Dosar nr. 14304/280/2010
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEŞTI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 7687
Şedinţa publică de la 04 Octombrie 2010
Completul compus din:
PREŞEDINTE A G
Grefier C M
Pe rol judecarea cauzei minori şi familie privind pe reclamanta P N şi pe pârâtul P G,
având ca obiect ordonanţă preşedinţială – INCREDINTARE MINOR.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamanta asistată de avocat CE,
paratul asistat de avocat P S si martorii S V si S M.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Apărătorul reclamantei –pârâte depune la dosar dovada domiciliului actual al reclamantei.
Apărătorul pârâtului – reclamant depune la dosar un borderou cu acte, un exemplar se
comunica si reclamantei, prin apărător.
In baza art.193 C.pr.civ. s-au audiat martorii S V si S M, declaraţiile fiind consemnate în
scris si ataşate la dosarul cauzei.
Părţile arată că nu mai au cereri de formulat in cauza si solicita cuvântul în dezbateri de
fond.
Instanţa, in baza art.150 C.pr.civ. constată cauza in stare de judecată si acorda cuvântul în
dezbateri de fond.
Reclamanta-parata, prin apărător, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, sa
fie încredinţata minora spre creştere si educare reclamantei pana la soluţionarea irevocabilă a
dosarului de nr.12131/280/2010. Solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii
reconvenţionale.
Paratul, prin apărător, solicita respingerea acţiunii principale, admiterea cererii
reconvenţionale, sa-i fie încredinţata acestuia minora spre creştere si educare, cu cheltuieli de
judecată.
judecată.
INSTANŢA
Constată că prin cererea formulată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 15.07.2010 sub
nr.14307/280/2010 reclamanta P N a chemat în judecată pe pârâtul P G solicitând instanţei ca,
pe cale de ordonanţă preşedinţială, să-i fie încredinţată minora P F A, născută la data de
21.02.2003 şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, până la
soluţionarea irevocabilă a procesului de divorţ între părţi, cu cheltuieli de judecată.
Se arată în motivare de către reclamantă că este căsătorită cu pârâtul, iar din căsătoria lor a
rezultat minora a cărei încredinţare o solicită.
Arată reclamanta că în luna aprilie 2010 au apărut grave neînţelegeri între soţi pe fondul
cărora, mama împreună cu minora au părăsit domiciliul conjugal, iar în luna mai 2010 reclamanta
a introdus acţiune de divorţ, cauză ce face obiectul dosarului nr.12131/280/2010, aflată pe rolul
Judecătoriei Piteşti.
Susţine reclamanta că minora rezultată din căsătoria părţilor s-a aflat tot timpul în
îngrijirea sa până la data de 13.07.2010 când i-a fost luată în mod abuziv de către tatăl pârât, în
contextul unei întâlniri între părţi. Cu toate că atât reclamanta cât şi fetiţa s-au împotrivit, pârâtul,
însoţit de alte persoane, au exercitat agresiuni fizice asupra mamei, smulgând fetiţa de lângă ea.
Solicită reclamanta adoptarea măsurii de încredinţare provizorie a minorei până la
soluţionarea procesului de divorţ, întrucât la domiciliul pârâtului fetiţa nu este supravegheată
permanent de tată şi acesta obişnuieşte să consume băuturi alcoolice, este extrem de violent,
minora manifestă o teamă vădită faţă de persoana lui, iar toate acestea aspecte ar putea provoca o
importantă perturbare în viaţa fetiţei, ce nu ar avea consecinţe benefice asupra dezvoltării
acesteia.
Din această perspectivă, încredinţarea provizorie a minorei către mamă este caracterizată
şi prin urgenţă, întrucât minora a fost îngrijită de mamă în fiecare moment de viaţă şi până în
prezent, iar schimbarea acestei situaţii de fapt ar conduce la traumatizarea emoţională a copilului.
În drept reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art.581 C.pr.civ, 42 C.fam, 86,94 şi
107 C.fam.
La data de 06.09.2010 pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând
respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată, să-i fie încredinţată acestuia minora spre creştere
şi educare, cu obligarea mamei la plata unei pensii de întreţinere în beneficiul fetiţei.
Susţine pârâtul – reclamant că, de la momentul naşterii şi până în prezent, minora a crescut
împreună cu părinţii săi şi cu bunicii paterni la domiciliul acestora din urmă din comuna B, judeţul
A. Pe de altă parte, pârâtul arată că de copil s-a ocupat în principal bunica paternă şi tatăl, iar
reclamanta foarte puţin. De asemenea, au existat împrejurări în care reclamanta a ţipat la fetiţă şi a
agresat-o fizic, obişnuind să provoace dese scandaluri conjugale, uneori chiar în prezenţa
copilului, care se speria de reacţiile mamei sale.
Susţine pârâtul că la data de 11.07.2010 reclamanta a părăsit de bunăvoie domiciliul
comun, nu are o stabilă, iar în prezent copilul se află în îngrijirea tatălui, în mediul în care
a crescut şi la care s-a adaptat foarte bine.
Totodată, fetiţa a fost înscrisă la şcoală în comuna B, acolo unde a frecventat şi grădiniţa,
iar pe de altă parte aceasta este foarte ataşată sentimental de tată, interesul superior al acesteia
impunând să-i fie încredinţată pârâtului spre creştere şi educare.
În drept de invocă disp.art.613 ind.2 C.pr.civ, art.581 C.pr.civ.
S-au administrat în cauză pentru ambele părţi litigante probele cu înscrisuri, interogatoriu
şi câte un martor.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine în fapt următoarele:
Reclamanta solicită încredinţarea provizorie a minorei mai sus menţionate până la
soluţionarea divorţului dintre părţi, ce face obiectul dosarului nr.12131/280/2010 aflat pe rolul
Judecătoriei Piteşti, în temeiul art.613 ind.2 C.pr.civ.
Conform disp.art.613 ind.2 C.pr.civ., instanţa poate să ordone pe timpul procesului de
divorţ măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori şi la obligaţia de întreţinere.
Art.31 din Legea nr.272/2004 statuează că exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor
părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială
a acestuia, iar art.32 stabileşte, de asemenea, că minorul are dreptul să fie crescut în condiţii care
să permită dezvoltarea sa fizică mentală, spirituală, morală şi socială, scop în care părinţii sunt
obligaţi să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor acestuia.
În cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi, potrivit art.31 alin.3 din aceeaşi lege, este
chemată să hotărască doar instanţa judecătorească, iar hotărârea acesteia trebuie să aibă în vedere
exclusiv interesul superior al copilului.
Coroborând depoziţiile martorilor audiaţi cu răspunsurile părţilor la interogatoriu şi
avându-se în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa va reţine că într-adevăr, în
primăvara acestui an, reclamanta împreună cu minora au părăsit domiciliul comun din comuna B.
Din susţinerile minorei audiate în Camera de Consiliu rezultă că, de la momentul separării
în fapt a părinţilor săi, aceasta a locuit împreună cu reclamanta, însă, întâlnindu-se cu tatăl, acesta
„ a furat-o de la mami, cu o maşină.”
Prevalându-se de împrejurarea că doreşte să-şi vadă fetiţa şi să-i ofere câteva lucruri, tatăl-
pârât a luat-o pe aceasta abuziv de lângă mama sa la sfârşitul lunii iulie anul curent, aspect ce
rezultă indubitabil din susţinerile minorei, coroborate cu declaraţiile martorilor S M şi S V, audiate
în cauză. Din depoziţia martorei S V reiese că, de la momentul în care fetiţa se află exclusiv în
îngrijirea tatălui, aceasta a devenit foarte introvertită şi instabilă emoţional. Acest aspect este
confirmat şi prin susţinerile martorei S M, care relevă faptul că de creşterea fetiţei se ocupă foarte
mult bunica paternă, care se îngrijeşte să nu-i lipsească nimic, tatăl lucrând prin comună cu ziua.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că mama reclamantă are domiciliul stabil în
comuna Ţ, judeţul Argeş, iar aceasta realizează venituri cu caracter permanent, aspect ce reiese
din adeverinţa nr.60737/16.07.2010 ( fila 29 dosar).
De asemenea, din declaraţia martorei S V, coroborată cu răspunsurile reclamantei la
interogatoriu, reiese că până la separarea soţilor în fapt, copilul a fost crescut de ambii părinţi,
mama lucrând în trei schimburi şi fiind ajutată în creşterea minorei de către tată şi bunica paternă.
Aceeaşi martoră susţine că, de când se află la domiciliul tatălui, minora nu mai socializează şi nu a
mai văzut-o pe aceasta jucându-se cu ceilalţi copii din zonă.
Probatoriul administrat în cauză relevă existenţa unei legături profunde între mamă şi
fiică, precum şi preocuparea constantă a acesteia din urmă de a contribui atât material cât şi moral
la creşterea şi dezvoltarea minorei.
Conform disp. art. 2 alin.3 din Lg. nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului
va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi
de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.
Potrivit disp. art.31 alin.2 din aceeaşi lege, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea
obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure
bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea
relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin
reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.
Având în vedere aceste consideraţii, instanţa va reţine că este în interesul superior al
minorei ca, începând de la această perioadă a evoluţiei sale fizice, psihice, sociale, dar şi afective,
să se afle sub supravegherea mamei sale, (aceasta din urmă oferind suficiente garanţii în acest
sens), în scopul de a i se asigura acesteia, cel puţin până la soluţionarea definitivă a divorţului
părţilor, o atmosferă familială stabilă, de natură să-i confere un echilibru emoţional neperturbat.
Astfel, elementele probatorii administrate în cauză relevă că până în luna iulie anul curent
fetiţa a crescut în mod constant lângă mamă, aceasta din urmă fiind singura prezenţă stabilă în
viaţa minorei până la vârsta de 7 ani.
Totodată, desprinderea copilului din mediul său de viaţă obişnuit nu este justificată prin
nicio intervenţie, iar situaţia actuală a tatălui, respectiv împrejurarea că nu are un loc de muncă
stabil şi obişnuieşte să consume băuturi alcoolice, în lipsa prezenţei materne, ar putea afecta
destul de grav armonioasa creştere şi dezvoltare a fetiţei.
Din probele sus menţionate, instanţa reţine că minora are o vârstă fragedă, respectiv 7 ani,
vârstă la care are mare nevoie de îngrijirea maternă, mama fiind cea care a fost alături de fetiţă, de
la naştere şi până în prezent.
În conformitate cu prevederile art. 581 C.pr.civ., instanţa va putea să ordone măsuri
vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, pentru prevenirea unei pagube
iminente şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, fiind necesară
îndeplinirea celor trei condiţii esenţiale: urgenţa, neprejudecarea fondului şi vremelnicia, care stau
la baza admiterii oricărei măsuri, ce se solicită a se lua pe cale de ordonanţă preşedinţială.
Prima condiţie prevăzută de lege este urgenţa măsurii solicitate, care poate fi apreciată de
către instanţa de judecată în raport cu împrejurările obiective ale cauzei.
Se va avea în vedere interesul minorei, vârsta acesteia, sexul, posibilităţile materiale ale
părinţilor, comportarea acestora şi ataşamentul faţă de copil.
Măsura care se ia este o măsură vremelnică, în care instanţa de judecată nu rezolvă litigiul
în fond, nu se pronunţă în mod definitiv asupra drepturilor şi obligaţiilor părţilor.
În cauză, instanţa nu cercetează fondul, ci face doar o examinare sumară asupra aparenţei
dreptului.
Luând în considerare că ordonanţa preşedinţială este o procedură specială care are in
vedere rezolvarea unor cazuri urgente, cum este cel în speţă, care nu pot fi supuse procedurii
dreptului comun şi având în vedere interesul minorei, va admite cererea formulată.
Dispoziţiile art. 14 din Lg. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
consacră şi dreptul copilului de a avea legături personale cu ambii părinţi, cât şi cu rudele sale şi
cu celelalte persoane, faţă de care a dezvoltat relaţii apropiate, dat fiind că între drepturile
copilului se înscrie şi acela de a creşte în familie, atât timp cât asemenea legături nu sunt contrare
interesului său.
Pe lângă aceste considerente de fapt şi de drept, particulare speţei, se au în vedere şi disp.
art. 8 din Convenţia privind Apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale ce
reglementează dreptul persoanei la viaţa de familie, precum şi jurisprudenţa CEDO, creată în
aplicarea acestor dispoziţii.
Pentru aceste considerente, ţinând cont exclusiv de interesul superior al copilului şi prin
raportare la dispoziţiile legale mai sus invocate, instanţa va aprecia că este necesar ca minora să fie
încredinţată provizoriu, mamei, spre creştere şi educare.
Pe cale de consecinţă, va constata că cererea principală este întemeiată, urmând să o
admită şi să dispună încredinţarea provizorie a minorei P F A, născută la data de 21.02.2003 către
mama reclamantă, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de divorţ cu nr.12131/280/2010.
În temeiul aceloraşi considerente mai sus expuse, va reţine netemeinicia cererii
reconvenţionale formulate de pârâtul-reclamant, urmând să o respingă.
În baza art.86 şi 94 C.fam, va obliga pe tată să plătească în favoarea minorei mai sus
menţionate, cu titlu de de întreţinere cota de 25 % din venitul său lunar net, începând cu
data pronunţării prezentei sentinţe şi până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de divorţ cu
nr.12131/280/2010.
Văzând şi disp.art.274 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite cererea principală formulată de reclamanta P N, domiciliată în comuna B, sat B
M, judeţul A, cu reşedinţa în comuna Ţ, sat V S, jud. Argeş, împotriva pârâtului P G, domiciliat
în comuna B, sat B M, judeţul A.
Respinge cererea reconvenţionala formulată de pârâtul- reclamant.
Dispune incredintarea provizorie a minorei P F A , nascuta la data de 21.02.2003, catre
reclamanta-parata , pana la solutionarea irevocabila a dosarului de nr.12131/280/2010.
Obliga pe paratul-reclamant sa plateasca in favoarea minorei mai sus mentionate cu titlu
de de intretinere cota de 25% din venitul sau lunar net, incepând cu data pronuntarii
prezentei sentinte si pana la solutionarea irevocabila a dosarului de divort nr.12131/280/2010.
Obliga pe paratul – reclamant sa plătească reclamantei-parate suma de 510 lei cheltuieli de
Executorie, fara somaţie si fara trecerea unui termen.
Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 04 Octombrie 2010.
Preşedinte,
A. G.
Grefier,
C. M
