Legiuitorul a urmarit sa înlature aplicarea regulii unanimitatii în aceasta materie, lasând la dispozitia persoanelor care se considerau îndrituite sa beneficieze de pe urma prevederii speciale – în temeiul unui drept propriu ori al unuia pierdut din patrimoniul antecesorilor – posibilitatea de a se adresa în procedura prealabila administrativa entitatii detinatoare, probând atât calitatea, cât si întinderea dreptului invocat.
Legiuitorul a urmarit sa înlature aplicarea regulii unanimitatii în aceasta materie, lasând la dispozitia persoanelor care se considerau îndrituite sa beneficieze de pe urma prevederii speciale – în temeiul unui drept propriu ori al unuia pierdut din patrimoniul antecesorilor – posibilitatea de a se adresa în procedura prealabila administrativa entitatii detinatoare, probând atât calitatea, cât si întinderea dreptului invocat.
Pe de alta parte, legea a avut în vedere ca norma speciala nu se raporta la un bun existent în patrimoniul antecesorului la data intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001, ci la unul aflat în patrimoniul unei entitati detinatoare, ca efect al preluarii lui abuzive de catre stat; legea nu a recunoscut astfel de plano, în virtutea calitatii de mostenitor acceptant, a calitatii de ,,persoana îndreptatita’’, ci a subsumat-o conditiei impuse, de notificare într-un anumit termen si cu depunerea documentatiei doveditoare a dreptului.
Pe de alta parte, legea a avut în vedere ca norma speciala nu se raporta la un bun existent în patrimoniul antecesorului la data intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001, ci la unul aflat în patrimoniul unei entitati detinatoare, ca efect al preluarii lui abuzive de catre stat; legea nu a recunoscut astfel de plano, în virtutea calitatii de mostenitor acceptant, a calitatii de ,,persoana îndreptatita’’, ci a subsumat-o conditiei impuse, de notificare într-un anumit termen si cu depunerea documentatiei doveditoare a dreptului.
Nefiind pe tarâmul dreptului succesoral, care consacra recunoasterea drepturilor conferite de calitatea de mostenitor prin prisma înscrisurilor emise în procedura dezbaterii succesorale, ci în domeniul recunoasterii unui drept de proprietate, supus unei reglementari speciale care a implicat conditii, termene si proceduri clare prin care se putea recunoaste si valorifica acest drept, criticile apelantilor, vizând negarea dreptului lor, sunt nefondate.
Prin sentinta civila nr.1274/4.12.2009 a Tribunalului Constanta a fost admisa exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantului M.C.T. (succesor în drepturile procesuale al autoarei sale M.C.) în contradictoriu cu pârâtii K.M.N. s.a., precum si a actiunii conexe formulate de reclamanta M.I.
A fost admisa exceptia inadmisibilitatii cererii reconventionale privind constatarea calitatii de coproprietar, formulate initial pe calea interventiei în interes propriu de catre pârâtii C.M. si C.G.N., fiind respinse asadar ca inadmisibile atât actiunea principala, cât si cererea conexa si cererea reconventionala.
A fost respinsa cererea în contradictoriu cu pârâta S.C. N.O. S.A., ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
S-a luat act de renuntarea pârâtilor C. la judecata capatului de cerere din reconventionala, având ca obiect iesirea din indiviziune.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a avut în vedere ca:
Prin cererea înregistrata sub nr. 7086/2005, reclamanta M.C.E. (dec. în cursul judecatii la 14.08.2006) a chemat în judecata pe pârâtii M.I.T. (dec. la 21.10.2005), M.A.A. s.a. si S.C. N.O. S.A., solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa constate calitatea de coproprietar al reclamantei pentru o cota de 1/5 din imobilul situat în orasul Eforie Nord – Complexul A.N., la intersectia dintre Str. B. si B-dul T.V., judetul Constanta, reprezentând fostele loturi 98 si 102, imobil compus din teren în suprafata de 594 mp si constructie cu parter si mansarda; sa se dispuna iesirea din indiviziune cu privire la imobilul mentionat, prin atribuirea acestuia în natura catre reclamanta si cu obligarea sa la plata unei sulte catre ceilalti coproprietari; obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.
Reclamanta a sustinut ca prin Dispozitia emisa în anul 2005 de catre S.C. N.O. S.A. în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 10/2001, imobilul a fost restituit în întregime catre pârâtii M.I.T, K.M.N, M.A.A. si M.D.M, acestia fiind însa doar o parte dintre mostenitorii fostilor proprietari. Desi M.R.M., fiica lui M.I.T., a fost împuternicita de reclamanta sa formuleze notificare si în numele sau, în conditiile în care aceasta a în România pentru a reglementa situatia juridica a proprietatilor autorilor lor, din ,,eroare’’ a fost omis numele reclamantei în notificarea depusa pentru acest imobil.
Pârâtii C.M.C.G.N. au formulat cerere de interventie în interes propriu, calificata ulterior ca fiind cerere reconventionala, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate calitatea lor de coproprietari pentru cota de 1/5 din acelasi imobil si sa se dispuna iesirea din indiviziune cu privire la imobilul mentionat mai sus.
În sustinerea cererii proprii, pârâtii au aratat ca sunt fiii lui C.M.E.A. Aceasta, alaturi de M.D.I.P, M.A.M, M.I.T si M.C.E.A., a mostenit pe bunicii M.D. (decedat la 17.09.1953) si M.M. (decedata la 03.03.1961), conform certificatelor de S 1905/1953 si 1/1996.
În drept au fost invocate prevederile art. 111 C.pr.civ., art. 480-481 C.civ., art. 728 si urm. C.civ, 49 si urm. C.pr.civ.
Prin întâmpinare, pârâta S.C. N.O. S.A. a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, sustinând ca prin Decizia nr.1444/08.05.2002 a restituit imobilul în litigiu persoanelor îndreptatite care au formulat notificare în temeiul Legii 10/2001.
Pârâtul K.M.N. a formulat la rândul sau întâmpinare, invocând exceptia inadmisibilitatii formularii actiunii, pe motiv ca odata depasit termenul de 6 luni pentru formularea notificarii prevazute de Legea 10/2001, se pierde dreptul de a se solicita în instanta masuri reparatorii în natura sau prin echivalent.
Reclamanta M.C.E.A. si-a modificat ulterior obiectul actiunii sale, solicitând instantei sa constate calitatea sa de coproprietar pentru o cota de 1/5 din întregul imobil situat în orasul Eforie Nord – Complexul A.N, la intersectia dintre Str. B si B-dul T.V., judetul Constanta, ca fostele loturi 98 si 102 – proprietatea autorilor D. si M.M.
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 11655/2005, reclamanta M.I. a chemat în judecata pe pârâtii M.I.T, M.A.A., M.D.M.S., K.M.N., M.C.E.A, C.M. si C.G., solicitând instantei sa constate calitatea sa de coproprietara asupra imobilului situat în Eforie, str. B, judet Constanta, în aceeasi calitate de mostenitor legal al defunctilor bunici, M.D. (decedat la 17.09.1952) si M.M. (decedata la 03.03.1961); sa se stabileasca cotele legale ce le revin comostenitorilor, respectiv câte 1/5 pentru M.I.T. si M.C.E.A., câte 1/10 pentru M.I., K.M.N., M.A.A, M.D.M.S., C.M. si C.G.; sa se dispuna iesirea din indiviziune asupra imobilului.
Reclamanta M.I. a aratat la rândul sau ca este mostenitoare a autorilor sai M.D. si M.M., având o cota de 1/10 din masa succesorala, în calitatea de nepoata de fiu (tatal sau M.M.A., decedat la data de 15.12.1994 , fiind fiul celor doi).
Prin încheierea din 08.03.2006, instanta a dispus în temeiul art. 164 c.p.civ. conexarea dosarului civil nr. 11655/2005 la dosarul civil nr. 7086/2005.
S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei S.C. N.O. S.A., retinând ca, fata de obiectul cererii, între aceasta si reclamanta din cererea principala nu exista nici un raport de drept material care sa justifice o eventuala obligatie procesuala a partii chemate în judecata.
Ca urmare a decesului reclamantei M.C.E.A., prin încheierea din data de 10.09.2007 a fost introdus în cauza, în calitate de reclamant în cererea principala, C.T.M.
Prin notele depuse la dosar, atât reclamantul din cererea principala, cât si cei din cererea conexa, precum si pârâtii reconvenienti au renuntat la judecata capatului de cerere având ca obiect iesire din indiviziune, motiv pentru care s-a înteles sa se dea eficienta disp. art. 246 cod proc. civila.
La termenul din 20.11.2009, instanta a invocat din oficiu exceptia inadmisibilitatii actiunii fata de dispozitiile art.111 alin 2. C.proc.civ., exceptie admisa în considerarea faptului ca atât prin cererea principala si cererea conexa, cât si prin cererea reconventionala, se solicita constatarea, prin hotarâre judecatoreasca, a calitatii de coproprietari a reclamantilor si a pârâtilor reconvenienti cu privire la imobilul mentionat, ce a constituit obiectul unei notificari si a solutiei de restituire în natura întemeiate pe dispozitiile Legii 10/2001, notificarea fiind solutionata de unitatea detinatoare S.C. N.O. S.A. prin Decizia de restituire nr. 1444/08.05.2002.
Actul aratat a dispus restituirea prin echivalent a lotului mentionat catre pârâtii M.I.T, M.A.A, M.DM.S, K.M.N, M.C.E.A, fiind stabilita calitatea acestora de persoane îndreptatite la masuri reparatorii, conform art.3 si 4 din Legea 10/2001.
Or în speta, reclamantii si pârâtii reconvenienti pretind constatarea în favoarea lor a unei cote-parti din dreptul de proprietate asupra imobilului cu privire la care nu au beneficiat de masuri reparatorii în cadrul procedurilor reglementate de Legea 10/2001. Pretentiile reclamantilor si ale pârâtilor reconvenienti legate de nerecunoasterea dreptului lor asupra imobilului litigios au luat nastere odata cu emiterea dispozitiei de restituire în cadrul procedurii administrative prevazute de Legea 10/2001, dispozitie prin care calitatea de persoane îndreptatite a fost apreciata ca fiind întrunita doar în persoana unora dintre mostenitorii legali ai proprietarilor initiali.
Au fost evocate disp. art. 111 alin.2 C.proc.civ., potrivit cu care actiunea în constatare nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului, norma prin care – arata judecatorul fondului – se consacra caracterul subsidiar al actiunii în constatare fata de actiunea în realizare. Prin urmare, legiuitorul da preferinta realizarii dreptului si numai în masura în care acest lucru nu este posibil prin raportare la alte mijloacele procedurale, se permite introducerea unei cereri de constatare a dreptului.
Or, problema de drept supusa analizei instantei pe calea actiunii în constatare constituie un veritabil motiv de contestare a valabilitatii deciziei emise de unitatea detinatoare, procedura la care nici una dintre partile reclamante nu a recurs, desi avea la îndemâna o astfel de actiune ca tert ale carui drepturi au fost vatamate prin emiterea deciziei.
Împrejurarea ca, din motive care exced acestei judecati, legate inclusiv de respectarea unor termene legale de decadere, nu s-a valorificat mijlocul procedural expres reglementat de lege pentru realizarea dreptului pretins încalcat, nu îndreptateste pe reclamanti, fata de dispozitiile art.111 alin.2 C.proc.civ., sa recurga la calea actiunii în constatare.
Împotriva acestei solutii au declarat apel, în termen legal, reclamantii M.C.T. si M.I., precum si pârâtii C.G.N. si C.M., criticile fiind formulate în considerentele depuse conform art. 287 al. 2 Cod proc. civila.
Apelantul reclamant M.C.T. a aratat astfel ca solutia de prima instanta este nelegala si netemeinica, întrucât nu s-a intrat în cercetarea fondului, fiind impusa – urmare admiterii exceptiei de inadmisibilitate – trimiterea cauzei spre rejudecare, ori anularea cu retinere pe fond si admiterea actiunii sale.
S-a sustinut ca fata de obiectul actiunii si de temeiul în drept invocat, era pe deplin admisibila o actiune în constatarea dreptului fondata pe disp. art. 111 cod proc. civila, fiind urmarita nu valorificarea dreptului de proprietate (nefiind posibila formularea unei actiuni clasice în realizarea dreptului, în sensul revendicarii unei cote indivize dintr-un bun), ci doar constatarea calitatii de coproprietar si a întinderii dreptului (calitate contestata de o parte a pârâtilor).
În speta, reclamantul M. a solicitat constatarea existentei si întinderii dreptului sau de coproprietate, corespunzator cotei succesorale de 1/5 din universalitatea masei succesorale; partea a aratat ca nu are la dispozitie o actiune în realizare pentru cota indiviza, iar instanta de fond nu a aratat care ar fi mijlocul procesual prin care s-ar putea valorifica dreptul real invocat.
Apelantul reclamant a sustinut ca actiunea în constatarea existentei dreptului de coproprietate este admisibila independent de formularea cererii de iesire din indiviziune. Renuntarea la capatul de cerere privind iesirea din indiviziune nu produce vreo consecinta în stabilirea conditiilor de admisibilitate ale actiunii sale. Au fost evocate prevederile art. 728 al. 1 Cod civil, aratându-se ca nimeni nu poate fi obligat nici sa ramâna în indiviziune, dar nici sa iasa din aceasta stare.
Posibilitatea contestarii deciziilor de restituire a imobilelor, emise în temeiul Legii nr.10/2001 de unitatea detinatoare, nu poate fi asimilata unei actiuni în realizarea dreptului, cu atât mai mult cu cât cele doua decizii de restituire sunt legale din perspectiva interesului apelantului reclamant.
S-a facut referire la modalitatea în care se stabilesc legal raporturile dintre mostenitorii proprietarii imobilului supus prevederilor Legii nr. 10/2001, anume, prin trimitere la dreptul comun, pentru ca aceasta calitate de coproprietar nu decurge din dispozitiile legii speciale, ci din caracterul perpetuu al dreptului de proprietate si din calitatea de succesor cu titlu universal al autorilor sai.
Mostenitorii fostilor ai imobilului preluat abuziv care nu sunt implicati efectiv în procedura administrativa prevazuta de Legea nr. 10/2001 nu îsi pierd calitatea de proprietari, iar comostenitorii ce au formulat notificare sunt mostenitori aparenti doar fata de terti si fata de renuntatorii cu privire la bun.
Apelantul reclamant a sustinut ca notificarea are natura juridica a unui act de conservare facut de comostenitori în scopul protejarii întregului drept de proprietate, ea neavând continutul si efectele unui act de dispozitie, profitând asadar si mostenitorilor care nu au facut notificare, urmând ca dupa restituire, proprietarii sa se desocoteasca pe calea dreptului comun; s-a aratat ca acest rationament se regaseste si în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Restituirea integrala a imobilului bun succesoral prin deciziile din 18.05.2005 s-a realizat tocmai ca urmare a acceptarii de catre unitatea detinatoare a caracterului de act de conservare al notificarii.
În concluzie, a aratat apelantul reclamant, are dreptul la recunoasterea cotei de 1/5 din universalitatea masei succesorale ramase de pe urma autorilor D. si M.M., fapt confirmat de cuprinsul certificatelor de mostenitor; calitatea de mostenitor si de proprietar al unei cote parti din imobil a devenit irevocabila în urma acceptarii mostenirii.
S-a mai aratat ca în speta, în conformitate cu principiul tempus regit actum, modificarile aduse art. 4 din Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 sunt ulterioare formularii de catre autoarea apelantului reclamant a cererii de chemare în judecata în prezenta cauza. Prin urmare, nu pot fi invocate în cauza dispozitiile art. 4 al. 4 din legea modificata, astfel ca relatiile dintre comostenitori urmeaza sa fie guvernate, în lipsa unor dispozitii contrare, de dreptul comun – art. 480, 481 si art. 644 cod civil.
Conchizând, apelantul M. a aratat ca datorita atitudinii frauduloase a mandatarilor mamei sale, prin deciziile emise de S.C. N.O. S.A. în conformitate cu Legea nr. 10/2001 imobilul a fost restituit doar catre o parte dintre mostenitorii acceptanti ai fostilor proprietari. Desi au formulat notificari si actiuni în justitie inclusiv în numele mamei sale, finalizate cu restituirea unora dintre imobilele ce au apartinut autorilor comuni, cei doi mandatari nu au formulat notificare în conditiile legii speciale si pentru alte imobile (cum este cel în litigiu).
Apelanta reclamanta M.I. si-a motivat apelul pe considerente similare, în sensul ca are o cota de 1/10 din masa succesorala a bunicilor sai M.D. si M.M., iar în considerarea acelorasi argumente dezvoltate în esenta de catre apelantul M.C.T., ca potrivit Curtii Europene a Drepturilor Omului, atât în procedura administrativa prevazuta de legea speciala, cât si în actiunea în revendicare, comostenitorii se reprezinta unii pe altii în privinta actelor de conservare a dreptului de proprietate, drept care nu a parasit patrimoniul titularului, actionând în calitate de mandatari ai celorlalti mostenitori în raporturile cu unitatea detinatoare, s-a cerut reformarea solutiei tribunalului.
În temeiul certificatului de mostenitor, apelantul reclamant a aratat ca a dobândit în mod definitiv si pentru totdeauna calitatea de mostenitor, pentru întreaga masa succesorala.
S-a apreciat ca prevederile art. 4 al. 4 din Legea nr. 10/2001 vizeaza exclusiv raporturile dintre categoria mostenitorilor proprietarului abuziv deposedat si a persoanelor considerate mostenitoare ca urmare a formularii notificarii în termenul prevazut de legea speciala, pe de o parte, si respectiv categoria persoanelor renuntatoare, anume a acelora care nu au acceptat succesiunea si care nici nu au formulat notificare, pe de alta parte. În consecinta, în cauza nu opereaza dreptul de acrescamânt reglementat prin art. 697 Cod civil în cazul mostenirii legale.
Apelantii C.G.N. si C.M. au sustinut ca solutia primei instante este nelegala în masura în care litigiul a fost tratat drept o contestatie tardiva la decizia entitatii detinatoare de restituire a imobilului.
Apelantii pârâti reconvenienti au aratat ca în conditiile în care nu sunt notificanti în baza Legii nr. 10/2001, nu pot fi conditionati de îndeplinirea procedurii prealabile reglementate prin aceasta lege si nu-si pot dovedi interesul în a ataca aceasta decizie. Astfel fiind, îngradirea acestor parti în a formula o actiune pe calea dreptului comun încalca principiul liberului acces la justitie prev. de art. 21 din Constitutia României si art. 6 din CEDO.
Apelantii pârâti au aratat ca actiunea lor este una în realizare, chiar daca s-a renuntat la petitul vizând iesirea din indiviziune. Au fost evocate dispozitiile art. 4 al. 1 si 4 din Legea nr. 10/2001.
S-a apreciat ca hotarârea este neconstitutionala si discriminatorie, îndepartând în mod nelegal o parte din mostenitori de mostenirea comuna, numai pentru faptul ca nu au depus notificare si nu au urmarit procedura prealabila prevazuta de Legea nr. 10/2001.
S-a criticat si solutia statuata în conditiile art. 246 cod proc. civila, câta vreme partea, pentru a se lua act de renuntarea la judecata, nu a fost prezenta în instanta; cererea depusa în fata instantei de fond a fost generata de o confuzie.
Prin întâmpinare, intimatii pârâti M.M.R., M.R.E. si K.M.N. au solicitat respingerea apelurilor, reiterând exceptia inadmisibilitatii actiunii în raport de disp. Legii nr. 10/2001, cu motivarea ca sustinerile apelantilor conform cu care, desi nu rezulta expres din petitul actiunii, au învestit instanta cu o actiune în revendicare, este nefondata, în apel neputând fi schimbata cauza cererii.
Intimatii pârâti au mai aratat ca în cauza nu este întâlnita ipoteza clasica a actiunii în revendicare, ca fiind acel demers al proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. S-a sustinut ca acest imobil intra sub incidenta Legii nr. 10/2001, norma care reglementeaza care sunt persoanele îndreptatite la restituire si termenele înauntrul carora acestea pot actiona.
Or, au aratat intimatii pârâti, apelantii C. si M. au solicitat repunerea în termenul de depunere a notificarii, însa prin sentinta civila nr. 7470/25.04.2003 a Judecatoriei Constanta pronuntate în dosar 16792/2002, ramasa definitiva si irevocabila, acest demers a fost apreciat ca neîntemeiat.
S-a contestat împrejurarea ca în speta partile s-ar afla pe tarâmul dreptului succesoral, pentru ca teoria apelantilor privind acceptarea succesiunii sa poata fi primita. Titlul statului nu a fost desfiintat, astfel încât sa se poata considera ca bunul s-a aflat în patrimoniul autoarei la momentul deschiderii succesiunii sale.
Textul art. 2 al. 2 din lege, care prevedea ca imobilele preluate abuziv nu au iesit niciodata din patrimoniul persoanelor deposedate abuziv, a fost abrogat, iar art. 6 din Legea nr. 213/1998 nu îsi gaseste aplicarea în conditiile în care exista o lege speciala de reparatie, pe care apelantii nu au înteles însa sa o urmeze; acesta a fost – au aratat intimatii – motivul pentru care legiuitorul a considerat necesara introducerea unor prevederi speciale, care sa reglementeze atât posibilitatea mostenitorilor de a solicita restituirea imobilelor ce au apartinut autorului lor, cât si relatiile dintre aceste persoane.
S-a sustinut în continuare ca în baza deciziilor fostei unitati detinatoare, intimatii pârâti au primit un alt lot de teren în locul lotului 98, pe care se regasea o constructie noua.
S-a solicitat sa se constate ca sustinerile vizând nerespectarea disp. art. 246 cod proc.civila sunt neîntemeiate, deoarece apelantii au înteles sa renunte la judecata petitului vizând iesirea din indiviziune prin cerere scrisa.
La termenul din 18.10.2010 s-a aratat ca în drepturile reclamantilor C.M. si C.N. s-au subrogat, în urma cesionarii drepturilor procesuale, numitii I.B.C. si G.A., conform contractului de cesiune autentificat sub nr. 465/30.10.2009 la BNP A.L. si antecontractului de vânzare-cumparare pentru un bun viitor, autentificat sub nr. 464/30.10.2009 la acelasi birou notarial.
Analizând criticile de nelegalitate formulate în acelasi context în toate apelurile formulate, în raport de prevederile art. 295 al. 1 cod proc. civila, vor fi avute în vedere urmatoarele considerente:
Apelantii M.C.T., M.I., C.M. si C.G.N. (drepturile litigioase ale ultimilor doi fiind preluate prin cesiune de I.B.C. si G.A.) au pretins în prezenta cauza constatarea calitatii lor de coproprietari pe cote parti indivize asupra imobilului din orasul Eforie, str. B., din perspectiva succesiunii legale deschise de pe urma autorilor M.D. si M.M.
Constatarea acestei calitati, fundamentate în plan procesual pe temeiul art. 111 cod proc. civila, urmareste în esenta recunoasterea pe cale judecatoreasca a unei situatii de fapt raportate la normele de drept comun aplicabile succesiunii, cu toate ca regimul imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este reglementat ratione materiae prin Legea nr. 10/2001.
Astfel, rationamentul dezvoltat în actiunile cu care a fost sesizata instanta de fond si reluat în criticile de apel a fost acela ca, în conditiile în care exista acte de acceptare expresa a succesiunii defunctilor M.D. si M.M., emise anterior intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu are relevanta daca notificarea a fost depusa de catre toti comostenitorii, regula care opereaza fiind cea specifica dreptului comun, atribuindu-se notificarii natura unui act de conservare a bunului din patrimoniul succesoral si lasând la dispozitia ulterioara a mostenitorilor modalitatea de sistare a starii din indiviziune.
Din acest punct de vedere, actiunea în constatare a dreptului pe cote parti nu apare ca fiind inadmisibila, situatie corect criticata în apel de apelanti, întrucât de principiu – fara a se formula obligatoriu un capat de cerere fondat pe disp. art. 728 cod civil – comostenitorii pot pretinde recunoasterea existentei si întinderii dreptului lor în raport de patrimoniul succesoral.
Astfel fiind, respingerea acestui petit ca fiind inadmisibil a constituit o dezlegare gresita data de instanta de fond, ea fiind însa generata de analizarea globala a chestiunii admisibilitatii actiunii în constatare (când partea ar avea la dispozitie pe cea în realizare) cu o alta problema ridicata în speta prin apararile pârâtilor, anume, identitatea dintre pozitia mostenitorului care nu a actionat în contextul dat de legea speciala de reparatie si calitatea de persoana îndreptatita la masurile reparatorii recunoscute prin aceasta lege.
Conform art. 4 al. 1 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care restituirea este
ceruta de mai multe persoane îndreptatite, dreptul de proprietate se constata sau se stabileste în cote-parti ideale, potrivit dreptului comun.
Legea speciala impune astfel cerinta formularii notificarii, nu atât pentru cazul reglementat conform art. 4 al. 3 din lege, privind repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru aceste bunuri a succesibililor care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea (si care prin formularea notificarii sunt apreciati a fi exercitat în termen dreptul conform vocatiei succesorale), cât pentru stabilirea – în ce priveste bunul vizat – a persoanelor care se pretind îndreptatite la masuri reparatorii.
De altfel, prin decizia civila nr. 7950/06.10.2009 a Î.C.C.J. –Sectia civila si de proprietate intelectuala s-a aratat ca ceea ce da valoare de acceptare a succesiunii este doar cererea de restituire a bunului ce face obiect de aplicare a legii, formulata în nume propriu de cel care se considera persoana îndreptatita. Ca aceasta a fost intentia legiuitorului rezulta si din prevederile al. 4 ale aceluiasi art., potrivit caruia, de cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la Cap. III al legii, profita ceilalti mostenitori ai persoanei îndreptatite care au depus în termen cererea de acordare a masurilor reparatorii.
În caz contrar, bunul se cuvine, potrivit dreptului de acrescamânt, mostenitorilor care au formulat notificare (si decizia civila nr. 1591/2.02.2005 a Î.C.C.J.).
În egala masura, prin decizia civila nr. 451/7.02.2003 Î.C.C.J. se arata ca legea speciala de reparatie cuprinde mai multe dispozitii noi derogatorii de la dreptul comun, tocmai pentru a facilita repararea abuzurilor savârsite în perioada de referinta a Legii 10/2001, fiind admisibila cererea formulata separat de mai multe persoane îndreptatite, urmând ca dreptul de proprietate sa se stabileasca pe cote-parti ideale.
Regula instituita prin legea speciala este deci una derogatorie de la dreptul comun, pentru ca în speta se pune în discutie distinctia dintre calitatea de ,,persoana îndreptatita’’ (notiune definita prin art. 3 si art. 4 din Legea nr. 10/2001) si calitatea de ,,mostenitor al fostului proprietar’’ (definita prin art. 650 si urm. Cod civil).
Adoptarea, prin Titlul I al Legii nr. 247/2005, a al. 4 al art. 4 din Legea nr. 10/2001 a venit în sustinerea normei din al. 1, iar nu a instituit reguli noi în materie (cu atât mai mult cu cât la data intrarii în vigoare a Legii nr. 247/2005, termenul legal de depunere a notificarilor era deja împlinit). Prin acest text s-a mentionat ca de cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura revazuta la Cap. III profita ceilalti mostenitori ai persoanei îndreptatite care au depus în termen cererea de restituire.
Prin aceasta prevedere s-a consfintit înca o data interpretarea per a contrario care rezulta din dispozitiile al. 1 al art. 4, anume, ca notificarea facuta de catre o singura persoana ce se pretinde îndreptatita la masuri reparatorii pentru întregul imobil, desi justifica prin acte doar o cota ideala din dreptul de proprietate al antecesorului sau, va putea primi aceste masuri pentru întreg imobilul. Norma aditionala a decelat fara putinta de tagada între situatia mostenitorului legal sau testamentar ( inclusiv a celui a carui calitate era stabilita prin certificat de mostenitor anterior intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001) si situatia notificantului mostenitor, doar ultima categorie fiind asimilata persoanei îndreptatite.
Aceasta viziune a legii a urmarit sa elimine, astfel cum s-a aratat, situatiile în care s-ar fi putut invoca regula unanimitatii, uzitata anterior în cadrul clasicei actiuni în revendicare.
Nu va avea asadar relevanta împrejurarea ca actiunea autoarei apelantului Manoil a fost înregistrata pe rolul instantei anterior intrarii în vigoare a art. 4 al. 4 din Legea nr. 10/2001 (prin adoptarea Legii nr. 247/2005), câta vreme dreptul de acrescamânt era deja reglementat prin lege si consfintit prin jurisprudenta instantei supreme.
Motivând asadar inadmisibilitatea actiunii în constatare pe ideea imposibilitatii constatarii calitatii de coproprietar al bunului supus reglementarii date de Legea nr. 10/2001, pentru persoane care nu au formulat notificare, printr-o cerere formulata ulterior emiterii dispozitiei/deciziei entitatii detinatoare, instanta de fond a atins incidental chestiunea negarii calitatii reclamantilor si pârâtilor C. de ,,persoane îndreptatite’’ în conformitate cu dispozitiile legii.
Nefiind pe tarâmul dreptului succesoral, care consacra recunoasterea drepturilor conferite de calitatea de mostenitor prin prisma înscrisurilor emise în procedura dezbaterii succesorale, ci în domeniul recunoasterii unui drept de proprietate, supus unei reglementari speciale care a implicat conditii, termene si proceduri clare prin care se putea recunoaste si valorifica acest drept, celelalte critici ale apelantilor, vizând negarea dreptului lor, urmeaza a fi apreciate ca nefondate.
Nu se poate retine ca prin negarea dreptului de coproprietate pe cote parti în modalitatea indicata s-ar încalca principiul liberului acces la o instanta, în masura în care partile au dreptul procesual de a se adresa justitiei (aspect avut de altfel în vedere în aprecierea gresitei dezlegari la fond pe exceptia inadmisibilitatii), Curtea statuând însa, pe argumentele mentionate, ca apelantii nu au dreptul substantial pretins.
Nu sunt întemeiate nici criticile legate de gresita dezlegare data cererilor de renuntare la petitul având ca obiect iesirea din indiviziune, întrucât instanta de fond s-a fundamentat în aplicarea disp. art. 246 cod proc. civila pe existenta cererilor depuse la dosar (chiar daca pârâtii Constantinescu invoca existenta unei confuzii proprii în depunerea cererii); în fapt, renuntarea la cererea de iesire din indiviziune a fost asumata ca drept procesual pentru a se statua, cu excluderea aplicabilitatii art. 728 cod civil, pentru cotele pretinse asupra dreptului de proprietate.
În raport de toate aceste considerente, constatând – dupa cum s-a aratat – ca Tribunalul a decis gresit asupra inadmisibilitatii actiunii, apelurile formulate urmeaza a fi admise, dar în conditiile dispuse de art. 297 al. 2 teza a II-a cod proc. civila, va fi anulata sentinta apelata si pe fondul cauzei se vor respinge, ca nefondate, cererile conexe formulate de reclamantii M. si M., precum si cererea de interventie formulata de C. – calificata ca reconventionala (continuata de I.B.C. si G.A.), ca nefondate.
