Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul – pârât B.N. împotriva sentinţei civile nr. 210/03.03.2009 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosar nr.558/251/2007.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 17 decembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când s-a dispus amânarea pronunţării deciziei pentru data 23 decembrie 2009.
T R I B U N A L U L
Prin sentinţa civilă nr. 210/ 03.03.2009 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosarul nr. 558/251/2007 a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanta L.M.S. în contradictoriu cu pârâtul B.N. ; s-a constatat că reclamanta a dobândit împreună cu pârâtul , în timpul căsătoriei , cu titlu de bunuri comune şi cu contribuţie de 1 parte fiecare , terenul intravilan în suprafaţă de 1243 mp înscris în CF 44 Bogata şi în valoare de 18840 lei şi 1150 bucăţi de cărămizi în valoare de 3000 lei , stabilindu-se că valoarea totală a bunurilor comune este de 21.840 lei ; s-a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea în natură a bunurilor , în cotă de 1/1 în favoarea pârâtului , cu obligarea acestuia la plata unei sulte de 10.420 lei în favoarea reclamantei şi obligarea pârâtului la plata sumei de 948 lei , cu titlu de cheltuieli de judecată reclamantei .
Pentru a pronunţa această hotărâre , prima instanţă a reţinut că părţile au fost căsătorite , căsătorie desfăcută prin sentinţa civilă nr. 58/ 30.01.2007 a Judecătoriei Luduş . În anul 1995 , anterior desfacerii căsătoriei , părţile au dobândit prin cumpărare , cu act sub semnătură privată , un teren în suprafaţă de 1263 mp , situat în comuna Bogata şi înscris în CF nr. 44 Bogata . Deşi terenul a fost achiziţionat în vederea construirii unei case , iar părţile au cumpărat 1150 bucăţi de cărămizi , ca urmare a separării faptice a părţilor , casa a fost construită doar de către pârât . În consecinţă , instanţa de fond s-a pronunţat în sensul celor mai sus arătate .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul , solicitând admiterea recursului , desfiinţarea sentinţei atacate , rejudecarea cauzei şi administrarea de noi probe , iar pe fond , respingerea acţiunii introductive ca netemeinică şi nelegală .
În motivarea recursului se arată că în timpul căsătoriei , foştii soţi nu au realizat venituri şi pin urmare nu aveau posibilitatea de a achiziţiona bunuri , iar pe de altă pate, deşi desfacerea căsătoriei s-a produs la data pronunţării sentinţei civile nr. 58/ 30.01.2007 a Judecătoriei Luduş , în fapt cei doi foşti soţi au încetat convieţuirea în anul 1996 , prin urmare prima instanţă a făcut o greşită apreciere a situaţiei reţinând că imobilul şi cărămizile au fost dobândite în perioada 10.04.1994- 30.02.2007 .
Probatoriul administrat în cauză a convers în sensul că din anul 1996 părţile nu s-au mai gospodărit împreună , că în perioada căsătoriei nu au obţinut venituri , iar bunurile suspuse partajării au fost cumpărate în fapt de tatăl recurentului .
Se arată că sentinţa atacată este motivată sumar , nu s-au indicat considerentele care au determinat stabilirea cotelor de contribuţie , instanţa de fond a efectuat o lapidară cercetare a fondului .
În drept au fost invocate prevederile art. 299 şi urm. Cod de procedură civilă .
Intimata nu a formulat întâmpinare .
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi având în vedere prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă , tribunalul reţine următoarele:
Chiar dacă s-a susţinut de către recurent că hotărârea primei instanţă a fost motivată sumar şi s-a efectuat o lapidară cercetare a fondului , tribunalul constată că în ceea ce priveşte dobândirea de către părţile litigante a bunurilor incluse în masa partajabilă , fără a se fi analizat în parte fiecare mijloc de probă administrat, instanţa a făcut referire atât la înscrierea în carte funciară cât şi la declaraţiile martorilor audiaţi , iar în ceea ce priveşte stabilirea cotelor de contribuţie , a constatat că nu s-a făcut dovada că vreunul dintre foştii soţi ar fi avut o contribuţie mai mare decât celălalt la dobândirea acestor bunuri ( valoarea acestora nefiind contestată ) .
În ceea ce priveşte terenul înscris în Cf nr. 44 Bogata , tribunalul constată că intabularea dreptului de proprietate s-a efectuat în baza sentinţei civile nr. 1502/1999 a Tribunalului Mureş , însă chiar dacă potrivit susţinerilor părţilor acestea sunt despărţite în fapt din anul 1998 , prin sentinţa mai sus amintită s-a constatat că actul de vânzare – cumpărare sub semnătură privată cu privire la teren a fost încheiat la data de 5 decembrie 1994 ( dată la care părţile nu erau separate în fapt ) , prin sentinţă , proprietarii anteriori ai terenului fiind obligaţi la a încheia act autentic de înstrăinare cu privire la teren.
Potrivit prevederilor art. 30 Codul familiei , bunurile devin comune dacă sunt dobândite în timpul căsătoriei , dar pe de altă parte trebuie remarcat şi faptul că legea nu face distincţie în ceea ce priveşte caracterul comun al bunurilor dobândite după separaţia faptică a soţilor . Faptul că imobilul a fost înscris în cartea funciară doar pe numele recurentului , nu poate prezenta relevanţă în cauză , în condiţiile în care potrivit prevederilor Legii nr. 7/1996 , (în vigoare la data înscrierii în cartea funciară ) , o astfel de înscriere nu are caracter constitutiv de drepturi .
Recurentul a susţinut că în fapt acest teren a fost cumpărat de tatăl său , însă având în vedere probele administrate în dosarul nr. 3626/1996 al Judecătoriei Tg. Mureş , reiese că în înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 5.12.1994 , ( fila 10 ) este menţionat în calitate de cumpărător B.N. ( şi nu tatăl acestuia ) , iar martorii audiaţi în acel litigiu ( Carpoci Nicolae şi S.A. ) au confirmat atât faptul că au semnat în calitate de martori înscrisul , cât şi faptul că B.N. a fost cel care a cumpărat , nu tatăl său .
Contrar prevederilor art. 1191 alin.2 , recurentul a încercat să facă dovada cu martori împotriva celor înscrise în actul de vânzare – cumpărare , însă trebuie observat că martorul S.A. ( filele 29-30 dosar fond ) a confirmat cele declarate în cursul instrumentării dosarului cu nr. 3626/1996 al Judecătoriei Tg. Mureş privitor la faptul că recurentul a fost cel care a cumpărat terenul şi că la acel moment soţii erau împreună ; cele două declaraţii extrajudiciare ( filele 39 şi 40 dosar fond ) ale tatălui recurentului şi respectiv a lui B. Sorin Ioan nu pot fi apreciate ca relevante în cauză – în ceea ce-l priveşte pe tatăl recurentului , acesta fiind în grad prohibit de lege pentru a depune mărturie s-a încercat se pare eludarea prevederilor legale , iar în ceea ce-l priveşte pe B. Sorin . se poate constata că acestea a avut calitatea de pârât în dosarul nr. 3626/1996 al Judecătoriei Tg. Mureş , calitate în care a contestat existenţa contractului de vânzare cumpărare . Totodată , în ceea ce-l priveşte pe martorul Carpaci Nicolae , se poate constata că acesta , audiat în calitate de martor în dosarul nr. 3626/1996 al Judecătoriei Tg. Mureş , a confirmat că recurentul este cel care a cumpărat terenul , astfel încât , declaraţia sa ( fila 44 dosar fond ) referitoare la faptul că de fapt B. Alexandru a avut calitatea de cumpărător , intră în sfera penalului .
În ceea ce priveşte cele 1150 bucăţi de cărămizi , deşi recurentul a susţinut că au fost achiziţionate de către tatăl său , probele administrate nu au fost de natură a răsturna prezumţia de comunitate de bunuri : martora Tânţar Timea ( fila 27 dosar fond ) arătând că cei doi foşti soţi au achiziţionat împreună aceste cărămizi , iar declaraţia martorului Morariu Nicolae ( filele 31-32 dosar fond ) este contradictorie , întrucât acesta a arătat că a vândut părţilor în perioada în care acestea erau căsătorite un număr de aproximativ 1100-1200 cărămizi , susţinând însă că tatăl recurentului a fost cel care a plătit contravaloarea cărămizilor .
În fine referitor la cota de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune , deşi s-a invocat faptul că în perioada căsătoriei aceştia nu au avut loc de muncă , din probele administrate a reieşit că ambii foşti soţi au muncit în gospodărie şi că au obţinut venituri din vânzarea de . De altfel pârâtul recurent nu a contestat cota de contribuţie comunică ci faptul că aceste bunuri nu ar fi ale părţilor , iar din probele administrate , după cum a arătat prima instanţa nu s-a făcut dovada că vreunul din foştii soţi ar fi avut o contribuţie mai mare la dobândirea acestora .
Când nu se poate determina contribuţia fiecăruia dinte soţi în dobândirea bunurilor comune , atunci instanţa poate împărţii bunurile comune în cote egale , în stabilirea aportului fiind avută în vedere inclusiv prestată în gospodărie .
Pentru aceste considerente, hotărârea primei instanţe fiind temeinică şi legală , tribunalul , în temeiul prevederilor art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, urmează a dispune respingerea ca nefundat a recursului declarat de pârâtul B.N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul B.N. domiciliat în comuna Bogata, str. Principală, nr.205, jud.Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 210/03.03.2009 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosar nr.558/251/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică azi 23 Decembrie 2009
