Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere că în cauză nu se contestă existenţa în masa succesorală ce a aparţinut defunctei PD a următoarelor suprafeţe de teren: 7200 m.p. la locul „Vatră sat Pâraie II”, 7200 m.p. teren extravilan la locul „Cotul lui Iacob” sau „Bălăneşti”, 1600 m.p. teren extravilan la locul „Poiana”, 5000 m.p. la locul „Imaş – linie scurtă” şi 5000 m.p. la locul „Imaş Arşiţă”.
În ce priveşte suprafaţa de 10.800 m.p. de la locul „Vatră sat Pâraie I”, s-a reţinut că acesta a fost moştenit de defunctă de la soţul său, fiind astfel proprietatea sa exclusivă întrucât ceilalţi moştenitori au renunţat la succesiune, că în această suprafaţă se include şi suprafaţa de 8950 m.p. teren înstrăinat prin contractul autentificat sub nr.817/2002 împreună cu construcţiile C1, C2, C3 şi C4.
Referitor la această înstrăinare instanţa a calificat-o ca fiind un contract de întreţinere având în vedere că vânzătoare nu a primit vreo sumă de bani cu titlu de preţ, prestaţia ce urma a fi îndeplinită de pârâta dobânditoare fiind aceea de întreţinere.
A reţinut că înstrăinarea construcţiilor nu s-a făcut cu bună credinţă între părţile contractante acestea cunoscând caracterul litigios al imobilelor dat de existenţa dosarului nr.2813/2000, în care s-a stabilit că imobilul casă C2 nu este identic cu cel moştenit de la PI ci a fost reconstruit cu mijloace financiare proprii de către PT; imobilele C1 şi C3 casă şi magazie, au fost recunoscute de către defunctă ca fiind edificate de către fiul său PT şi soţia PO, din patrimoniul defunctei făcând aşadar parte doar imobilul C4. În această situaţie, a acordului proprietarei terenului ca fiul său să-şi edifice construcţiile nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 492 privind accesiunea imobiliară.
Instanţa a apreciat că nici în ce priveşte terenul nu a operat un transfer real al dreptului de proprietate în temeiul contractului dat fiind comportamentul defunctei anterior încheierii contractului precum şi atitudinea ulterioară a pârâtei şi a celorlalţi moştenitori din care rezultă că ei nu s-au comportat ca şi cum terenul ar fi fost exclus din masa succesorală.
Dată fiind nulitatea contractului, instanţa a inclus în masa de partajat şi terenul ce a făcut obiectul acestuia şi a dispus partajarea în natură având în vedere şi dreptul de proprietate asupra construcţiilor reţinut în favoarea autorului reclamantului, apreciind astfel drept oportună modalitatea de lotizare indicată în varianta I a suplimentului raportului de expertiză efectuat în cauză.
