În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca de pe urma defunctei G.V., mostenitorii cu vocatie succesorala au ramas ea si pârâta, în calitate de fiice, iar ca avere succesorala a ramas cota de 5/8 dintr-un imobil situat în Tulcea, str. M. nr.32, judetul Tulcea.
A aratat pârâta ca restul cotei indivize de 3/8 din imobilul mai sus aratat îi apartine ei si pârâtei, fiind dobândite cu titlu de legala de la defunctul lor tata G.M., astfel ca din întregul imobil le revine câte o cota parte de ˝.
La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri iar în drept actiunea este întemeiata pe disp. art.728 si 6731 si urm. Cod proc.civila.
Pârâta a formulat întâmpinare si împreuna cu sotul sau, E.V., cerere reconventionala, prin care a solicitat constatarea si realizarea unui drept de creanta constând în contravaloarea constructiilor edificate si a îmbunatatirilor aduse constructiei existente precum si contravaloarea platilor facute în contul casei de locuit.
A aratat pârâta-reclamanta E.M. ca in imobilul în litigiu a locuit de când s-a nascut si dupa moartea parintilor a achitat suma de 9039 lei din împrumutul în valoare de 25.000 lei facut de tatal sau in vederea edificarii casei de locuit.
A mai aratat pârâta reclamanta ca dupa ce s-a casatorit, împreuna cu sotul sau a adus o serie de imbunatatiri casei si, de asemenea, au edificat si alte constructii.
In drept au fost invocate disp. art. 115-119, 274 C.proc. civ. si 111 C.proc. civ.
Prin încheierea de admitere în principiu din 27.04.2004, instanta a constatat ca masa bunurilor supuse împartelii, dreptul de proprietate asupra unui imobil situat in Tulcea, str. M. nr.32, format din 448 m.p. teren curte si o casa de locuit construita din chirpici, învelita cu tigla, compusa din 4 camere si 2 holuri si separat o bucatarie de vara, o camara, o magazie, un beci.
S-a constatat ca au calitatea de coindivizari asupra bunurilor enumerate reclamanta M.N., domiciliata în Tulcea, str. G., judetul Tulcea si pârâta E.M., domiciliata in Tulcea, str. M. nr. 32, judetul Tulcea, cu o cota de ˝ fiecare coindivizar.
S-a mai constatat ca E.M. si E.V. au un drept de creanta având ca obiect suma de bani reprezentând sporul de valoare înregistrat de imobil prin efectuarea urmatoarelor constructii si imbunatatiri: cimentuit beci si scara etaj beci, tencuit exterior bucatarie si acoperit bucatarie cu tabla, construit baie din BCA si scurgeri, construit magazie lemne cu acoperis, reconstruit curnic, covina, bolta de metal pentru vita de vie în fata bucatariei, gard de lemn cu stâlpi metal în fata bucatariei, aplecatoare tabla ondulata de pe acoperisul bucatariei, rafturi metal beci, înlocuit gard în fata casei cu stâlpi de beton si scândura (la strada) si gard din prefabricate de jur imprejur, latit trotuar în fata casei si turnat platforma beton în fata bucatariei si intre magazie si baie, poarta metalica (confectionare si montare), parchet în holul mare si dormitor.
S-a mai constatat ca E.M. are un drept de creanta asupra mostenirii constând în suma de bani (9039) pe care E.M. a achitat-o din împrumutul CEC de 25.000 lei.
Pe fond, prin sentinta civila 3303/2004, Judecatoria Tulcea a admis atât actiunea principala cât si cererea reconventionala si s-a dispus iesirea din indiviziune asupra imobilului atribuind fiecarei parti câte un lot în natura si s-a constatat ca E.M. are un drept de creanta în suma de 9039 lei.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs partile, admis de Tribunalul Tulcea care prin decizia civila 333/2005 a casat hotarârea atacata si a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond.
La Judecatoria Tulcea cauza a fost înregistrata la data de 25 august 2005 sub numarul 4787.
Prin sentinta civila nr.3793/20 decembrie 2006, Judecatoria Tulcea a admis cererea principala formulata de M.N., a constatat ca partile detin în indiviziune în cote de ˝ reclamanta – pârâta si ˝ pârâta – reclamanta, imobilul situat în Tulcea str. M. nr.32.B, judetul Tulcea, compus din teren în suprafata de 448 mp, casa de locuit si anexe, cu o valoare de circulatie de 1.371.851 ROL. S-a dispus iesirea din indiviziune conform variantei de lotizare nr.1 propusa de expert inginer P.G.
S-a atribuit pârâtei – reclamante lotul nr.1 compus din teren în suprafata de 271,90 mp, casa de locuit si anexe (bucatarie, magazie si beci), lot în valoare de 941.741.000 ROL.
S-a atribuit reclamantei – pârâte lotul nr.2 compus din teren în suprafata de 176,10 mp si anexe (magazie lemne, cotet si cocina), lot în valoare de 430.110.000 ROL.
Pârâta – reclamanta a fost obligata sa-i plateasca reclamantei pârâte, cu titlu de sulta, suma de 236.815.500 ROL.
Reclamanta – pârâta a fost obligata sa-i plateasca pârâtei – reclamante suma de 2.554 RON, reprezentând valoarea actualizata a sumei pe care a achitat-o din împrumutul CEC.
S-au compensat cheltuielile de judecata si a fost obligata reclamanta – pârâta sa-i plateasca pârâtei – reclamante suma de 82,5 RON.
Instanta de fond a retinut ca încheierea de admitere în principiu data de prima instanta la data de 27.04.2004, deci anterior intrarii în vigoare a legii 219/6.07.2005 prin care a modificat Codul de procedura civila, nu a fost atacata separat de hotarârea finala de partaj, astfel ca sub aspectul stabilirii cotei parti cuvenite si a componentei masei supuse partajului a devenit irevocabila.
De asemenea, încheierea ramâne valabila si cu privire la celelalte chestiuni rezolvate de instante, respectiv dreptul de creanta al pârâtei reclamante E.M., având în vedere ca recursul declarat de parti impotriva hotarârii finale de partaj a vizat cu totul alte aspecte.
Pe fond, actiunea principala si cererea reconventionala au fost admise având în vedere disp. art. 728 Cod Civil, potrivit cu care nimeni nu poate fi obligat sa ramâna în indiviziune.
Cât priveste modalitatea de partajare s-a retinut ca potrivit raportului de expertiza întocmit de expert P.G., imobilul în discutie este comod partajabil în natura, si s-au propus doua variante de lotizare tinându-se seama de solicitarile partilor.
Prin decizia civila nr. 119/26.06.2007 Tribunalul Constanta a respins ambele apeluri ca nefondate.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de apel a retinut în esenta ca Judecatoria Tulcea s-a pronuntat explicit cu privire la toate capetele de cerere cu care a fost investita, iar modalitatea de lotizare adoptata, corespunde cotelor succesorale ale partilor si nevoilor delocuit ale acestora, fiind conforma cu disp. art. 6739 C.proc.civila.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs reclamanta M.N. si pârâtii E.M. si E.V.
Reclamanta M.N. a criticat legalitate hotarârii recurate în raport cu dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. sub aspectul modalitatii de formare si atribuire a loturilor, apreciind ca lotul ce i-a fost atribuit este total nefunctional întrucât terenurile, sub 200 mp nu sunt construibile, iar lotul ce i-a fost atribuit este compus din 176,10 mp teren.
În conformitate cu disp. art. 6739 C.pr.civ. solicita modificarea în parte a hotarârii recurate în sensul dispunerii iesirii din indiviziune în modalitatea variantei a II-a a raportului de expertiza P.G.
La rândul lor pârâtii E.M. si E.V. au criticat legalitatea hotarârii în fond si în apel conform art. 304 pct. 9 C.proc.civila sub urmatoarele aspecte:
1. Instanta de fond, prin sentinta civila nr. 3739/20.01.2006 nu s-a pronuntat cu privire la dreptul de creanta solicitat de E.V. si M., desi prin încheierea de admitere în principiu s-a recunoscut existenta acestuia, iar prin expertiza imobiliara urma sa fie determinat. Instanta de apel investita cu aceasta critica a respins apelul ca nefondat retinând ca nu era necesara determinarea dreptului de creanta în dispozitivul hotarârii, în conditiile în care a fost avut în vedere la formarea loturilor si la calcularea sultei.
2. Instanta de apel nu a individualizat corect valoarea masei succesorale, iar pe de alta parte nu s-a facut o corecta individualizare a creantei de 9039 lei, achitata de pârâti în contul creditului CEC facut de parintii partilor pentru realizarea constructiei. În conditiile în care pârâtii au achitat 9039 lei din totalul creditului de 25.000 lei, ceea ce reprezinta 36,15 % din valoarea bunului, acest credit trebuia raportat la valoarea de circulatie a imobilului, iar nu indexat cu indicele de inflatie, cum gresit a procedat prima instanta.
3. Instantele au facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 276 C.pr.civ. procedând la compensarea în bloc a cheltuielilor de judecata, fara a face distinctie între cheltuielile efectuate pentru realizarea iesirii din indiviziune si cele referitoare la capatul de cerere ce viza constatarea dreptului de creanta al pârâtilor.
Analizând hotarârea recurata în raport cu criticile recurentilor se constata urmatoarele:
Cu privire la recursul formulat de pârâtii reconvenienti E.M. si E.V., instanta retine ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
1. Prin încheierea de admitere în principiu din 27.04.2004 neatacata de parti anterior intrarii în vigoare a Legii 219/2005, instanta de fond a stabilit componenta masei succesorale ramasa dupa urma defunctei G.V. decedata la 29.04.2002, cotele succesorale ale partilor, lucrarile de îmbunatatire efectuate de E.M. si E.V. la imobilul succesoral, cât si dreptul de creanta al pârâtei E.M. asupra mostenirii constând în suma de 9039 lei vechi pe care E.M. a achitat-o din împrumutul CEC de 25.00 lei, contractat de autorii lor pentru edificarea casei succesorale.
Prin aceeasi hotarâre s-a dispus efectuarea unei expertize de specilitate conform art. 201 C.pr.civ. pentru stabilirea valorii de circulatie a imobilului succesoral compus din 448 mp teren si casa cu anexe, stabilirea separata a valorii de circulatie a constructiilor si îmbunatatirilor realizate de E.M. si E.V. si, în masura în care imobilul este comod partajabil în natura, sa se realizeze propuneri de lotizare sau/si calcularea de sulte.
Desi obiectivele expertizei au fost în mod clar stabilite de instanta de fond cu ocazia definitivarii partajului, prima instanta a omis sa dezlege în dispozitivul sentintei civile nr. 3793/20.12.2006 problemele ce vizau stabilirea valorii de circulatie a întregului imobil succesoral, stabilirea dreptului de creanta al pârâtilor reconvenienti, reprezentând contravaloarea lucrarilor de constructie si îmbunatatiri aduse imobilului succesoral si mentionate în încheierea de admitere în principiu din data de 27.04.2004 pronuntata de Judecatoria Tulcea în dosarul nr. 2764/2003 si valoarea cotelor cuvenite mostenitorilor.
Desi instanta de fond a dispus numai asupra modalitatii de partajare a imobilului conform expertizei ing. P.G., cu ocazia descrierii componentei lotului nr. 1, atribuit pârâtilor, a omis consemnarea unei constructii – baia, care este constructie din BCA, separata de casa de locuit -, aceasta omisiune echivalând cu o nepronuntare si este de natura sa creeze probleme cu ocazia executarii hotarârii.
Aceste omisiuni ale instantei de fond au fost invocate cu ocazia exercitarii apelului de catre pârâtii reconvenienti, iar instanta de apel, fara a da o rezolvare acestor motive de apel, a retinut ca în situatia în care majoritatea constructiilor si îmbunatatirilor efectate de pârâta-reclamanta cad pe lotul ce i s-a atribuit, iar valoarea celor care au cazut pe lotul atribuit celeilalte parti a fost avuta în vedere de expert la stabilirea sultei, constatarea unui drept de creanta sub acest aspect nu se mai justifica.
Conform disp. art. 129 al. ultim C.pr.civ., instantei de judecata îi incumba obligatia de a se pronunta cu privire la toate capetele de cerere, cu judecata carora a fost investita, respectiv fata de toate partile implicate în conflictul judiciar. Solutionarea cauzei cu respectarea dispozitiilor legale citate trebuie sa rezulte din dispozitivul hotarârii, astfel ca nu poate constitui o aducere la îndeplinire a acestei îndatoriri a instantei de fond, si respectiv a instantei de apel solutionarea unui capat de cerere, implicit, prin solutia data unui alt capat de cerere.
În cauza se retine ca prima instanta a fost investita cu o actiune de partaj succesoral, parti ale acestei cereri fiind mostenitorii defunctei G.V., M.N. si E.M., dar si cu o cerere reconventionala promovata de E.M. si E.V., prin care solicitau sa se constate ca în timpul casatoriei, cei doi soti au realizat îmbunatatiri la imobilul supus partajului, acest drept de creanta având caracterul unui bun comun al sotilor.
Prin partajarea imobilului succesoral între reclamanta M.N. si E.M., nu s-a solutionat implicit si cererea pârâtului E.V., de a se constata ca în timpul casatoriei sale cu E.M. a adus îmbunatatiri imobilului succesoral cum gresit retine instanta de apel, recurentul pârât având interes sa se stabileasca în mod expres valoarea dreptului de creanta al sotilor E. asupra imobilului supus partajarii.
Împrejurarea ca cea mai mare parte a lucrarilor de constructii si îmbunatatiri efectuate de E.V. si E.M. la imobilul succesoral a intrat în componenta lotului nr. I atribuit pârâtei E.M., nu dezleaga problema de drept cu care a fost investita prima instanta referitoare la dreptul de creanta al pârâtului V.E., stiut fiind faptul ca bunurile dobândite prin constituie bunuri proprii ale sotului mostenitor, iar nu bunuri comune conform art. 31 lit. b Cod familie.
Desi aceste critici au fost invocate în cererea de apel, Tribunalul Tulcea le-a respins, fara a analiza sustinerile si apararile partilor, sub acest aspect hotarârea pronuntata de instanta de apel neraspunzând exigentelor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Notiunea de proces echitabil presupune ca o instanta de judecata, care nu a motivat decât pe scurt hotarârea, sa fi examinat totusi în mod real problemele esentiale care i-au fost supuse, si fara a cere un raspuns detaliat fiecarui argument al reclamantei, acesta obligatie presupune, totusi, ca partea interesata sa poata astepta un raspuns specific si explicit la mijloacele decisive pentru solutionarea procedurii în cauza. (CEDO, Cauza Albina contra România, hotarârea din 28.04.2005, Cauza Vlasia Grigore Vasilescu contra România, hotarârea din 8 iunie 2006).
Dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decât daca cererile si observatiile partilor sunt cu adevarat studiate, adica examinate de instanta sesizata, ori în speta se retine ca nici instanta de fond si nici cea de apel nu au raspuns tuturor cererilor cu care au fost sesizate, nefinalizând cercetarea fondului tuturor cererilor cu care au fost investite, impunându-se în temeiul 312 C.pr.civ. casarea cu trimitere a cauzei la prima instanta, pentru solutionarea acestor aspecte mai sus aratate.
2. Referitor la critica ce vizeaza modalitatea de determinare a dreptului de creanta al mostenitoarei E.M. reprezentând contributia pe care a avut-o la plata creditului CEC în valoare de 25.000 lei vechi, contractat de autorii sai pentru edificarea casei succesorale, instanta de recurs constata ca este nefondata si urmeaza a fi respinsa.
Se retine ca prin încheierea de admitere în principiu din 27.04.2004. Judecatoria Tulcea a dezlegat definitiv si irevocabil aceasta problema de drept, retinând ca „E.M. are un drept de creanta asupra mostenirii constând în suma de bani (9039 lei) pe care E.M. a achitat-o din împrumutul CEC de 25.000 lei”.
Prin urmare, prin aceasta hotarâre s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca pârâta reconvenienta are un drept de creanta în valoare de 9039 lei asupra mostenirii, iar nu un drept de creanta echivalând cu o cota de 36,15% din valoarea de circulatie a imobilului succesoral, asa cum pretinde în recurs recurenta. Aceasta încheiere nu a fost apelata de pârâta E.M.
Pentru a realiza o partajare echitabila, în mod corect instanta de fond a procedat la reactualizarea sumei de 9039 lei stabilita prin încheierea de admitere în principiu, în functie de indicele de inflatie al leului de la data efectuarii platii pâna la data partajului, aceasta suma echivalând la momentul partajului cu 2554 RON.
3. Cea de a treia critica invocata de recurentii pârâti E.V. si E.M. este întemeiata.
Conform disp. art. 274 C.pr.civ. partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata, iar atunci când pretentiile fiecarei parti au fost încuviintate numai în parte, instanta va aprecia în ce masura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, putând face compensarea lor.
Se retine ca instanta de fond a fost investita atât cu o cerere de partaj succesoral, cât si o cerere de constatare a dreptului de creanta pe care una din mostenitoare si sotul ei – strain de mostenire – îl pretindeau asupra imobilului succesoral, pentru îmbunatatirile aduse imobilului.
Omisiunea instantei de fond de a solutiona în mod explicit toate cererile cu care a fost investita s-a repercutat negativ asupra modalitatii de solutionare a cererii de obligare a partilor cazute în pretentii la plata cheltuielilor de judecata.
Pârâtul E.V. nu a participat la dezbaterea mostenirii defunctei G.V., neavând calitatea de succesor, situatie în care cheltuielile ocazionate de dezbaterea succesiunii si formarea loturilor nu îi incumbau. În schimb acesta a solicitat, iar prin încheierea de admitere în principiu s-a recunoscut faptul ca alaturi de sotia sa E.M. are un drept de creanta asupra imobilului succesoral, situatie în care, în raport de pretentiile admise, era îndreptatit sa i se plateasca cheltuielile de judecata.
Întrucât prima instanta nu a dezlegat problema cuantumului dreptului de creanta cuvenit pârâtilor-reconvenienti, iar cauza urmeaza a fi trimisa spre rejudecare Judecatoriei Tulcea, cu ocazia rejudecarii va analiza si problema cheltuielilor de judecata efectuate de parti în proces, retinându-se ca o compensare în bloc a cheltuielilor efectuate de partile din proces este nelegala.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C.pr.civ. se va admite recursul si se vor casa decizia si sentinta, cauza urmând a fi trimisa spre rejudecare Judecatoriei Tulcea.
Recurenta M.N. a criticat legalitatea hotarârilor pronuntate de instanta de fond si de apel sub aspectul formarii si atribuirii loturilor.
Avându-se în vedere legatura strânsa între cererea de stabilire a masei succesorale si a dreptului de creanta a pârâtilor constând în valoarea tuturor lucrarilor de constructie si îmbunatatire aduse imobilului succesoral si modalitatea de formare si atribuire a loturilor, urmeaza ca aceste sustineri ale reclamantei sa fie analizate cu ocazia rejudecarii cauzei în instanta de fond, dupa casarea cu trimitere, impunându-se o solutionare unitara a cererilor formulate de toate partile din proces.
Cu ocazia rejudecarii, prima instanta va urmari în cadrul operatiunii de formare si atribuire a loturilor, respectarea disp. art. 6739 C.pr.civ., respectiv criteriile legale de atribuire – acordul partilor, marimea cotei succesorale, natura bunurilor, domiciliul si ocupatiile partilor, faptul ca înainte de împarteala, unii dintre coproprietari au realizat constructii noi si îmbunatatiri la imobilul succesoral – cât si asigurarea unor loturi functionale, în raport cu structura imobilului de la momentul partajarii.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C.pr.civ. se vor admite ambele recursuri si se vor casa decizia si sentinta, cauza urmând a fi trimisa spre rejudecare primei instante pentru o solutionare unitara atuturor cererilor cu care a fost investita.
