Recursul declarat de către intervenientul A.G. împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie a fost respins ca nefondat de Tribunalul Bacău prin decizia civilă nr.354/R/19.04.2010 pronunţată în dosarul cu acelaşi număr.
Împotriva acestei decizii d-l A.Gh. şi d-na A.V. au formulat contestaţie în anulare, înregistrată sub nr.4319/110/5.07.2010, în susţinerea căreia s-a arătat că decizia pronunţată de Tribunalul Bacău este nelegală şi netemeinică întrucât intervenienţii nu au renunţat la judecată nici verbal în şedinţă şi nici prin cerere scrisă, aşa cu se precizează în art.246 Cpc, chiar dacă reclamantul ar fi renunţat la judecată prin încheierea din 11.02.2008, impunându-se anularea deciziei civile nr.354/R, admiterea recursului promovat de A. Gh. şi compensarea cheltuielilor de judecată solicitate.
Deşi contestatorii nu au înţeles să indice temeiul în drept al cererii lor, instanţa constată că motivele invocate nu se află printre cele enumerate de dispoziţiile referitoare la contestaţia în anulare, cuprinse în art.317-321 Cpc, potrivit cărora hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, când procedura de chemare a părţii nu a fost legal îndeplinită în ziua când s-a judecat pricina, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă (art.317 alin.1), când hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare.
Contestaţia în anulare este, aşadar, o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare. Prin această cale se urmăreşte repararea neregularităţilor evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate şi a stării de fapt la care se referă litigiul, neputând fi invocate pe calea contestaţiei în anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinică întrucât, pe de o parte un text de lege de excepţie este interpretat extensiv iar pe de altă parte, s-ar deschide calea recursului la recurs.
Astfel, instanţa va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare .
