fi obligat să-i permită reclamantului luarea contorului şi a branşamentului pentru a fi montat în partea sa din imobil numai pe calea dreptului comun.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Z M, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:
1.Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art.581 Cpc, pe motiv că natura măsurii ce poate fi luată în baza acestui temei juridic, nu este condiţionată de de existenţa unor litigii asupra pricinii pe fond, ci este vremelnică prin ea însăşi, fiind invocate dispoziţiile art.304 pct.9Cpc..
Dacă ordonanţa nu cuprinde nici o menţiune în legătură cu durata sa, recurentul susţine că este posibil ca măsura luată de instanţă să fie una definitivă, dacă partea interesată nu mai acţionează pe calea dreptului comun, dar şi atunci când prin procedura de drept comun se ia aceeaşi măsură.
2.Hotărârea instanţei de fond nu este motivată, fiind invocate dispoziţiile art.304pct.7 Cpc..
3.Un alt motiv de nelegalitate al sentinţei invocat de recurent îl reprezintă incompatibilitatea judecătorului, despre care arată că la data de 16.08.2011 s-a antepronunţat în cauză, situaţie de fapt rezultată din aprecierea referitoare la necesitatea transformării procedurii de soluţionare a cererii în procedura de drept comun.
Pe fondul cauzei, solicită să se constate că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale acţiunii sale, reluând argumentele de fapt şi de drept supuse analizei în faţa instanţei de fond.
A solicitat judecarea recursului în lipsa sa.
În drept, a invocat dispoziţiile art.581şi 582 Cpc, art.304 pct.7 şi 8, art.304/1 şi art. 312 Cpc..
Prin întâmpinarea depusă la dosar în termen legal, intimatul Z F a solicitat respingerea recursului, apreciind legală şi temeinică sentinţa civilă pronunţată de instanţa de fond, pentru motivele referitoare la situaţia de fapt pe care a reluat-o, dar care nu a mai fost expusă de instanţa de control judiciar, fiind deja prezentată şi în faţa instanţei de fond.
A anexat întâmpinării înscrisuri doveditoare.
Analizând sentinţa criticată, în raport de probele administrate şi motivele de nelegalitate prezentate, tribunalul constată nefondat recursul declarat în cauză pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs, se constată că nu poate fi primit pentru motivele arătate, deoarece recurentul, dacă aprecia că măsura solicitată a fi luată de instanţă în procedură de urgenţă, este una definitivă, atunci era obligat să urmeze procedura de drept comun, tocmai pentru faptul că măsurile ce pot fi luate potrivit art.581 Cpc. sunt doar provizorii, aşa cum în mod legal a reţinut şi instanţa de fond.
Nu poate fi primit nici cel de-al doilea motiv referitor la lipsa considerentelor hotărârii, în condiţiile în care instanţa de fond a motivat sentinţa pe inadmisibilitatea cererii formulate.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv de recurs, referitor la incompatibilitatea judecătorului, despre care arată că s-a antepronunţat, tribunalul îl înlătură, deoarece recurentul avea obligaţia să formuleze cerere de recuzare anterior închiderii dezbaterilor, dacă aprecia că judecătorul devenise incompatibil.
Cum alte motive de ordine publică nu au fost identificate de instanţa de recurs, după ce a analizat cauza sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cpc., în baza art.312 Cpc., urmează a respinge recursul declarat de recurentul Z M împotriva sentinţei civile nr.x pronunţată de Judecătoria O.
1
