Sentinţa civilă nr. 1583/28.04.2011
Drept civil
Domeniu asociat – minori şi familie
Partaj bunuri comune – lichidarea regimului matrimonial
Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 31.01.2011 şi înregistrată sub nr. Xxx, reclamantul X, domiciliat în Călăraşi, jud. Călăraşi a chemat în judecată pe pîrîta Y, domiciliată în Călăraşi, jud. Călăraşi, solicitând ca prin hotărîrea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună partajarea în cote de 1/2 pentru fiecare, a bunurilor comune şi a datoriilor dobândite, respectiv contractate în timpul căsătoriei şi să se compenseze cheltuielile de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pîrîta, iar prin sentinţa civilă nr. 3696/28.10.2010 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei luându-se act de acordul lor .
A mai arătat că, în timpul căsătoriei au realizat prin contribuţie egală şi efort comun următoarele bunuri : un dormitor format din par şi şifonier, un TV Panasonic, o cameră de luat vederi marca Canon, combină frigorifică marca Beko , un aragaz din inox cu 4 ochiuri marca Beko, 3 lenjerii pat, cuptor cu microunde, 2 seturi vase Yena şi Arcopal, 2 seturi tacâmuri, 3 seturi oale inox, 2 seturi ceşti cafea, 3 seturi pahare, 2 pături de pat , un calculator achiziţionat înainte de căsătorie şi pentru care au achitat împreună o jumătate din valoarea lui . A mai menţionat că din aceste bunuri au rămas în posesia sa dormitorul, televizorul şi camera de luat vederi , restul fiind luate de pârâtă, la momentul despărţiri în fapt .
A mai adăugat că ,după , datorită faptului că nu mai avea bani pentru plata datoriilor a înstrăinat maşina ,dobândită în timpul căsătoriei, în schimbul sumei de 1500 euro, ce urmează a fi , de asemenea , adusă la masa partajabilă.
A mai învederat că au contractat în timpul căsătoriei şi 2 credite bancare: respectiv , cel de la Pireus Bank, pentru refinanţarea altor două credite, din care au achitat împreună 25 de rate,iar după despărţirea în fapt a achitat prin contribuţie exclusivă 244 CHF şi cel de la Raiffeisen Bank , din care au achiziţionat autoturismul marca VW Passat şi au achitat împreună 2 rate , iar după despărţirea în fapt a achitat prin contribuţie exclusivă suma de 1350 lei.
A solicitat atât partajarea bunurilor comune, cât şi a datoriilor comune în cote egale de 1/2 fiecare, dar şi obligarea pârâtei de a-i restitui un lănţişor din aur , de 12 g , rămas în posesia acesteia , dar care era bunul său personal .
În dovedirea cererii sale reclamantul a înţeles să se folosească de proba cu interogatoriul pîrîtei , martori, rapoarte de expertiză imobiliară şi mobiliară şi înscrisuri, depunând la dosarul cauzei următoarele : SC nr. 3696/2010 a Judecătoriei Călăraşi , contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, contractul de credit de la Raiffeisen Bank şi desfăşurătorul de plată al ratelor, contractul de credit de la Piraeus Bank şi desfăşurătorul de plată al ratelor, grafice de rambursare , ordine de încasare a ratelor ( filele 6-32, 45-49) , adrese emise de bănci privind situaţia actuală a creditelor ( filele 64-77) .
În drept a invocat prev. art. 36 al. 1 C fam
Cererea a fost legal timbrată .
Pârâta , în termen legal , a depus la dosarul cauzei ,întâmpinare cerere reconvenţională , solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în contradictoriu cu reclamantul să se admită în parte acţiunea formulată de el , în totalitate cererea formulată de ea şi să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale a arătat că recunoaşte ca fiind comune următoarele bunuri indicate în acţiunea reclamantului : mobila de dormitor, camera de luat vederi, aragazul, 3 lenjerii de pat , cuptorul cu microunde, un set de oale inox , un set de ceşti de cafea , un set de pahare , 2 pături , un calculator , precum şi autoturismul , restul neexistând sau aparţinând părinţilor ei ( combina frigorifică) sau fiind bunurile sale proprii ( TV Panasonic, set vase Yena) .A mai arătat că la plecarea din domiciliul reclamantului nu a luat nici un bun , cu excepţia calculatorului, că la părinţii săi au rămas cuptorul cu microunde , un set de ceşti, un set de pahare, un set de oale şi aragazul , restul bunurilor rămânând la acesta .
În ceea ce priveşte împrumutul contractat la Raiffeisen Bank a invederat că acesta a fost făcut în timpul căsătoriei, pentru repararea autoturismului VW Passat .A invederat că împrumutul contractat la Piraeus Bank nu poate fi considerat datorie comună întrucât din el , reclamantul a acoperit 2 credite contractate anterior căsătoriei la BCR , iar cu diferenţa de 7000 euro, a cumpărat autoturismul VW Passat , pe care însă l-a înstrăinat după divorţ, în schimbul unei sume derizorii, de 1500 euro. A mai menţionat că tot în timpul căsătoriei au achitat un alt împrumut al reclamantului, făcut anterior , la BRD, în valoare de 6000 lei.
A solicitat aducerea la masa partajabilă şi împărţirea în cote egale şi a următoarelor bunuri mobile , dobândite în timpul căsătoriei : birou pentru calculator , saltea relaxa ,aparat de fotografiat, draperii pentru un geam , o mochetă şi un frigider Arctic.Totodată a solicitat aducerea la masa partajabilă a sumei de 6000 lei , plătită din bani comuni pentru acoperirea unui credit al reclamantului ,la BRD,dar şi a sumei de 7000 euro, reprezentând c/val. autoturismului vândut de acesta , după divorţ,urmând ca împrumutul la Piraeus Bank să fie preluat în totalitate de acesta , întrucât a servit doar nevoilor lui .
A mai solicitat ca reclamantul să fie obligat să-i restituie bijuteriile din aur , în greutate de 25 g , rămase în domiciliul lui şi care sunt bunurile sale personale : 2 perechi de cercei, un lănţişor, o brăţară, un inel , o verighetă şi 3 pandantive.
În contraprobă a solicitat admiterea probei testimoniale, expertize mobiliară şi imobiliară şi înscrisuri, depunând la dosarul cauzei copia cărţii de muncă (filele 107-110), copia sentinţei de divorţ, copia acţiunii de divorţ, contractul de vânzare cumpărare al autovehiculului , un certificat de atestare fiscală, înscrisuri emise de BCR ( filele 78-88) ,fotografii ( fila 118 ) .
În drept a invocat prev. art. 36 al. 1 C fam , 998 ,999 C civ , art. 115-119 C.p.c .
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 10.03.2011, reclamantul a depus cerere completatoare şi întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de pârâtă, solicitând aducerea la masa partajabilă a debitului de 553 lei, reprezentând c/val. impozitului pe maşină, aferent anului 2010 , achitat integral de el , conform chitanţei aflată la fila 44 din dosar.
A arătat că anterior căsătoriei a avut o relaţie de concubinaj cu aceasta , începând din anul 2003 ,perioadă în care au gospodărit împreună.El a arătat că şi-a vândut în acea vreme autoturismul marca Dacia 1310,a contractat împrumutul la BCR în valoare de 18.000 lei, în mai 2006 şi şi-au cumpărat un autoturism VW Golf 3 , iar cu banii rămaşi , au refăcut casa foştilor socri .A mai menţionat că , de comun acord cu pârâta , pentru a se pregăti de nuntă, a contractat un alt credit în valoare de 3500 lei , pe care l-au rambursat , conform înţelegerii cu banii din darul de nuntă.A mai adăugat că ulterior ,în iulie 2008, a contractat un alt credit la Piraeus Bank, din care şi-au achiziţionat un VW Passat ,cu suma de 7000 euro,după ce a vândut şi VW Golf 3 , iar diferenţa au folosit-o în casă.A mai invederat că TV Panasonic a fost primit cadou de nuntă de la părinţii pârâtei, că frigiderul şi aragazul Beko au fost achiziţionate de ei în anul 2008 , ca de altfel şi biroul , salteaua relaxa , draperia , mocheta şi aparatul foto , în timp ce frigiderul Arctic aparţine părinţilor săi .
A mai arătat că împrumutul contractat la BRD , a fost pentru naşi, iar aceştia le-au restituit banii în septembrie 2007 integral, însă nu l-au achitat decât treptat , cheltuind banii pentru alte nevoi .Totodată a mai invederat că împrumutul contractat la Raiffeisen nu a fost folosit pentru repararea maşinii , care tocmai pentru că era defectă a vândut-o cu un preţ atât de mic, ci pentru achitarea unui card de cumpărături , din 2008 , bani folosiţi pentru haine, concedii etc.
A mai adăugat că pârâta nu a avut decât o pereche de cercei, un lănţişor şi un pandantiv, bijuterii care întotdeauna s-au aflat asupra ei , astfel că nu aveau cum să rămână în imobilul său .
La termenul din data de 25.03.2011 , pârâta a depus o completare la întâmpinare, arătând că susţinerile reclamantului referitoare la concubinajului anterior căsătoriei sunt nereale , ei negospodărind împreună ,decât după încheierea acesteia ,iar el necontribuind la repararea casei părinţilor săi, care a avut loc abia în anul 2008 . A mai arătat că împrumutul la BRD , făcut anterior căsătoriei, nu este o datorie comună, iar cel de la Piraeus Bank , deşi contractat în timpul căsătoriei, nu poate fi considerat datorie comună, întrucât din el au fost achitate două împrumuturi făcute de reclamant, tot anterior căsătoriei , fiind astfel datorii personale ale acestuia . A mai adăugat că deşi reclamantul a cumpărat cu bani din împrumutul de la Piraeus Bank , respectiv 7000 euro , autoturismul VW Passat , care era în bună stare de funcţionare , la vândut după divorţ cu 1500 euro, pentru a-l scoate din masa partajabilă, iar apoi maşina a fost înstrăinată tot cu 7000 euro, motiv pentru care solicită ca această sumă să fie partajată în cote egale.
Raportul de expertiză mobiliară, omologat în cauză, a arătat că valoarea actuală de circulaţie a bunurilor indicate de reclamant în acţiune , inclusiv lănţişorul din aur este de 8542,8 lei, iar a celor indicate de pârâtă, în cererea reconvenţională , inclusiv bijuteriile din aur, este de 3643,2 lei .
În şedinţa publică din data de 21.04.2011, părţile au recunoscut ca fiind comune toate bunurile indicate în raportul de expertiză mobiliară, cu excepţia bijuteriilor din aur, care sunt bunuri personale , fiind de acord cu partajarea lor , conform loturilor stabilite prin acesta , cu excepţia bijuteriilor .
Martorul P.M.A., audiat la cererea reclamantului, a arătat că a fost coleg de serviciu cu acesta începând din anul 2002 şi că din câte ştie părţile au avut o relaţie de prietenie din anul 2004,iar, cu un an şi jumătate înainte de căsătorie, au început să trăiască în concubinaj, locuind atât la părinţii ei , cât şi la părinţii lui . A mai menţionat că în anul 2007 , când părţile erau împreună, la solicitarea sa , reclamantul a contractat un credit , la care el a plătit toate ratele aferente acestuia pînă în septembrie 2007, când a avut loc nunta sa, ocazie cu care le-a restituit integral suma împrumutată, însă nu ştie dacă aceştia au achitat efectiv, la rândul lor , creditul. A mai arătat că a vizitat părţile şi acestea aveau în cameră un pat, un şifonier, un calculator ,un TV ,un autoturism, însă nu ştie cu ce bani a fost achiziţionat. A mai adăugat că părţile s-au despărţit în august 2010, iar în timpul căsătoriei au locuit doar la reclamant.
Martorul B.G.C. ,audiat tot la cererea reclamantului ,a arătat că a cumpărat autoturismul VW Passat , de la reclamant cu suma de 1500 euro, întrucât era într-o stare tehnică proastă şi ulterior l-a revândut , după ce a investit în el 6000 lei , cu suma de 16000 lei, schimbându-i un stop, o planetară, turbosuflanta, pe care a luat-o de la dezmembrări cu suma de 3000 lei.
Martora P.N. ,audiată la cererea pârâtei, a precizat iniţial că părţile nu au trăit împreună înainte de căsătorie, însă ulterior a revenit precizând că nu cunoaşte acest aspect . A mai precizat că părinţii pârâtei şi-au renovat imobilul , după căsătoria părţilor şi că anul trecut şi-au achiziţionat un frigider Arctic . A mai arătat că părţile s-au despărţit în fapt în vara anului trecut , în iulie sau august .
Martora M.C.I. , audiată tot la cererea pârâtei , a arătat că este colegă de serviciu cu aceasta din anul 2005 ,iar pe reclamant îl cunoaşte de mai mulţi ani , întrucât au fost vecini . A mai arătat că din câte ştie părţile nu au trăit în concubinaj înainte de căsătorie şi că nu ştie ce bunuri au dobândit, dar ştie că au contractat un credit pentru că nu se mai ajungeau cu banii , achitând cu acesta alte credite făcute înainte de căsătorie. A mai menţionat că pârâtei i-au rămas la reclamant 2 perechi de cercei, un inel, un lănţisor , o brăţară şi 2 pandantive, pe care le avea dinainte de căsătorie . A mai precizat că părţile s-au despărţit în fapt anul trecut în luna august şi a aflat despre bijuterii imediat, de la aceasta .
Instanţa analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut următoarea situaţie de fapt: părţile au fost căsătorite, însă prin sentinţa civilă nr. 3696/28.10.2010, pronunţată de Judecătoria Călăraşi şi rămasă irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei acestora .
Prin prezenta acţiune, reclamantul a solicitat partajarea în cote egale, atât a bunurilor ,cât şi a datoriilor comune ,iar pârâta, la rândul său , prin cererea reconvenţională a solicitat ,de asemenea , partajarea în cote egale a unor bunuri comune, a sumei reale,de bani, obţinută de reclamant prin vânzarea autoturismului bun comun, dar şi atribuirea către acesta a creditelor contractate în timpul căsătoriei , faţă de faptul că nu au servit nevoilor obişnuite ale acesteia.
Faţă de acţiunile formulate de părţi, ţinând cont de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de declaraţiile martorilor audiaţi, dar şi de precizările făcute de părţi, la cererea instanţei, urmează a admite, conform art. 36 C fam , în parte , atât acţiunea formulată de reclamant , aşa cum a fost completată , cât şi cererea reconvenţională , formulată de pârâtă şi a constata că, în timpul căsătoriei , părţile au dobândit prin efort comun şi contribuţie egală, următoarele bunuri : dormitor format din pat şi şifonier, T.V. Panasonic, cameră video Canon, combină frigorifică Beko, aragaz inox Beko, 3 lenjerii de pat, cuptor cu microunde, 1 set vase yena, 1 set vase arcopal, 2 seturi tacâmuri, 3 seturi oale inox, 2 seturi ceşti cafea, 3 seturi pahare, 2 pături pat, calculator, birou calculator, saltea relaxa, aparat foto, draperie geam, mochetă, frigider Arctic.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu disp. art. 30 C. fam.:
“Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor.
Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită”.
Aşadar, întrucît calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, orice bun aflat în patrimoniul soţilor este considerat, până la proba contrară, comun. Regimul comunităţii de bunuri este imperativ, aşa încât bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, unica derogare fiind bunurile proprii enumerate limitativ în art. 31 C. fam.
În cazul de faţă, instanţa a reţinut ca fiind bunuri comune toate bunurile mobile indicate de părţi , atât în acţiune , cât şi în cererea reconvenţională, faţă de faptul că , deşi acestea iniţial nu le-au recunoscut integral prin întâmpinările depuse la dosar ca având această calitate, ulterior , la termenul din data de 21.04.2011 , au revenit şi au precizat că sunt dobândite în timpul căsătoriei toate bunurile evaluate în raportul de expertiză mobiliară , fiind de acord cu partajarea lor , în modalitatea prezentată de expert .
Aşa cum reiese din contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit ( fila 81 din dosar ) , tot în timpul căsătoriei părţile au cumpărat un autoturism VW Passat , TDI, înmatriculat sub nr. CL-…….. a cărui calitate de bun comun , nu a fost contestată de nici una dintre ele, iar în lumina dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi acesta urmează a fi considerat ca atare. După divorţul părţilor , intervenit la 28.10.2010 , reclamantul vinde la data de 15.11.2010 , autoturismul mai sus menţionat ,martorului ……….. , cu suma de 1500 euro , aşa cum reiese din contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit ( fila 7 din dosar) .
Ca efect al subrogaţiei reale în patrimoniul soţilor intră în locul autovehiculului , suma de bani rezultată din vânzarea acestuia , respectiv 1500 euro.
Pârâta a solicitat însă partajarea sumei de 7000 euro ,sumă cu care acest autovehicul a fost cumpărat de părţi , pretinzând că vânzarea lui pe suma de 1500 euro a fost fictivă, dovadă că martorul ……. a vândut autoturismul la data de 27.01.2011 cu suma de 7000 euro .
Instanţa a respins însă, această solicitare a pârâtei, apreciind că ea este nedovedită. Astfel, părţile au achiziţionat , în august 2008, autoturismul cu suma de 7000 euro, iar doi ani mai târziu, când reclamantul l-a vândut nu avea cum să-l înstrăineze cu aceiaşi sumă, ştiut fiind faptul că preţurile autovehiculelor au scăzut dramatic, urmare a crizei economice şi chiar dacă lucrurile nu ar fi stat aşa , este de notorietate că odată cu trecerea anilor scade substanţial şi valoarea de circulaţie a unei maşini . Pârâta a depus la dosar un set de fotografii ( fila 118 ), reprezentând anunţul pe care pretinde că reclamantul l-ar fi postat pe Autovit , în vederea vânzării maşinii ,însă acestea nu au fost suficiente pentru a dovedi cele susţinute de ea , întrucât el a negat că anunţul i-ar aparţine, iar din cuprinsul pozelor depuse nu reiese cu certitudine titularul anunţului .Chiar dacă anunţul i-ar aparţine reclamantului susţinerile pârâtei tot nu ar fi dovedite , întrucât preţul de vânzare al maşinii a fost de 4500 euro, negociabil,conform uneia dintre fotografii, nicidecum 7000 euro şi în plus, nu întotdeauna vânzătorul şi obţine preţul solicitat .
În sprijinul faptului că reclamantul a vândut maşina cu preţul de 1500 euro , vine declaraţia martorului ……. ( fila 94 din dosar ) , din care reiese că a cumpărat-o cu această sumă, într-o stare tehnică proastă, că a investit pentru repararea ei suma de 6000 lei, iar apoi a revândut-o, cu 16.000 lei , adică aprox. 4000 de euro.
Ca atare, din toate probele administrate în cauză a reieşit că reclamantul a vândut maşina cu preţul de 1500 de euro , datorită stării proaste în care se afla,pârâta neputând să dovedească contrariul, simplele sale afirmaţii referitoare la faptul că au investit bani în maşină după cumpărarea ei, nefiind suficiente pentru a combate susţinerile martorului şi pe ale fostului ei soţ .
Asupra bunurilor comune se prezumă pînă la proba contrară, care în cauză nu a fost făcută, că părţile au drepturi egale, în cotă de 1/2 fiecare.
Contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor comune trebuie înţeleasă nu în sensul de contribuţie la dobândirea fiecărui bun în parte, ci în sensul de contribuţie a soţilor la dobândirea tuturor bunurilor comune. Cota de contribuţie a soţilor este unică pentru toate bunurile comune, nefiind admisibilă stabilirea diferenţiată a cotei de contribuţie pentru unele categorii de bunuri. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
Ca atare, examinând probele administrate în cauză, instanţa urmează a reţine că la dobândirea bunurilor comune părţile au avut o contribuţie egală, de 1/2 fiecare.
În conf.cu disp. art.728 C.civ , nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune , astfel că urmează a dispune ieşirea din indiviziune a părţilor , conform cotelor mai sus reţinute, asupra bunurilor comune şi asupra sumei de bani, reprezentând c/val. autoturismului vândut .
La stabilirea loturilor instanţa a avut în vedere ca fiecare dintre părţi să primească în egală măsură bunuri mobile în natură, în conf. cu prev. art. 673 indice 9 C.p.c., omologându-se raportul de expertiză efectuat în cauză, la ale cărui concluzii părţile au achiesat.
Urmează a atribui reclamantului următoarele bunuri comune sau c-val. lor: un dormitor format din pat şi şifonier sau 1350 lei, T.V. Panasonic sau 390 lei, cameră video Canon sau 921,2 lei, aragaz Beko sau 882 lei, o lenjerie pat sau 56 lei, cuptor cu microunde sau 208 lei, set vase arcopal sau 66,6 lei, 1 set tacâmuri sau 43,2 lei, 1 set oale inox sau 324 lei, 1 set ceşti cafea sau 34,2 lei, 2 seturi pahare sau 36 lei, o pătură pat sau 108 lei, saltea Relaxa sau 294 lei, draperie geam sau 96 lei, mochetă sau 196 lei, suma de 1500 euro.
Urmează a lua act că valoarea lotului atribuit reclamantului este de 5005,2 lei şi 1500 euro.
Urmează a atribui pârâtei următoarele bunuri comune sau c-val. lor: combină frigorifică Beko sau 825 lei, 2 lenjerii pat sau 112 lei, 1 set vase yena sau 61,2 lei, 1 set tacâmuri sau 43,2 lei, 2 seturi oale inox sau 648 lei, 1 set ceşti cafea sau 34,2 lei, 1 set pahare sau 18 lei, o pătură pat sau 108 lei, un calculator sau 1170 lei, birou calculator sau 84 lei, aparat foto sau 265,2 lei, frigider Arctic sau 408 lei.
Urmează a lua act că valoarea lotului pârâtei este de 3776,8 lei .
În baza art. 673 indice 5 al. 5 C.p.c pentru egalizarea valorică a loturilor urmează a obliga reclamantul către pârâtă la plata sumei de 614,2 lei şi echivalentul în lei la data plăţii al sumei de 750 euro.
În conformitate cu prevederile art. 32 lit. b Cod fam. sunt datorii comune ale soţilor, obligaţiile contractate de aceştia împreună, întrucît legea prezumă că reprezintă un interes al căsniciei. Potrivit acestor dispoziţii legale, obligaţiile sunt comune, dacă sunt asumate de soţi împreună, prin participare directă sau prin reprezentare la încheierea actului, ce a dat naştere acestora, fiind indiferentă cauza contractării lor.
În cazul de faţă, ambii soţi au fost semnatari ai contractului de împrumut încheiat cu Piraeus Bank la data de 30.07.2008, conform contractului nr. 12000000000622658, în valoare de 25.347,57 CHF, ( filele 68-77 din dosar ) . Ca atare, acest împrumut urmează a fi considerat , având în vedere prevederile legale mai sus menţionate , o datorie comună a soţilor , câtă vreme a fost încheiat în timpul căsătoriei , de ambii soţi , fiind indiferentă destinaţia pe care aceştia au înţeles să o dea banilor . Pârâta a negat caracterul comun al acestei datorii însă totodată , prin cererea reconvenţională formulată , a recunoscut că o parte din banii proveniţi din acest credit au fost utilizaţi pentru cumpărarea autoturismului VW Passat . Câtă vreme maşina a fost considerată bun comun este firesc ca şi datoria făcută de părţi pentru cumpărarea ei să aibă acelaşi caracter .
Pârâta a mai susţinut că o parte din aceşti bani au fost utilizaţi pentru stingerea a două împrumuturi făcute de reclamant la BCR Călăraşi , anterior căsătoriei, în valoare de 18.000 lei şi respectiv 13.500 lei ,aspect ce rezultă atât din cuprinsul contractului de credit încheiat de părţi la Piraeus Bank , cât şi din adresa comunicată de bancă (fila 84 din dosar ) .
Faptul că pârâta a fost de acord să contracteze acest credit , care stipula în mod expres achitarea a două credite contractate la BCR , anterior căsătoriei, de către reclamant , dovedeşte că această datoria a soţilor este comună şi a fost făcută pentru a răspunde unui interes de asemenea comun . Mai mult decât atât, reclamantul a dovedit prin declaraţia martorului P. ( fila 93 din dosar ), naşul de căsătorie al părţilor, că acestea au început să trăiască în concubinaj cu un an şi jumătate înainte de căsătorie ,adică de la începutul anului 2006, ori cele două credite la BCR au fost contractate în mai 2006 şi iunie 2007 , ultimul chiar cu o lună înainte de căsătoria părţilor, banii fiind folosiţi în comun de cei doi .
Instanţa a reţinut atât din declaraţia martorului P., cât şi din declaraţia martorei M. ( fila 96 din dosar ) , că părţile au locuit împreună pînă în august 2008 şi având în vedere şi susţinerile acestora, urmează a reţine că acestea au achitat împreună , din credit, ratele aferente perioadei august 2008 – august 2010, rămânând de achitat suma de 34.504 CHF, reprezentând c-val. ratelor şi dobânzilor aferente perioadei septembrie 2010 – iulie 2018.
Urmează a lua act că această datorie incumbă părţilor în cote egale, de 1/2 fiecare ,în lipsa unor probe care să ateste contrariul .
Tot în timpul căsătoriei , reclamantul a contractat un credit la Raiffeisen Bank la data de 27.05.2010, conform contractului nr. RBR01195320, în valoare de 4326 lei,( filele 8-15 din dosar ) din care au achitat împreună ratele aferente perioadei iunie – august 2010, rămânând de achitat suma de 5418,28 lei, reprezentând c-val. ratelor şi dobânzilor aferente perioadei sept. 2010 – mai 2013.
În conformitate cu prevederile art. 32 lit. c Cod fam. sunt datorii comune ale soţilor, obligaţiile contractate de unul dintre ei, pentru îndeplinirea nevoilor obişnuite ale căsătoriei , întrucît legea prezumă că reprezintă un interes al căsniciei. Potrivit acestor dispoziţii legale, obligaţiile sunt comune, dacă sunt asumate de către un singur soţ, printr-un contract , dar pentru îndeplinirea nevoilor căsătoriei .
În cazul de faţă, reclamantul a fost semnatarul contractului de credit , mai sus menţionat . Pârâta nu a negat că acest credit ar fi comun , precizând, fără a dovedi însă , că banii au fost folosiţi pentru repararea autoturismului cumpărat , în timp ce reclamantul a afirmat , tot fără a dovedi , că au folosit banii pentru achitarea unui descoperit de card. Ca atare, el urmează a fi considerat tot datorie comună a soţilor,urmând a constata că ea incumbă părţilor tot în cote egale, de 1/2 fiecare.
Urmează a dispune ieşirea din indiviziune a părţilor conform disp. art. 36 Cod fam. şi asupra datoriilor comune mai sus menţionate , pe care urmează a le atribui reclamantului, în întregime, faţă de faptul că el este semnatarul contractelor de credit, respectiv suma de 34.504 CHF, reprezentând diferenţă rămasă neachitată din creditul de la Piraeus Bank şi suma de 5418,28 lei, reprezentând diferenţa rămasă neachitată din creditul de la Raiffeisen Bank şi a obliga pârâta la plata către acesta a cotei sale de 1/2 din aceste datorii, respectiv a sumei de 17.252 CHF şi a sumei de 2.709,14 lei.
Instanţa urmează a considera ca datorie comună a celor doi soţi şi c/val. impozitului pentru autoturismul marca VW Passat , întrucât reprezintă obligaţia de plată pe care o au proprietarii unui bun către autoritatea locală . Întrucât aşa cum reiese din înscrisul depus la fila 44 din dosar, reclamantul a fost cel care a achitat integral impozitul aferent maşinii,la data de 26.01.2011, ţinând cont că această datorie incumbă părţilor în cote egale , urmează a obliga pârâta la plata către acesta a sumei de 276,5 lei , reprezentând c/val. cotei sale de 1/2 din el.
Pârâta a mai solicitat aducerea la masa partajabilă şi împărţirea în cote egale a sumei de 6000 lei , achitată de părţi , în timpul căsătoriei , pentru un împrumut contractat de reclamant , anterior încheierii acesteia, la BRD.
Instanţa a respins însă şi această solicitare, apreciind că este neintemeiată , în raport de probele administrate în cauză. Astfel pârâta , la termenul din data de 10.03.2011, recunoaşte, la solicitarea instanţei , că acest credit contractat de reclamant la BRD, anterior încheierii căsătoriei ,a reprezentat un împrumut, făcut pentru naşii lor ,care le-au restituit banii ulterior.
În acest sens declară şi martorul P., care în declaraţia dată menţionează că în anul 2007, reclamantul , la solicitarea sa a împrumutat de la BRD 6000 lei , pe care i-a dat lui , el fiind cel care a achitat ratele lunare , aferente acestui credit, pînă în septembrie 2007 , când i-a restituit integral suma împrumutată.
Aşadar, aşa cum precizează şi pârâta , la 10.03.2011, deşi martorul a fost cel care a achitat ratele , iar în septembrie 2007, le-a restituit întreaga datorie , părţile au cheltuit banii în alte scopuri ,preferând să achite lunar ratele aferente creditului .Aceasta nu înseamnă însă ,că din patrimoniul comun al soţilor a fost achitată o datorie personală a reclamantului , aşa încât suma achitată să-i confere pârâtei un drept de creanţă asupra acestuia , pentru jumătate din ea.
Instanţa a respins solicitarea reclamantului ca pârâta să-i restituie un lănţişor din aur sau c/val. acestuia, câtă vreme acesta nu a administrat nici o probă din care să reiasă că a avut acest bun şi că el a rămas în posesia ei.
Instanţa urmează a-l obliga însă pe reclamant către pârâtă să-i restituie următoarele bunuri personale sau c-val. lor: 2 perechi de cercei de aur, un inel, un lănţişor, o brăţară şi două pandantive, toate din aur sau suma de 2300 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere declaraţia martorei …., care precizează faptul că pârâta a avut aceste bunuri personale,care în momentul despărţirii în fapt, au rămas în posesia reclamantului, respectiv în locuinţa ce reprezentase domiciliul comun al celor doi soţi , bunuri pe care nu le-a recuperat pînă în prezent .
În baza art. 276 C.p.c urmează a compensa cheltuielile de judecată ale părţilor .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite cererea formulată de reclamantul A.G., domiciliat în …… împotriva pîrîtei V.O., domiciliată în ……., în parte.
Admite cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă V.O. împotriva reclamantului pârât A.G., în parte.
Constată că în timpul căsătoriei părţile au dobândit prin efort comun şi contribuţie egală, următoarele bunuri: dormitor format din pat şi şifonier, T.V. Panasonic, cameră video Canon, combină frigorifică Beko, aragaz inox Beko, 3 lenjerii de pat, cuptor cu microunde, 1 set vase yena, 1 set vase arcopal, 2 seturi tacâmuri, 3 seturi oale inox, 2 seturi ceşti cafea, 3 seturi pahare, 2 pături pat, calculator, birou calculator, saltea relaxa, aparat foto, draperie geam, mochetă, frigider Arctic, suma de 1500 euro, reprezentând c-val autoturismului marca Volkswagen Passat TDI, înmatriculat sub nr. CL-, vândut după divorţ.
Asupra bunurilor comune părţile au drepturi egale, în cote de 1/2 fiecare.
Dispune ieşirea din indiviziune a părţilor asupra bunurilor comune, conform cotelor mai sus menţionate.
Atribuie reclamantului următoarele bunuri comune sau c-val. lor: un dormitor format din pat şi şifonier sau 1350 lei, T.V. Panasonic sau 390 lei, cameră video Canon sau 921,2 lei, aragaz Beko sau 882 lei, o lenjerie pat sau 56 lei, cuptor cu microunde sau 208 lei, set vase arcopal sau 66,6 lei, 1 set tacâmuri sau 43,2 lei, 1 set oale inox sau 324 lei, 1 set ceşti cafea sau 34,2 lei, 2 seturi pahare sau 36 lei, o pătură pat sau 108 lei, saltea Relaxa sau 294 lei, draperie geam sau 96 lei, mochetă sau 196 lei, suma de 1500 euro.
Valoarea lotului atribuit reclamantului este de 5005,2 lei şi 1500 euro.
Atribuie pârâtei următoarele bunuri comune sau c-val. lor: combină frigorifică Beko sau 825 lei, 2 lenjerii pat sau 112 lei, 1 set vase yena sau 61,2 lei, 1 set tacâmuri sau 43,2 lei, 2 seturi oale inox sau 648 lei, 1 set ceşti cafea sau 34,2 lei, 1 set pahare sau 18 lei, o pătură pat sau 108 lei, un calculator sau 1170 lei, birou calculator sau 84 lei, aparat foto sau 265,2 lei, frigider Arctic sau 408 lei.
Valoarea lotului pârâtei este de 3776,8 lei .
Pentru egalizarea valorică a loturilor obligă reclamantul către pârâtă la plata sumei de 614,2 lei şi echivalentul în lei la data plăţii al sumei de 750 euro.
Constată că în timpul căsătoriei părţile au contractat un credit la Piraeus Bank la data de 30.07.2008, conform contractului nr. 12000000000622658, în valoare de 25.347,57 CHF, din care părţile au achitat împreună ratele aferente perioadei august 2008 – august 2010, rămânând de achitat suma de 34.504 CHF, reprezentând c-val. ratelor şi dobânzilor aferente perioadei septembrie 2010 – iulie 2018.
Constată că în timpul căsătoriei părţile au contractat un credit la Raiffeisen Bank la data de 26.05.2010, conform contractului nr. RBR01195320, în valoare de 4326 lei, din care au achitat împreună ratele aferente perioadei iunie – august 2010, rămânând de achitat suma de 5418,28 lei, reprezentând c-val. ratelor şi dobânzilor aferente perioadei sept. 2010 – mai 2013.
Aceste datorii incumbă părţilor în cote egale de 1/2 fiecare.
Dispune ieşirea din indiviziune a părţilor asupra datoriilor comune.
Atribuie reclamantului datoriile comune mai sus menţionate, respectiv suma de 34.504 CHF, reprezentând diferenţă rămasă neachitată din creditul de la Piraeus Bank şi suma de 5418,28 lei, reprezentând diferenţa rămasă neachitată din creditul de la Raiffeisen Bank şi obligă pârâta la plata către acesta a cotei sale de 1/2 din aceste datorii, respectiv a sumei de 17.252 CHF şi a sumei de 2.709,14 lei.
Obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 276,5 lei, reprezentând c-val. a 1/2 din impozitul aferent autoturismului vândut, pe anul 2010, achitat în totalitate prin contribuţia exclusivă a acestuia.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la a-i restitui un lănţişor de aur sau c-val. acestuia.
Obligă reclamantul către pârâtă să-i restituie următoarele bunuri personale sau c-val. lor: 2 perechi de cercei de aur, un inel, un lănţişor, o brăţară şi două pandantive, toate din aur sau suma de 2300 lei.
Respinge cererea pârâtei de aducere la masa partajabilă a sumei de 6000 lei, achitată de părţi în timpul căsătoriei pentru plata unui credit contractat de reclamant la BRD, anterior încheierii acesteia.
Compensează cheltuielile de judecată ale părţilor.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 28 Aprilie 2011.
1
