Partajarea imobilului succesoral (casă de vacanţă) în trei părţi, câte o cameră pentru fiecare copartajant, reprezintă o împărţire excesivă, care scade exagerat de mult valoarea imobilului. înţelegerea părţilor este permisă cu privire la folosinţa imobilului, însă nu poate constitui temeiul unui partaj definitiv, deoarece încalcă dispoziţiile art. 728 şi 741 alin. 2 din Codul civil.
(Decizia nr. 1017 din 3 decembrie 2004 – Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 8708 din 18.10.2002, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea de partaj formulată de reclamanta O.G. împotriva pârâţilor T.I., D.F. şi T.E.; a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor din proces asupra imobilului, situat în Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 214 mp şi construcţie; a atribuit în natură imobilul compus din teren şi construcţie (3 camere) pârâtului T.l. şi l-a obligat pe acesta să plătească celorlalţi copartajanţi suma de 91.196.000 lei, pentru fiecare, reprezentând sultă.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, susţinând că între părţi a existat o înţelegere în sensul ca fiecare să primească o cameră din construcţie, iar instanţa nu a ţinut seama de înţelegerea părţilor. Tribunalul Bucureşti a admis apelul şi, având în vedere că fiecare dintre părţi a dorit partajarea imobilului (moştenit de la părinţi) în natură, cu excepţia numitului T.E., a schimbat sentinţa şi a dispus partajarea în natură a imobilului, atribuind fiecărei părţi câte o cameră şi menţinând starea de indiviziune asupra terenului şi WC-ului.
împotriva deciziei a declarat recurs intimatul T.I., solicitând modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 din şi respingerea apelului, deoarece instanţa a încălcat dispoziţiile art. 728 din Codul civil şi pe cele ale art. 741 alin. 2 din Codul civil.
Recursul este fondat.
Imobilul nu este comod partajabil în natură, ceea ce rezultă atât din expertiza efectuată în cauză, cât şi din dispozitivul sentinţei atacate, care prevede rămânerea părţilor în indiviziune cu privire la teren şi anexă (WC).
Părţile nu pot fi obligate să rămână în indiviziune cu privire la teren, iar terenul de 214 mp nu poate fi partajat în natură. Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 728 din Codul civil.
Partajarea imobilului în trei (câte o cameră pentru un copartajant) reprezintă o împărţire excesivă, care scade inadmisibil de mult valoarea imobilului. în acest mod, nu numai că au fost evident încălcate dispoziţiile art. 741 alin. 2 din Codul civil, dar ceea ce s-a realizat în final nu reprezintă un veritabil partaj, el putând fi considerat, cel mult, un partaj de folosinţă. înţelegerea părţilor cu privire la folosinţa imobilului este permisă, însă, în speţă, s-a cerut un partaj definitiv, şi nu unul de folosinţă. De aceea, motivarea instanţei de apel respectă pe deplin înţelegerea iniţială a părţilor, dar încalcă dispoziţiile legale menţionate (art. 728 şi art. 741 alin. 2 din Codul civil).
Partajarea definitivă a imobilului în varianta reţinută de către instanţa de apel nu poate fi menţinută sub aspect legal, astfel că, în baza art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, recursul a fost admis, cu consecinţa respingerii apelului ca nefondat.
