Întrucât soluţionarea ambelor petite ale cererii de chemare în judecată presupune dezbaterea contradictorie a tuturor aspectelor disputate care vizează stabilirea calităţii de moştenitor, a cotelor, precum ?i a bunurilor ce compun masa de împărţit, în vederea soluţionării unitare a acestora este necesară pronunţarea unei singure hotărâri judecătoreşti.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamanta V.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii R.T. şi R.A. anularea certificatului de moştenitor nr.14/14.05.2009; dezbaterea succesiunii rămase de pe urma defunctei R.C.N., prin stabilirea masei succesorale, a calităţii de moştenitor a părţilor şi a cotelor ce revin acestora şi partajarea masei succesorale rămase de pe urma acesteia; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta V.E. a susţinut că este fiica defunctei. Cu toate acestea, s-a susţinut că prin certificatul de moştenitor emis sub nr.14/14.05.2009 de BNP Eliza Topârceanu s-a dezbătut succesiunea mamei reclamantei, fără ca reclamanta să fie convocată, motiv pentru care se impune anularea certificatului de moştenitor şi reluarea procedurii de dezbatere succesorală.
Reclamanta a mai susţinut că pârâţii nu i-au adus la cunoştinţă decesul mamei sale, fapt despre care a aflat de la o altă rudă după aproximativ o lună de la deces şi, deşi a încercat să rezolve problema succesiunii pe cale amiabilă (luând legătura cu fratele său uterin – pârâtul R.A.), acesta nu a dat curs acestei propuneri.
În ceea ce priveşte masa succesorală rămasă de pe urma autoarei, s-a arătat că se compune din bunurile indicate în certificatul de moştenitor atacat, respectiv cota de 1/2 din apartamentul situat în Constanţa ?i cota de 1/2 din dreptul de concesiune pentru loc de veci în suprafaţă de 4,50 mp situat în Cimitirul Municipal Constanţa.
În ceea ce priveşte cotele care revin părţilor, s-a susţinut că acestea sunt de 1/4 în ceea ce-l priveşte pe pârâtul R.T. (în calitate de soţ supravieţuitor) şi câte 3/8 în ceea ce-i priveşte pe reclamantă şi pe pârâtul R.A. (ambii având calitatea de descendenţi de gradul I faţă de defunctă).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 644 C. proc. civ., Legea nr. 319/1999, Legea nr. 36/1995 şi art. 728 C. civ., respectiv art. 6731 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr.10909 din 28.04.2010 pronunţată de Judecătoria Constanta a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă ?i a fost anulat certificatul de moştenitor nr.14 din 14.05. 2009, eliberat la BNP Topârceanu Eliza.
În considerentele sentinţei, s-a reţinut că prin certificatul de moştenitor contestat s-a dezbătut succesiunea rămasă de pe urma defunctei R.C.N., fiind declaraţi moştenitori pârâtul R.T. în calitate de soţ supravieţuitor, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală şi pârâtul R.A. în calitate de fiu, cu o cotă de 3/4 din masa succesorală.
S-a mai reţinut că reclamanta V.E. (născută I.) este fiica defunctei R.C.N. (I. înainte de căsătorie). Acest aspect rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv certificat de naştere al reclamantei (din care rezultă faptul că reclamanta este fiica numitei I.N.) şi declaraţiile autentice (privind faptul că numita I.N. este una şi aceeaşi persoană cu numita R.C.N.). În sprijinul aceleiaşi soluţii, Judecătoria a constatat că, verificând vârsta defunctei la momentul naşterii reclamantei, aceasta este într-adevăr de 17 ani, astfel cum se arată pe certificatul de naştere al reclamantei (data naşterii defunctei este 10.10.1931), iar spre aceeaşi concluzie conduce şi poziţia procesuală a pârâtului R.A., care a arătat în întâmpinare că, deşi reclamanta a fost crescută de o mătuşă, are cunoştinţă că procedura de adopţie a reclamantei nu a fost finalizată, recunoscând astfel implicit legătura de rudenie dintre defunctă şi reclamantă.
S-a mai retinut că din cuprinsul textelor de lege enunţate rezultă faptul că, în situaţia în care la stabilirea calităţii de moştenitor nu au fost prezenţi copiii în viaţă ai defunctului sau cei care moştenesc prin reprezentarea celor predecedaţi, urmează să se dispună pe cale judiciară anularea certificatului de moştenitor. În speţă, numita R.C.N. a decedat la 29.04.2009, dată la care reclamanta avea calitatea de „copil în viaţă la deschiderea moştenirii”, motiv pentru care trebuia chemată la moştenire, astfel incat analizând conţinutul dosarului succesoral, Judecătoria a constatat că reclamanta nu a fost chemată la dezbaterea succesiunii, motiv pentru care certificatul de moştenitor emis în lipsa acesteia se impune a fi anulat.
Împotriva hotărârii a formulat recurs pârâtul R.A., prin care a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare, pârâtul a arătat că în mod neîntemeiat prima instanţă a reţinut faptul că la momentul deschiderii succesiunii după defuncta R.C.N. procedura de adopţie, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, nu a fost finalizată, iar pe certificatul de naştere al acesteia este menţionată data eliberării 23 ianuarie 1957, deşi s-a născut la 24 ianuarie 1949.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art.304 ind.1 C.proc. civ.
Prin întâmpinare, intimata a invocat pe cale de excepţie nulitatea recursului pentru nemotivarea în termenul legal, excepţie respinsă de instanţa de recurs, cât şi tardivitatea promovării căii de atac, la care s-a renunţat ulterior.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de fond.
Din analiza coroborată a actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar şi din oficiu, conform art.304 ind.1 C.proc.civ., potrivit cărora instanţa trebuie să examineze cauza sub toate aspectele, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanta a învestit prima instanţă cu o cerere de chemare in judecată privind anularea certificatului de moştenitor nr.14 din 14.05.2009, cu menţionarea calităţii sale de moştenitor alături de cei doi pârâţi, precum şi partajarea bunurilor ce compun masa de împărţit, corespunzător cotelor succesorale deţinute de părţi.
La termenul de judecată din 28 aprilie 2010, instanţa de fond a disjuns capătul de cerere privind anularea certificatului de moştenitor, de celelalte cereri privind dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei R.C.N.
Potrivit dispoziţiilor art.129 alin.5 C.proc.civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Dispoziţiile art.165 C.proc.civ. arată că, în orice stare a judecăţii se pot despărţi pricinile reunite, dacă instanţa socoteşte că numai una dintre ele este în stare de a fi judecată.
De principiu, dispoziţiile procesuale enunţate stabilesc posibilitatea ca pricinile reunite să fie separate, ori de câte ori se apreciază că doar una dintre ele este în stare de judecată.
În cauză, aşa cum se poate observa, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată reclamanta a solicitat atât anularea certificatului de moştenitor nr. 14/ 2009, cât si partajul bunurilor ce compun masa succesorală.
Întrucât soluţionarea ambelor petite ale cererii de chemare în judecată presupune dezbaterea contradictorie a tuturor aspectelor disputate care vizează stabilirea calităţii de moştenitor, precum ?i a bunurilor ce compun masa de împărţit, în vederea soluţionării unitare a acestora este necesară pronunţarea unei singure hotărâri judecătoreşti.
Aceeaşi soluţie s-ar fi impus şi în eventualitatea în care printr-o cerere incidentală s-ar fi solicitat partajarea bunurilor ce compun masa succesorală.
S-a constatat, aşadar, că disjungerea cererii privind anularea certificatului de moştenitor de cea referitoare la partajul bunurilor masei de împărţit este nelegală, situaţie care atrage inciden?a dispoziţiilor art.304 pct.5 C.proc.civ. privind casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
